Mortului din explozie îi lipseşte mitraliera

Pentagonul a informat Congresul american depre un proiect de vânzare de armament şi tehnică militară în valoare de 9 miliarde de dolari, potrivit presei internaţionale.

Cu mici pauze, America a tot bombardat Irakul vreo cincisprezece ani, iar după ce l-a fugărit şi omorât pe Saddam pentru că s-ar fi înarmat până-n dinţi, acum încearcă să vândă arme urmaşilor săi.

O frumuseţe de afacere.

Poate doar dacă vreun criminal în serie se apucă de afaceri cu lumânări şi colivă dietetică mai poate concura la "idei de afaceri" cu marele Pentagon.

Cu atâta belşug, după marea invazie americană, Irakul nu mai avea nevoie de nimic. Decât doar de armele, tancurile şi avioanele americane.

Pesemne că experţii de la FMI găsesc Irakul înfloritor, campion mondial la creştere economică, considerând că PIB-ul a crescut ameţitor cu fiecare îngrijire a cangrenelor de la picioarele secerate de obuze.

Fostul şef al Pentagonului mărturisea, acum vreo doi ani, fără să fi fost supus vreunui interogatoriu prin bazele de la Guantanamo, că americanii s-au grabit să bombardeze Irakul pentru petrol, nicidecum pentru armele chimice sau nucleare ascunse de Saddam. De fapt, atât de bine îşi ascunsese Saddam armele că nu i le-a mai găsit nimeni.

Din acelaşi an de când America s-a pregătit să bombardeze Irakul, România se chinuie să recupereze 1,7 miliarde de dolari. Irakul a încheiat, în 2004, un acord cadru cu creditorii Clubului de la Paris. Prin acest acord, datoria externă a foste redusă cu 80%. România nu era membră a Clubului de la Paris, astfel că nu era obligată să renunţe la 80% din datorie, numai că acordul impunea Irakului tratamentul comparabil şi cu celelalte state nemembre. Cu alte cuvine, Irakul nu putea să accepte să plătească integral sau aproape integral datoria către România sau alt stat nemembru. În final, România a acceptat să încaseze mai puţin de 1 miliard de dolari.

Motivul pentru care creditorii Clubului de la Paris au acceptat reducerea datoriei externe a Irakului era unul evident: războiul distrusese Irakul, astfel că era nevoie urgentă de un sprijin pentru relansarea ţării.

Acum însă, putem spune că războiul familiei Bush cu Irakul ne-a costat în mod direct cam 900 de milioane de dolari, diferenţa din datoria irakiană. La fel, alte state au renunţat la sume mult mai însemnate pentru a sprijini refacerea Irakului.

Regimul Bush, însă, se grăbeşte în ultimele luni de mandat să încheie o nouă mare afacere: vânzarea de armanent către ţara pe care a bombardat-o ani la rândul, consumându-i muniţia până la ultimul glonţ.

O afacere aproape la fel de cinică precum războiul însuşi.