Mineritul din România îşi ascultă prohodul european

Mineritul din România se îndreaptă către ultimul drum. Recentele proteste ale minerilor de la exploatările de cărbune din Lupeni şi Livezeni au readus în atenţia opiniei publice o problemă spinoasă a cărei rezolvare a tot fost amânată de politicienii care s-au perindat la guvernarea ţării în ultimii 31 de ani. Problema s-a acutizat odată cu aprobarea de către Comisia Europeană a planului Green Deal, ce prevede decarbonificarea economică a Uniunii până în anul 2050. Acest lucru înseamnă renunţarea la sistemele energetice pe bază de cărbune şi înlocuirea lor cu energii regenerabile, verzi, fapt care, pe plan naţional, se traduce prin închiderea totală a exploatărilor de cărbune şi lignit din Valea Jiului şi din bazinul Olteniei.

Un semnal în acest sens l-a dat recent şi prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, cel care este responsabil de implementarea Green Deal, care susţine: "Ca nepot al unor mineri, trebuie să fiu brutal de onest. Cărbunele nu are viitor. De ce are probleme industria cărbunelui în toată Europa? Din motive pur economice. Pentru că nu mai este cerere pentru cărbune, se scufundă. Miliarde şi miliarde de subvenţii acordate acestei industrii. Miliarde care ar putea fi folosite mai bine pentru crearea unui viitor pentru oamenii care acum activează în industria cărbunelui. Şi apoi nici măcar nu mai spun despre emisiile de CO2 asociate cărbunelui. Nici măcar nu mai spun despre asta. Dacă adaugăm şi asta la situaţia economică deja foarte dificilă, trebuie să fim oneşti şi să admitem că nu există viitor pentru cărbune. Dar există viitor pentru oamenii care lucrează acum în industria cărbunelui. Şi asta ar trebui să fie foarte clar. Trebuie să mobilizăm mecanismul de tranziţie justă, pentru a ne asigura că ajutăm comunităţile miniere să-şi găsească locul într-un mediu nou, cu posibilităţi noi. Şi sper că România va avea curând un plan pentru eliminarea cărbunelui şi de ce e nevoie pentru a-l implementa.

Şi vă asigur că noi, Comisia Europeană, vom fi alături de România pentru ca planul să fie pus în aplicare".

Prin Mecanismul de Tranziţie Justă - Just Transition Fund -, România beneficiază de 1,94 miliarde euro pentru a rezolva situaţia din zonele în care se vor închide minele de cărbune. Dar pentru a beneficia de sumele alocate, proiectele trebuie întocmite şi depuse rapid, deoarece, altfel, riscăm să pierdem o parte din banii respectivi.

Deputatul european Corina Creţu, fost comisar european pentru politica regională, a afirmat, recent, într-o postare pe pagina oficială de Facebook: "Problemele din Valea Jiului trebuie soluţionate rapid, dar suferinţele nu îşi pot găsi rezolvare de pe o zi pe alta. E nevoie de un proiect solid, pe termen lung, bine gândit şi finanţat prin Fondul pentru Tranziţie Justă. (...) Repet ce am spus şi cu altă ocazie: Fondul pentru Tranziţie Justă este un un mecanism destinat susţinerii zonelor afectate de tranziţia energetică şi reprezintă, din punctul meu de vedere, soluţia pentru reconversia economică a acestor regiuni. Cei care resimt cel mai puternic efectele acestei tranziţii trebuie să fie şi cei care primesc ajutorul cel mai mare. Locuitorii din Valea Jiului merită această protecţie de care pot beneficia, aşadar e vital ca Guvernul României să gândească o strategie pe termen lung. Altfel, dramele de mâine vor fi chiar mai grave decât cele de azi".

Conform datelor oficiale, România va avea parte de 1,94 miliarde euro din Fondul pentru o tranziţie justă, reprezentând aproximativ 11% din acest fond şi fiind a patra cea mai mare alocare, după Germania, Polonia şi Cehia. Anul trecut însă, comisarul european pentru Energie, Kadri Simson a spus că ţara noastră va putea primi până la 4,4 miliarde de euro prin Fondul de Tranziţie Justă.

• 2038 - ţintă posibilă pentru închiderea exploatărilor de cărbune

În aceste condiţii, situaţia este dificilă nu doar pentru Complexul Energetic Hunedoara, care este în insolvenţă, ci şi pentru Complexul Energetic Oltenia, al cărui plan de restructurare nu a fost încă aprobat de Comisia Europeană. Cu menţiunea că, dacă pentru CEH lucrează aproximativ 4000 de persoane, din care 3000 în minerit, de Complexul Energetic Oltenia depind 36.000 de persoane şi complexul reprezintă 20% din sistemul energetic naţional.

Virgil Popescu, ministrul Energiei, ne-a spus că, până când Comisia Europeană nu se va pronunţa cu privire la documentele trimise de la Bucureşti, nu poate comenta asupra situaţiei din Valea Jiului şi a planului de restructurare a CE Oltenia. Oficialul a precizat, însă, că există soluţii pentru reducerea amprentei de CO2 de la Complexul Energetic Oltenia, dar că unele dintre acestea s-au împotmolit în hăţişul administraţiilor publice locale.

Reprezentanţii minerilor susţin că aceştia nu se opun deciziilor luate la Bruxelles, dar sunt nemulţumiţi că nicio autoritate naţională nu ţine cont de propunerile lor cu privire la situaţia angajaţilor care vor fi disponibilizaţi după închiderea minelor.

Dumitru Fornea, secretar general al Confederaţiei Sindicale Naţionale Meridian, la care sunt afiliate multe dintre organizaţiile sindicale din Valea Jiului şi din bazinul de exploatare a lignitului din Oltenia, ne-a declarat: "Comisia Europeană ne cere un orizont clar privind exploatarea cărbunelui în Valea Jiului. Mai bine ne-ar spune o dată de închidere a minelor. Germania are fixat anul 2038, Grecia- anul 2024, Spania le-a închis anul trecut, iar despre Polonia ştiu că se discuta ca termenul limită să fie 2050. Semnalele sunt din ce în ce mai proaste de la Bruxelles şi trebuie să avem o dată care să fie asumată de Guvern, de organizaţiile sindicale şi de patronat. Probabil că ar trebui să avem ca orizont anul 2038, care trebuie să fie un orizont de închidere şi de punere în siguranţă a infrastructurii din Valea Jiului, unde lungimea galeriilor acoperă distanţa până în Bucureşti. S-ar putea ca, din motive economice, să nu ajungem până în 2038, dar trebuie să conservăm exploatările de cărbune, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în Texas...".

• Soarta CE Oltenia atârnă de decizia CE privind planul de restructurare şi decarbonare

Situaţia descrisă de liderul sindical poate deveni dramatică dacă oficialii de la Bruxelles nu vor aproba planul de restructurare al Complexului Energetic Oltenia (CEO), complex de a cărui soartă depind în mod direct sau indirect 36.000 de angajaţi.

În ceea ce priveşte partea de mediu, lucrurile stau diferit la fabrica de la Turceni în comparaţie cu cea de la Rovinari - unde funcţioneză cele două unităţi de producţie ale CE Oltenia.

La Turceni are loc un proces de desulfurare - unic în ţara noastră -, prin care sulful din gazele arse ca urmare a producţiei de energie electrică în centralele pe cărbune este combinat cu pulberi de calcar, rezultând, astfel, gipsul. Compania Etex utilizează, în baza unei relaţii contractuale, gipsul rezultat din desulfurare, pentru producerea de gips-carton la o fabrică din zona centralei de la Turceni.

În schimb, la Rovinari, reziduurile rezultate din activitatea centralei sunt aruncate pe câmp. Gipsul devine deşeu, în condiţiile în care ar putea fi valorificat în producţie şi, mai departe, pe lanţul economic.

În acest context şi în condiţiile în care la Turceni se produce din ce în ce mai puţină energie electrică, iar Etex ajunge să nu mai primească suficientă materie primă pentru producerea de gips-carton, reprezentanţii companiei şi-au manifestat intenţia să investească circa 6 milioane de euro într-o instalaţie de desulfurare la termocentrala de la Rovinari, astfel încât să poată obţine gipsul necesar pentru fabrica lor.

Alina Mocanu, director financiar la Etex Building Performance, a declarat, pentru ziarul BURSA: "În ultimii ani, obligaţiile CEO privind livrarea cel puţin a cantităţilor minimale clar stipulate în contract nu au fost onorate, ceea ce afectează activitatea fabricii noastre din Turceni, unde am investit până în prezent peste 52 de milioane de euro. Atitudinea noastră a fost mereu una constructivă şi am propus, pentru rezolvarea acestei probleme, realizarea unei noi investiţii la Rovinari, integral asumate de Etex. Am făcut un studiu de fezabilitate, a fost acceptat în Comisia Tehnică a CEO şi, mai departe, s-a decis organizarea unei licitaţii. Vom participa, desigur, în această licitaţie şi aşteptăm deciziile CEO din perioada următoare".

Deşi toate centrale electrice pe cărbune din România şi-au construit instalaţii de desulfurare a gazelor, numai termocentrala din Turceni a construit şi instalaţia de uscare, celelalte depozitând şlamul de gips în amestec cu cenuşa pe câmpurile de steril din apropiere. Cifra de afaceri a Etex Building Performance a fost de 235 de milioane de lei în 2019, în creştere cu aproximativ 5% comparativ cu cea din anul precedent.

Etex pare să nu fie singura care doreşte să investească la Rovinari. Robert Filip, primarul oraşului Rovinari, ne-a spus că alte câteva companii sunt interesate să dezvolte o unitate de desulfurare la centrala CEO din localitate, refuzând să ne ofere numele vreuneia dintre aceste companii. Edilul ne-a declarat: "În ultimii ani, CE Oltenia a făcut diponibilizări masive, neoferind nicio alternativă oamenilor care au plecat, cu toate că în planul de restructurare pe care îl au cu UE şi-au asumat negru pe alb că vor susţine din toate punctele de vedere crearea de noi locuri de muncă. La noi, în ultimii trei ani au fost înfiinţate două fabrici, care au angajat peste 1200 de oameni. La centrala CEO din Rovinari noi nu ne dorim altceva decât înfiinţarea unei fabrici pentru desulfurare care să respecte acelaşi caiet de sarcini de la Turceni. Foarte curat şi la vedere, noi deja cerem public acest lucru de un an de zile. Noi cerem să se facă această fabrică, iar investitorii de care vorbim şi-au exprimat intenţia că vor să vină la Rovinari şi să facă uscătorul de care este nevoie, similar cu cel care funcţionează la Turceni, şi care costă 7 milioane de euro, minim. Avem un an şi jumătate de luptă sub toate formele, în care noi cerem să se respecte acelaşi caiet de sarcini. Să se facă dovada că acest investitor are teren în proprietate ca să poată face fabrica, să creeze locuri de muncă şi să ia un preţ bun pentru material. Acestea sunt condiţiile care au fost puse la Turceni. Sunt companii care şi-au exprimat intenţia de investiţie în scris atât la noi, cât şi la CEO. Cei care au investit la Turceni vor doar să pună uscătorul, să ia materialul şi să realizeze tot procesul acolo, nu să creeze locuri de muncă aici. Mie îmi este indiferent cine va face investiţia aici - pot fi cei de la Turceni, pot fi alţii, pot fi români, chinezi, indieni, africani etc., dar să se creeze locuri de muncă. Se pare că nu se doreşte, nu se poate, nu ştiu. Sunt interese care ne blochează această investiţie. La Turceni a fost corect, legal şi oportun. Noi vrem locuri de muncă, pentru că în curând CEO va face din nou disponibilizări, 300 de oameni vor rămâne fără job şi noi vrem ca aceşti oameni să aibă ce face".

Potrivit domnului Filip, o investiţie de acest gen s-ar putea realiza într-un an de zile. Primarul a mai precizat că, la Rovinari, după ce acum câţiva ani stăteau câte 500 de oameni la rând la interviu să se angajeze la fabricile de componente auto care au fost deschise în zonă, acum este şomaj zero acolo, iar, în prezent, se lucrează la cea de-a treia fabrică, unde vor lucra 100-200 de oameni. Noua investiţie aparţine companiei Tetra Pack, care vine să facă tambururi pentru linii de îmbuteliere şi în circa 2-3 luni va începe să recruteze oameni.

• Daniel Burlan, CEO: "Documentaţia de atribuire pentru selectarea unui investitor în unitatea de desulfurare de la Rovinari - în faza finală de aprobare"

Principalele provocări ale CE Oltenia sunt legate de aprobarea Planului de restructurare şi decarbonare de către Comisă Europeană, ne-a spus Daniel Burlan, preşedintele Directoraului CEO.

Domnia sa ne-a confirmat că există trei companii care şi-au exprimat intenţia să investească la Rovinari, într-o unitate de valorificare a deşeurilor produse de CE Oltenia: "Deşeurile lichide pe bază de calciu (şlam de gips) sunt rezultate în urma procesului de desulfurare a gazelor arse şi eliminarea dioxidului de sulf. La Turceni acest şlam de gips este valorificat încă din 2011 şi se intenţionează valorificarea acestuia la Rovinari prin organizarea unei licitaţii publice în acest sens. Se va construi o instalaţie de preluare şi uscare şlam de gips la Rovinari de către investitorul câştigător în urma procedurii de licitaţie. CE Oltenia va pune la dispoziţia investitorului terenul necesar construirii instalaţiei şi va livra şlamul de gips. Investitorul va usca şlamul de gips în instalaţia de uscare şi va prelua gipsul rezultat care poate fi, ulterior, folosit la fabricaţia plăcilor de gips-carton".

Conform domnului Burlan, urmează să aibă loc o procedură de selecţie a investitorului, prin procedura de licitaţie publică. Documentaţia de atribuire se află în faza finală de aprobare şi, în cel mai scurt timp, va fi publicată de site-ul CE Oltenia. Posibilii ofertanţi vor avea 30 zile la dispoziţie să întocmească oferta şi/sau să solicite clarificări.

Capacitatea de producţie energie electrică a CE Oltenia este de 4 grupuri energetice de 330 MW la Rovinari, 4 grupuri de 330 MW la Turceni, 2 grupuri de 315 MW la Işalniţa şi 2 grupuri de 150 MW la Craiova, capacitatea totală de producţie instalată fiind de 3570 MW.

Capacitatea de livrare a CE Oltenia este în funcţie de cererea de energie electrică din sistemul naţional şi poate acoperi până la 20% din necesar. Complexul Energetic Oltenia funcţionează, în prezent şi în medie, cu 5/6 grupuri energetice şi livrează în Sistemul Energetic Naţional circa 25.000 MWh, zilnic.

Condiţiile de piaţă au fost diferite, cererea de energie electrică fiind redusă cu aproximativ 30% în 2020, faţă de anii anteriori, la nivelul întregului sistem, ne-a mai spus Daniel Burlan. Pentru producţia din 2021 este estimată o creştere cu 25%, conducerea CEO având convingerea că lucrurile se vor redresa şi necesarul de energie din sistem va începe să crească.

Conform domniei sale, CE Oltenia a avut, în 2019, o cifră de afaceri de aproximativ 3 miliarde lei, iar în 2020 aceasta a scăzut la aproximativ 2,5 miliarde lei, fiind influenţată de măsurile de restrângere a activităţii, respectiv de scăderea consumului de energie pentru limitarea răspândirii pandemiei COVID-19.

Numărul salariaţilor din cadrul CE Oltenia se ridică la 12.200. Daniel Burlan ne-a precizat: "Pe parcursul anului trecut, numărul de personal a scăzut de la 12.800 la 12.200 de salariaţi, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de pensionare. În următorii cinci ani, reducerea personalului va fi de aproximativ 41%. Reducerea de personal va fi majoritar pe cale naturală (prin pensionare), precum şi prin restructurare şi reconversie profesională pentru exploatarea noilor capacităţi de producţie care vor fi implementate, dar şi pentru alte activităţi externe. Avem în vedere programe de redistribuire în cadrul CE Oltenia şi vor exista şi disponibilizări voluntare conform Planului de restructurare şi decarbonare - singura soluţie pentru a face tranziţia de la resursele epuizabile şi poluante (lignitul) la resurse regenerabile şi mai puţin poluante. Astfel, la sfârşitul anului 2025, numărul angajaţilor va fi de aproximativ 7.200".

• Planul de restructurare şi decarbonare a CEO presupune diversificarea mixului energetic prin introducerea de energie regenerabilă şi energie electrică pe bază de gaze naturale

Planul de restructurare şi decarbonare urmează să fie implementat în perioada 2021-2025 şi presupune diversificarea mixului energetic prin introducerea de energie regenerabilă şi energie electrică pe bază de gaze naturale în portofoliul companiei. Unul dintre punctele principale ale acestui plan este construcţia a opt parcuri fotovoltaice, cu o capacitate totală de 725 MW, după cum ne-a spus şedul Complexului. De asemenea, acest plan mai include reabilitarea şi modernizarea microhidrocentralei cu putere instalată de 10 MW de la Turceni, construcţia unei centrale electrice de circa 475 MW pe gaz natural la Turceni şi construcţia unei centrale electrice de circa 850 MW pe gaz natural la Işalniţa.

Capacitatea totală instalată de producţie de energie electrică va ajunge de la 3.570 MW, în 2020, la 3.094 MW în 2026, ponderea capacităţii pe lignit ajungând la 50% din capacitatea totală.

Scopul final va fi reducerea emisiei specifice la nivel de companie de la 0,82 tone CO2/MWh în 2020 la 0,51 tone CO2/MWh începând cu anul 2026, reprezentând o reducere de aproximativ 38% a emisiilor de CO2.

Anul trecut, pe lângă instalaţiile implementate anterior pentru desulfurarea gazelor de ardere şi pentru evacuarea zgurii şi cenuşii în sistem de fluid dens, având toate grupurile energetice conforme din aceste puncte de vedere, au fost puse în funcţiune şi instalaţii de reducere a emisiilor de NOx la 4 grupuri energetice, urmând ca astfel de instalaţii să se pună în funcţiune la încă două grupuri. Printre altele, urmează să se deblocheze Cariera Roşia, care este cea mai mare carieră din cadrul CE Oltenia şi care asigură cărbunele necesar funcţionarii Electrocentralei Rovinari, cu importantă majoră în asigurarea continuităţii energiei produse pe bază de cărbune.

Daniel Burlan ne-a mai spus: "În condiţiile în care consumul industrial de energie a înregistrat o scădere drastică, producţia din termocentrale a scăzut cu circa 20%, preţul certificatului de CO2 a depăşit pragul de 30 euro, importul de energie este în creştere, CE Oltenia are o singură şansă: crearea propriului mix de resurse, adăugând soluţii mai puţin sau deloc poluante, precum unităti de producţie pe bază de gaze naturale şi parcuri fotovoltaice alături de cărbune, care, fiind cea mai sigură sursă de producere a energiei, nu poate fi exclus în totalitate".

Amintim că, în 5 februarie, Comisia de la Bruxelles, a anunţat deschiderea unei investigaţii aprofundate a ajutorului de stat pentru restructurarea CEO. Lansarea unei analize amănunţite a unui ajutor de stat semnalează faptul că există dubii serioase din partea Comisiei asupra compatibilităţii dintre ajutorul de stat şi piaţa internă. Pentru ca ajutorul de stat să fie aprobat, autorităţile române trebuie să aducă modificări substanţiale planului depus iniţial (ipoteza cea mai plauzibilă) sau, alternativ, şi puţin probabil, să aducă contraargumente solide pentru a răspunde obiecţiilor Comisiei Europene. În caz contrar, Comisia va interzice implementarea planului de restructurare propus de CEO, calificându-l drept ajutor de stat incompatibil.

Până la decizia finală a Comisiei Europene, Guvernul nu are dreptul să acorde ajutorul financiar de care CEO are nevoie. Dacă o va face, CEO va fi obligată printr-o decizie legală să restituie ajutorul. Comisia Europeană nu are un termen formal pentru finalizarea unei investigaţii aprofundate, iar durata ei depinde de o multitudine de factori, precum complexitatea cazului, calitatea informaţiilor primite şi nivelul de cooperare cu statul membru implicat.

Până la sfârşitul lunii aprilie, CEO trebuie să achiziţioneze certificatele de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare anului 2020. Dacă nu va obţine acordul Comisiei Europene pentru plata ajutorului de stat, se va aplica o penalitate de 100 euro/tonă de CO2 pentru nerespectarea obligaţiei de achiziţie a certificatelor, ceea ce ar fi o lovitură financiară gravă asupra bugetului companiei. Conform informaţiilor puse la dispoziţie de CEO în planul de decarbonare, pentru anul 2020 emisiile companiei totalizează peste 7 Mt CO2. La cotaţia actuală a certificatelor, suma pe care compania trebuie să o plătească va depăşi 266 de milioane de euro.

În cazul în care CEO nu va reuşi să cumpere certificatele de emisii până la finalul lunii aprilie, suma totală de plată, incluzând penalităţile, va fi de 966 milioane de euro doar pentru emisiile din 2020. Sumele neplătite se vor reporta în anul următor. Cheltuielile totale generate de emisiile companiei pot depăşi 3,68 miliarde euro în următorii zece ani, fără să fie luate în calcul posibilele penalităţi. CEO nu are aceste fonduri şi nu le va mai putea accesa sub formă de ajutoare de stat.