Natalitatea, un barometru pentru "starea lumii"

Populaţia globului a crescut exploziv în ultimii 60 de ani. Creşterea demografică s-a transformat în marea preocupare a secolului XXI, rezolvarea problemelor legate în primul rând de hrană şi apă a devenit marea provocare a guvernelor lumii. Există însă nişte variaţii fine, în care balanţa naşterilor de fete şi băieţi este dată peste cap, în special în jurul unor mari conflagraţii. Natura pare să ştie să regleze lucrurile pentru ca specia să nu fie ameninţată de acţiunile scăpate de sub control ale oamenilor.

Când a început această cursă a populării planetei? Creştinii ar spune că odată cu Adam şi Eva, ateii darwinişti afirmă că în momentul în care prima maimuţă s-a decis să coboare din copac. Dacă vreme de câteva mii de ani populaţia Terrei a crescut constant, dar lent, începând cu secolul XVIII are loc o adevărată explozie, astfel că, dacă în jurul anului 1800 pe pământ trăiau aproximativ un miliard de oameni, în ultimii 15 ani s-au bifat două borne demografice, făcându-se trecerea de la şase la şapte miliarde de oameni, potrivit estimărilor Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie . La acestă revoluţie demografică au contribuit mai mulţi factori (industrializarea, progresul ştiinţific...).

În anul 1700, când s-a realizat o primă estimare pe baze ştiinţifice privind numărul locuitorilor din întreaga lume, s-a avansat o primă cifră: jumătate de miliard de persoane. Chiar această preocupare pentru un recensământ global a reprezentat un semnal. Cum am mai spus, o sută de ani mai târziu era anunţat primul miliard de pământeni. Odată cu industrializarea şi dezvoltarea ştiinţelor s-a ajuns la înjumătăţirea timpului de dublare a populaţiei. Înainte de a doua conflagraţie mondială, după ce Marea Criză Economică fusese depăşită, s-a ajuns la peste două miliarde de pământeni. În 1960 se înregistrau trei miliarde de oameni , în 1974 s-a rostit cifra patru, iar în 1987 pe glob respirau în acelaşi timp cinci miliarde de fiinţe umane. Ultimele studii sociologice în domeniu anunţă că se va ajunge la nouă miliarde de locuitori în jurul anului 2045. Unde se va opri numărătoarea? E greu de răspuns, dar este evident că resursele sunt limitate, iar creşterea va fi stopată dramatic. În anul 1600, Sir William Petty anticipa o criză legată de creşterea excesivă a populaţiei lumii pentru anul 2600, pornind de la un calcul efectuat în funcţie de suprafaţa terestră cunoscută şi de minimul de spaţiu necesar unui singur individ, estimat la aproximativ trei acri de persoană.

La nivel global, dezvoltarea oraşelor a contribuit din plin la dezvoltarea populaţiei, stilul de viaţă urban fiind un vector important în ceea ce priveşte creşterea natalităţii. Mărirea explozivă a populaţiei din ultimul secol se datorează în bună măsură apariţiei metropolelor, oraşe de mari dimensiuni care au rol de capitale regionale sau naţionale sub aspect economic, administrativ sau cultural. Dacă în 1900 erau 21 de metropole, acum numărul acestora a ajuns la 315. Revoluţia industrială din Marea Britanie a făcut ca la sfârşitul secolului XVIII, cel mai mare oraş al planetei să fie Londra, care avea 1.000.000 de locuitori. Acum în Londra trăiesc 7.825.200 de oameni, un număr destul de mic în comparaţie cu cele mai populate orase ale lumii, pe primul loc se află Tokyo si zona lui metropolitana, 34.000.000. Există însă şi oameni de ştiinţă care se gândesc la reversibilitatea acestui proces. Bertrand Russell, laureat al Premiului Nobel, în discursul "Impactul ştiinţei în societate", rostit în 1953, a lansat următorul enunţ : "Reducerea numarului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii. Până acum războiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a continuat pe parcursul a două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic ar fi mai eficient. Daca la fiecare generaţie s-ar răspîndi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea să procreeze liber fără ca, totuşi, să populeze prea mult planeta. Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoanele cu adevărat nobile sînt indiferente la fericire, în special a celorlalţi(...) În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie. Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic".

Cum în lume sunt numeroşi oameni care au astfel de idei, natura pare să aibă propriile metode de a ţine lucrurile sub control, prin fire nevăzute. Înainte de mari catastrofe, aici intră şi conflagraţiile mondiale, s-a observat că populaţia este într-o uşoară creştere faţă de sporul obişnuit. Înainte de Marea Ciumă, populaţia Europei era într-o creştere majoră, un număr dublu faţă de anul 1000. La mijlocul secolului XIV, ciuma copleşeşte Europa, "Moartea Neagră" răpune în total 25.000.000 de oameni, existând zone pe continent (Anglia) în care 70% din populaţie a murit, conform datelor apărute în cartea lui Leonardo Benevolo, "Oraşul în istoria Europei". Înainte de Primul Război Mondial, populaţia lumii era într-o creştere mai mare decât media obişnuită, la fel stând lucrurile şi înainte de a doua conflagraţie mondială, date relevante se găsesc şi în cartea lui Vladimir Trebici, Populaţia Terrei. Cum în aceste două războaie, firesc, victimele au fost mai mult de sex masculin, studiile au demonstrat ulterior că natura a avut grijă şi de acest aspect, în 1919 şi 1944-1945 născându-se mai mulţi băieţi, pentru a reechilibra balanţa. Oamenii de ştiinţă susţin că sexul fătului este influenţat de nivelul de hormoni ai părinţilor în momentul conceperii, dar şi de nivelul de stres la care aceştia sunt supuşi. Pe de altă parte, cercetările efectuate pe animale au arătat că o creştere a numărului de indivizi de sex masculin poate fi cauzată de o deteriorare a cromozomilor X din spermatozoizi. La om, un spermatozoid conţine fie un cromozom X, fie unul Y, în timp ce un ovul nu conţine cromozomul Y, ci numai un cromozom X. Dacă un embrion are o combinaţie XY, acesta va deveni un băiat, iar una XX va da naştere unei fete. O explicaţie simplă la o chestiune extrem de complicată!

În ultimul deceniu, în lume s-au născut mai mulţi băieţi decât fete, aceeaşi oameni de ştiinţă speculând că radiaţiile nucleare provenite de la accidentele centralelor sau de la testarea bombelor ar putea fi motivul care a dus la această stare de fapt. Dacă am cupla această informaţie cu explozia demografică din ultimii 15 ani am putea avansa ideea că natura se pregăteşte să facă faţă unor decizii greşite ale omenirii.