NATO nu îi poate apăra pe suedezi de ei înşişi

O campanie mediatică extraordinară a însoţit întreg procesul de intrare a Suediei în alianţa NATO, campanie în care opiniile "neconforme" au fost reduse complet la tăcere.

Autorităţile aveau mare nevoie de aşa ceva pentru a distrage atenţia cetăţenilor de la problemele economice tot mai grave, care se adâncesc pe fondul poverii masive a datoriilor "acumulate" de gospodăriile populaţiei. Iar povara creşte, odată cu normalizarea dobânzilor şi lipsa perspectivelor de intervenţie a băncii centrale pentru reducerea costurilor de finanţare, în condiţiile în care se remarcă revenirea presiunilor inflaţioniste.

Economia este în recesiune de trei trimestre, iar numărul falimentelor a înregistrat creşteri anuale consecutive în ultimele 19 luni, conform datelor de la Creditsafe, şi a ajuns la un nivel comparabil celui din perioada crizei financiare de la începutul anilor "90, când mai multe bănci au fost preluate de stat.

Tensiunile sociale s-au accentuat semnificativ în ultimii ani, pe fondul fluxului masiv de imigranţi, care au fost repartizaţi de autorităţile centrale în comunităţi omogene din punct de vedere etnic, cărora li s-a cerut să-şi asume şi povara financiară a acestui "privilegiu".

Acesta este contextul în care costul vieţii a fost împins pe noi culmi de politicile verzi ale guvernelor de la Stockholm, un cost alimentat în mare măsură de preţurile permanent ridicate ale energiei electrice.

O politică monetară ultrarelaxată, adoptată de banca centrală, Riksbank, încă înainte de criza financiară globală, a condus la schimbări structurale majore ale economiei, care s-a transformat într-o "economie a creditelor ipotecare", care a "facilitat" supraîndatorarea sectorului privat.

Recent, Stefan Ingves, guvernator al băncii centrale din 2006 până în 2022, a "dezvăluit" vinovaţii pentru distrugerea economiei suedeze.

Într-un interviu acordat publicaţiei Svenska Dagbladet, Ingves a subliniat că "proprietarii lacomi de case au distrus economia suedeză", deoarece "s-au folosit de piaţa imobiliară pentru a încerca să profite de pe urma sistemului".

Nicăieri în interviu nu apare o asumare cât de mică a responsabilităţii de către fostul guvernator, sub conducerea căruia autoritatea monetară a Suediei a împins dobânzile în teritoriul negativ pentru mulţi ani.

Pe de altă parte, celelalte autorităţi de supraveghere a pieţei financiare au menţinut relaxate condiţiile de creditare în ceea ce priveşte avansul şi plata principalului, care au generat situaţii absurde, cum ar fi existenţa creditelor ipotecare cu maturităţi de aproape 150 de ani. Mai mult, sumele alocate plăţii dobânzilor sunt deduse din baza de impozitare a veniturilor populaţiei.

În aceste condiţii, populaţia nu a făcut decât să "răspundă" în mod cât se poate de raţional motivaţiilor introduse de autorităţi, mai ales că avansul necontenit al preţurilor de pe piaţa imobiliară era echivalat cu o creştere a bogăţiei gospodăriilor populaţiei.

Motivaţii similare au existat şi pentru stimularea excesivă a creditului ipotecar comercial, pe fondul ponderilor de risc reduse asociate acestui tip de credit. În acest fel a fost stimulată creditarea ipotecară, pe fondul alocării unui capital insuficient pentru susţinerea expunerilor faţă de proprietăţile imobiliare ale băncilor din Suedia.

Acum a venit momentul adevărului pentru o economie a cărei capacitate productivă a fost redusă puternic în ultimele decenii, în condiţiile în care a crescut importanţa componentei speculative de pe pieţele imobiliare.

O ştire recentă de la Reuters arată că două dintre cele mai mari companii imobiliare din Suedia au anunţat deprecieri de mai multe miliarde de coroane în situaţiile financiare din 2023.

SBB, cel mai mare proprietar de imobile comerciale din Suedia, a redus valoarea portofoliului său imobiliar cu peste 13 miliarde de coroane suedeze (1,3 miliarde de dolari). Valoarea totală a portofoliului a scăzut de la 135 de miliarde SEK până la 73 de miliarde şi pe fondul vânzărilor forţate, necesare pentru reducerea datoriilor, pe fondul înrăutăţirii condiţiilor de refinanţare. SBB a înregistrat o pierdere de peste 22 de miliarde de coroane anul trecut.

Un alt mare investitor imobiliar, Heimstaden AB, a înregistrat o pierdere de 29 de miliarde SEK în 2023, pe fondul unei deprecieri de 31 de miliarde SEK a portofoliului său. Refinanţarea datoriilor companiei a devenit aproape imposibilă, în condiţiile în care Fitch i-a redus ratingul la B de la BB, calificativ care indică un risc ridicat de default.

Problemele grave cu care se confruntă Heimstaden sunt "transferate" şi către cel mai mare fond de pensii din Suedia, Alecta, care este acţionar majoritar al subsidiarei Heimstaden Bostad.

În faţa acestor probleme extraordinare de pe pieţele imobiliare din Suedia, fostul guvernator al Riksbank consideră că soluţia ar fi desfiinţarea monedei naţionale şi trecerea la euro.

Stefan Ingves nu are nicio reţinere în a-şi declara nemulţumirea faţă de "piaţa complicată a locuinţelor" din Suedia, unde "apartamentele mediocre sunt acum atât de scumpe încât trebuie să te împrumuţi pentru a le cumpăra, iar această situaţie nu s-a întâmplat pur şi simplu, ci este consecinţa unor decizii conştiente".

Fostul guvernator nu precizează dacă dobânzile negative şi programele de tipărire, în cadrul cărora Riksbank a "cumpărat" şi obligaţiuni emise de companiile private, intră în categoria acestor "decizii conştiente".

Ingves consideră că măsurile necesare pentru remedierea situaţiei ar fi eliminarea plafonării chiriilor, construirea de noi locuinţe pentru închiriere, reintroducerea impozitului pe proprietate şi eliminarea deducerii dobânzilor din baza de calcul a impozitului pe venit.

În interviul acordat Svenska Dagbladet, fostul guvernator al băncii centrale mai arată că "suedezii au votat să nu se întâmple nimic şi an de an au fost alese guverne care au redus cu succes oferta de locuinţe şi au crescut preţurile".

Cum schimbările propuse de Stefan Ingves nu au susţinere electorală aproape deloc, soluţia aleasă de autorităţi pentru a face faţă vremurilor grele care vin a fost "alimentarea" puternică a pericolului extern şi terorizarea persistentă a populaţiei.

Unica soluţie a fost, desigur, intrarea în NATO. Dar şi în acest caz, euforia s-a transformat destul de rapid în îngrijorare.

Jonny Lindfors, şeful armatei suedeze, a prezentat problemele în cadrul unui interviu acordat recent postului naţional SVT. Conform declaraţiilor sale, armata ţării se confruntă atât cu un deficit serios de echipamente şi muniţie, cât şi cu un deficit de personal.

Suedia a donat Ucrainei de mai multe ori piese de artilerie, tacuri şi alte vehicule blindate, precum şi muniţie şi piese de schimb. Autorităţile au considerat că echipamentele donate vor fi înlocuite cu altele mai moderne, iar capacitatea de apărare se va reface în timp scurt.

Această ipoteză de lucru nu a rezistat în faţa realităţii, în care producţia nu ţine pasul cu cererea, în timp ce preţurile au înregistrat creşteri masive, în cele mai multe cazuri de două ori sau mai mult, conform datelor de la Statul Major al Armatei.

"Intenţia guvernului a fost ca echipamentele donate să fie înlocuite rapid cu altele noi, dar nu este clar când se poate întâmpla acest lucru şi în ce măsură", se arată pe site-ul televiziunii naţionale.

Şeful armatei a confirmat că acum nu există bani pentru înlocuirea completă a echipamentelor şi muniţiilor trimise în Ucraina, în timp ce deficitul de personal a apărut ca urmare a repartizării unui număr mare de militari către programele de instruire ale soldaţilor ucraineni.

În ciuda dificultăţilor majore de refacere a stocurilor militare, autorităţile de la Stockholm au decis recent să ofere Ucrainei un pachet de sprijin record, cu o valoare de circa 635 de milioane de euro, conform unor surse anonime citate de cotidianul Dagens Nyheter.

Atunci cum îşi va îndeplini Suedia obligaţiile din cadrul alianţei? Sau liderii suedezi au primit garanţii de securitate şi li s-a spus că nu trebuie să se îngrijoreze, atât vreme cât pun la dispoziţie întreg teritoriul pentru amplasarea trupelor NATO şi a instalaţiilor militare care îi va apăra de ruşi?

Iar când autorităţile nu vor mai putea plăti ajutoarele sociale promise, cine va apăra Suedia când se vor declanşa revoltele imigranţilor?