Mai poate veni "salvarea" economică a Europei din China?

Aşa ceva nu ar fi trebuit să se întâmple. Bancherii centrali, în special Mario Draghi, au "promis" că apelarea la instrumentele neortodoxe de politică monetară, inclusiv pornirea tiparniţelor, va fi suficientă pentru asigurarea unei redresări sustenabile.

Această poveste frumoasă, repetată cu obstinaţie în ultimii ani, nu mai are "tracţiune", nici măcar în China, care a asigurat odată "salvarea" economiei globale după 2008. Atunci autorităţile de la Beijing au lansat programe gigantice de stimulare fiscală şi au încurajat băncile să-şi accelereze creditarea.

În aceste condiţii, datoriile gospodăriilor au crescut de la 17,9% din PIB în 2008 până la 51% în T3 2018, conform datelor de la Institute of International Finance, iar datoriile companiilor nefinanciare de la 96,3% din PIB până la 157,1% în acelaşi interval.

Acum se pare că şi în China s-a atins pragul zero al eficienţei marginale a creditării, iar speculaţiile de pe pieţele internaţionale arată că Banca Populară a Chinei (BPC) ar fi luat în considerare lansarea unui program de relaxare cantitativă.

"Nu este necesară activarea unui program de relaxare cantitativă", a declarat recent Sun Guofeng, director al Comitetului de Politică Monetară al BPC, conform unui articol din Asia Times.

Mai mult, oficialul BPC a avertizat că "achiziţia pe scară largă a obligaţiunilor guvernamentale de pe piaţa secundară este echivalentă cu achiziţia lor directă de pe piaţa primară, iar aceasta poate conduce foarte uşor la monetizarea deficitului, care va declanşa inflaţia".

Oare Mario Draghi şi Curtea Europeană de Justiţie, care a susţinut legalitatea programului QE din Europa, au văzut declaraţia lui Sun Guofeng?

Nici nu mai contează. Este de ajuns că o astfel de opinie există la nivelul cel mai înalt de la Beijing.

Ultimele date de la Markit Economics, referitoare la indicii PMI ai activităţii din industria prelucrătoare, arată contracţii în marile economii din zona euro, dar şi în China, iar apelurile pentru aplicarea unor noi măsuri de stimulare nu au întârziat să apară.

Tot de la Beijing aşteaptă şi Mario Draghi o nouă salvare. "China poate salva economia zonei euro, în condiţiile în care măsurile de stimulare introduse de Beijing pot conduce la reducerea presiunii asupra exportatorilor europeni", a declarat preşedintele BCE în cadrul ultimei sale apariţii în faţa Comitetului pentru Afaceri Economice şi Monetare din Parlamentul European.

Wall Street Journal a scris recent că încetinirea creşterii economice din China se poate transmite puternic în Europa prin intermediul Germaniei, în condiţiile în care "Germania este una dintre puţinele economii din Vest pentru care China este o mare piaţă de export".

"Economia Germaniei urcă şi coboară odată cu China", a declarat Joerg Kraemer, economist-şef la Commerzbank, pentru WSJ.

"Companiile germane contează pe China pentru creşterea lor, însă economia de acolo cedează, pe fondul erodării companiilor în disputa comercială cu Statele Unite", scria recent cotidianul Handelsblatt.

Această afirmaţie aproape "nevinovată" ridică un mare semn de întrebare. Oare ce fel de strategi au gândit această cale de "creştere" şi "dezvoltare" pentru Deutschland GmbH?

Sunt aceiaşi strategi care acum încearcă să găsească noi căi de creştere în China, în timp ce acasă, în Europa, utilizează toate mijloacele de influenţare a factorilor politici pentru a-i convinge să ridice bariere în faţa companiilor chineze?

Pe lângă bariere, autorităţile europene susţin şi crearea unor "campioni" europeni care să poată face faţă companiilor chineze. Unul dintre aceştia ar trebui să fie rezultatul fuziunii între diviziile feroviare ale companiilor Siemens şi Alstom, fuziune puternic susţinută de Paris şi Berlin, deşi încalcă legislaţia europeană a concurenţei.

Urgenţa aprobării fuziunii este justificată de necesitatea creării unei companii suficient de puternice pentru a concura cu giganţii chinezi din sector. Margrethe Vestager, comisarul european pentru concurenţă, a rezistat deocamdată presiunilor Franţei şi Germaniei, însă mandatul său se termină în curând, iar viitorul comisar ar putea fi mult mai "înţelegător".

O analiză recentă de la High Frequency Economics, preluată de cotidianul britanic The Telegraph, susţine că nu China este de vină pentru deteriorarea perspectivelor de creştere la nivel global, ci zona euro, care până acum "ar fi trebuit să ducă mai departe ştafeta creşterii de la China şi Statele Unite", în condiţiile unor "motoare" turate la maxim, pe fondul "alimentării" şi "lubrifierii" cu banii "produşi" de tiparniţa BCE.

Din păcate, programul de relaxare cantitativă al BCE, alături de dobânda zero de politică monetară, a permis autorităţilor guvernamentale să amâne pe termen nedefinit rezolvarea problemelor structurale ale zonei euro.

Una dintre acestea, slaba capitalizare a companiilor nefinanciare, ar putea avea efecte dramatice într-un viitor nu foarte îndepărtat.

"Zona euro va fi cumpărată", a scris recent Patrick Artus, economistul şef al băncii de investiţii Natixis. În opinia sa, companiile europene vor fi cumpărate de companii din SUA, care beneficiază de o capitalizare de piaţă mult mai mare, în special în sectorul tehnologiilor înalte, sau din China, unde se înregistrează un nivel deosebit de ridicat al economisirii.

"Controlul capitalului limitează deocamdată ieşirile de capital din China, însă pe termen lung economiile acumulate vor fi utilizate pentru achiziţii externe, în special în Europa", consideră Artus.

"Europenii vor pierde controlul companiilor din zona euro, iar această evoluţie pare inevitabilă", este concluzia economistului şef de la Natixis.

Se va încerca, desigur, ridicarea unor bariere "politice", aşa cum se încearcă acum cu gigantul Huawei, însă aceste bariere nu pot reprezenta o soluţie pe termen lung, ci, dimpotrivă, vor constitui o nouă cale prin care se erodează competitivitatea companiilor europene.

În cazul Huawei, ambasadorul Chinei la UE a atacat poziţia europeană şi a declarat că "Huawei şi alte companii din China sunt defăimate şi discriminate", după cum scrie Financial Times, iar "încercările de a exclude China din proiectele europene referitoare la reţelele 5G poate avea consecinţe serioase pentru cooperarea economică şi ştiinţifică globală".

Oare cred autorităţile europene că pot face faţă acestor consecinţe şi să mai menţină, în acelaşi timp, aparenţa unei Uniuni Europene funcţionale?