Ultimul raport asupra inflaţiei de la BNR mi-a ridicat o piatră de pe inimă. Am aflat că mi-au scăzut aşteptările inflaţioniste şi preţurile nu vor mai reprezenta o problemă pentru bugetul familiei.
Ceva nu-mi dădea, totuşi, pace. Cu câteva zile înainte primisem factura pentru gaze, care avea anexat calendarul liberalizării graduale a preţurilor, conform Legii 123/2012. Acolo se arăta că preţul va fi de 48,5 lei/MWh de la 1 octombrie 2013 şi va ajunge la 119 lei/MWh la 1 octombrie 2018, adică preţul gazelor va creşte cu cel puţin 139% în următorii cinci ani.
În afara unei creşteri de 4% în iulie 2015 şi a unei creşteri de 5% în iulie 2017, toate creşterile din calendar sunt de 2% şi 3%. "Miracolul" dobânzii compuse, care acţionează, bineînţeles şi în cazul inflaţiei, transformă aceste creşteri "nesemnificative" într-o dublare a preţului în circa patru ani.
În raport se vorbeşte de convergenţa preţurilor energiei către nivelul european. Din păcate nu este prezentat clar, de fapt nu este prezentat deloc, raţionamentul care să arate necesitatea convergenţei.
Oare cum pot creşte preţurile fără a creşte şi gradul de sărăcie al populaţiei, în condiţiile în care salariile nu cresc la fel? Dar pentru salarii se găsesc explicaţii: productivitatea redusă nu permite creşterea acestora. Dar de unde vine productivitatea redusă? Din lipsa bazei de capital a ţării, care a fost distrusă sistematic în ultimele două decenii şi prin politica de stimulare iraţională a creditării promovată de BNR.
În prezentarea guvernatorului Isărescu, privind tendinţele inflaţioniste din perioada următoare, apare un grafic care include "ţinta staţionară multianuală" de 2,5%. Dar ce este staţionaritatea? În statistică şi econometrie, staţionaritatea este o proprietate a proceselor aleatoare, caracterizată de stabilitatea mediei şi volatilităţii în timp.
Din păcate, guvernatorul BNR, sau cei care i-au intocmit prezentarea, "uită" să avertizeze cu privire la diferenţa enormă care există între staţionaritatea preţurilor şi cea a inflaţiei.
În cazul unei inflaţii anuale de 2%, preţurile se dublează în circa 35 de ani (vezi grafic), iar în cazul ţintei staţionare multianuale de 2,5% dublarea apare după 28 de ani.
Poate că Banca Naţională decide politica monetară conform principiului "pe termen lung suntem toţi morţi" al lui Keynes, dar implicaţiile pentru generaţiile viitoare sunt devastatoare.
Altfel nu se explică declaraţia guvernatorului Isărescu, conform căreia o inflaţie pe termen lung de 2% este "rezonabilă şi prudentă". De când este "rezonabilă" o dublare a preţurilor pe durata medie a vieţii active a unui român, mai ales că deficitul sistemului de asigurări sociale va face imposibilă, în curând, plata unor pensii care să asigure subzistenţa pensionarilor?
Bineînţeles că nu există niciun element raţional, în afara tipăririi necontrolate a însemnelor monetare pentru acoperirea falimentului, deocamdată moral, al statului. Tocmai din acest motiv, încercarea de manipulare a aşteptărilor inflaţioniste ale populaţiei de către guvernatorul Mugur Isărescu îl propulsează pe acesta la loc de frunte în galeria celor cărora le lipseşte onestitatea intelectuală.
Dar de când au ajuns să conteze pensionarii sau alte categorii sociale când interesele electorale sunt primordiale? Păi, nu au contat niciodată. Dacă ar fi contat, presa nu ar mai fi scris că "am intrat într-un club european al inflaţiei scăzute".
Care club? Conform datelor de la Eurostat, România ocupa, în iunie 2013, primul loc din Europa în clasamentul inflaţiei, calculată ca dinamică anuală a indicelui armonizat al preţurilor de consum.
Profesorul Hans Sennholz scria, în urmă cu câţiva ani, că "inflaţia este furt", deoarece contribuie la transferarea invizibilă a bogăţiei de la creditori către debitori. Cine este cel mai mare debitor? Statul.
Preşedintele american Grover Cleveland avea aceeaşi opinie la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar ziarele vremii l-au susţinut, deoarece era "un om cinstit". În opinia lui Cleveland, "este necinstit ca guvernul să fure de la cetăţeni prin deprecierea monedei". Mai este nevoie să amintim cât de tare s-a depreciat leul în ultimii douăzeci de ani?
Mai aproape de vremurile noastre, Paul Volcker, ultimul preşedinte al Federal Reserve care a înţeles substratul distructiv al politicilor monetare în condiţiile monedei fiduciare, a declarat că "adevărata putere unică a unei bănci centrale este, până la urmă, puterea de a crea bani, iar, în final, puterea de a crea este puterea de a distruge".
Această putere este, la noi, în mâinile BNR, şi nu există încă dovezi că este însoţită şi de o responsabilitate pe măsură. Credeţi în prognozele Băncii Naţionale, chiar dacă oficialii săi declară că nu cunosc ce va urma? Foarte bine! Dar să nu plângeţi în viitor că nu aveţi bani să puneţi ceva pe masă.
În fond, tiparniţa BNR nu influenţează cu nimic preţurile "volatile", iar inflaţia este un blestem divin trimis asupra celor care nu doresc sau nu reuşesc să-şi ajusteze aşteptările raţionale "modelate" de banca centrală.
Mugur Isărescu: "Prognoza este o plafonare pentru inflaţia de bază în perioada următoare, a la longue, în jurul nivelului de 2%. Cred că este un nivel rezonabil, nu ne aşteptăm să avem în România inflaţie spre zero".
•
"Adevărata putere unică a unei bănci centrale este, până la urmă, puterea de a crea bani, iar, în final, puterea de a crea este puterea de a distruge." (Paul Volcker, preşedintele Federal Reserve în perioada 1979-1987)
1. manipulare
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 09.08.2013, 07:08)
Indicatorii macro econmici sunt buni pentru FMI, BM, UE, guvern, ei mascand defapt o saracie fara leac a majoritatii populatiei. E convenabil sa lucrezi cu cifre medii atuncii cand minimele din dreptul unei largi paturi a populatiei sunt compensate de maximele din dreptul unui numar restrans de cetateni..
2. Analiza simplista
(mesaj trimis de nelu din dobroiesti în data de 09.08.2013, 08:43)
In primul rand ca pensionarii au pensiile indexate cu inflatia, periodic. E lege. Apoi nu se ia in calcul cresterea economica si cresterile de salarii. Daca ne plangem ca 2% inflatie e mult hai sa vedem cum am supravietuit cu pensionari cu tot pana in 2000 cand aveam inflatie de 300%? Era tara goala, ramaneau numai padurile si muntii pana acum. Plus ca pe termen lung se intampla tot felul de lucruri. Deci articolul e asa ca sa dam in cineva pentru ceva.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.08.2013, 11:29)
Esti Nelu din povesti; inseamna ca adormi usor. Pa, noapte buna puisor.
3. fără titlu
(mesaj trimis de 2.1 în data de 09.08.2013, 10:11)
Nu uitati ca prin ultima lege a pensiilor
s-au inventat tot felul de trucuri pentru a micsora cuantumul pensiilor acordate (ce ziceti de impatitul la fix 12 pentru calculul punctajului mediu anual -daca ai lucrat doua luni dintr-un an de vechime le-ai lucrat degeaba,sau de diminuarile de pana la 45% pentru pensiile anticipate intr-o economie in care prezentarea la un interviu de angajare dupa varsta de 47ani este pierdere de vreme. Cam ce ajustare cu inflatia se poate obtine la pensia minim garantata de 350 lei ? 1Kg de banale PRUNE costa prin pietele noastre 10 Ron Protectia sociala pentru batrani nu exista.Aveti curaj sa o puneti in statistici ?, pentru ca restul sunt doar vorbe frumoase.
4. propozitia domnului Isarescu este valabila...
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 09.08.2013, 11:51)
deoarece acesta era si mesajul domnului Trichet (unul din marile atuuri ale monedei Euro) si anume acela de a avea o inflatie avand pragul superior de 2%. Aceasta afirmatie a domnului guvernator precum si cea din zilele anterioare in care a somat bancile sa fie constiente pentru micsorarea dobanzii a fost ceea ce se poate numi un mesaj de forta al bancii centrale romane, care din data zilei de 31.03.2009 a fost pusa in imposibilitate de a se exprima liber. In acelasi timp poate fi interpretata si ca o posibilitate de a acorda incredere bancilor comerciale de a extinde creditarea in lei infuzand idea ca nu vor avea de suferit prin deprecierea monedei nationala, care in cazul creditului in euro ar fi fost lipsiti de aceasta grija. Desi practic imposibila aceasta previziune de 2% in contextul unei economii nationale a carei industrie este din ce in ce mai mult marginalizata in avantajul mallului atotputernic, cel putin avem convingerea ca BNR are declarata aceasta tinta de inflatie. Apropo expresia domnului Sennholz si comentariul domnului Nelu din Dobroiesti unde intr-adevar se pune degetul pe rana si se arata ca inflatia era de 300% veti putea observa amplitudinea manifestarii acestui flagel prin interpretarea capitalului social care in sistemul de contabilitate romanesc nu a facut partaj cu doamna Inflatie asa cum "principipiile de afaceri europene" prin IAS 29 o prevad in sistemul IFRS si pe care noi am reusit sa-l implementam prin lege doar la sfarsitul anului 2012 si acest lucru datorita si faptului ca ziarul Bursa este o publicatie care intr-adevar merita citita -:) -letopiset KPMG "Capitalul social (hiperinflație):
în conformitate cu IAS 29
„Raportarea financiară în economii hiperinflaţioniste”
sunt necesare ajustări ale elementelor de active nemonetare (de exemplu: imobilizări corporale și necorporale evaluate la cost, active financiare nemonetare evaluate la cost, capital social subscris și vărsat înainte de 1 ianuarie 2004), având în
vedere că economia românească a fost o economie hiperinflaţionistă până la 31 decembrie 2003.--În data de 1 octombrie 2012 a fost aprobat de către Ministerul Finanțelor Publice Ordinul nr. 1286 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu IFRS, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 687 din 4 octombrie 2012.
". Aceste marete idealuri au fost traduse in practica prin "OMF nr. 213/2013 asa cum frumos este de gasit si pe site/ul respectivei institutii "44 din 21 februarie 2013.
Ordin nr.213/2013 privind completarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr.1286/2012, - Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.100 din 20 februarie 2013. " Cum ar fi spus Neil Armstrong um pas mic pentru comunitatea brutelor, un pas mare pentru depasirea statutului de piata emergenta ... iata totusi cum argumentele conving :-)
5. Felicitari
(mesaj trimis de cetatean în data de 09.08.2013, 12:11)
In sfarsit un articol analitic si bine documentat ref.la adevarata fata a guvernatorului si a politicii actuale (de cca. 20 de ani) a BNR.Ar fi f. interesant daca dl.C.Rechea,pt. care am un respect deosebit,castigat datorita articolelor scrise pana acum,ar publica si o analiza a rolului jucat de BNR,recte guvernator,in falimentarea Bancorex,prin impunerea unor dobanzi inrobitoare,acestei banci!Pt. cei neiformati,creditele neperfomante ale acelei banci erau de cca.9%,fata de cca 28% cat au "marile banci comerciale "din romania,acum.BNR,nu numai nu a ajutat-o,prin politica de dobanzi,dar prin acea politica,a falimentat-o!Sunt multe de spus,dar ne oprim ,mometan! Inca odata felicitari pt.articol!
6. fără titlu
(mesaj trimis de Mihai în data de 09.08.2013, 12:20)
Foarte bun articolul D-voastra. Ma bucur ca este cineva care spune clar ca politica d-lui Isarescu nu este cea mai buna. Daca dl. Isarescu ar fi fost antrenor de fotbal, demult ar fi fost demis... Mi se pare imoral sa indemni populatia sa contracteze credite in lei, eventual pe 25 de ani si apoi sa te declari un fan al Euro, la care, nu-i asa vom trece in cca. 5 ani... Si mai apoi sa vorbesti de inflatia leului " a la long"... Si eventual sa conferentiezi, in engleza, ca asta este "politica externa", despre "euro is a shelter"...
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 09.08.2013, 12:29)
draga Bursa, de ce nicio vorba despre declaratia de miercuri a lui isarescu referitoare la protejarea bancilor care au incheiat contracte cu clauze abuzive? de ce nicio reactie la o astfel de declaratie? dormiti in papuci?
7.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de Adina Ardeleanu în data de 09.08.2013, 12:40)
Gasiti in editia de ieri un articol cu acest subiect!
8. un pic de inflatie nu strica
(mesaj trimis de Eustache în data de 09.08.2013, 12:56)
2 % inflatie ca tinta pe termen lung e in acord atat cu teoria economica general acceptata cat si cu strategia celor mai importante banci centrale. De pe site-ul Fed:
The Federal Open Market Committee (FOMC) judges that inflation at the rate of 2 percent (as measured by the annual change in the price index for personal consumption expenditures, or PCE) is most consistent over the longer run with the Federal Reserve's mandate for price stability and maximum employment. Over time, a higher inflation rate would reduce the public's ability to make accurate longer-term economic and financial decisions. On the other hand, a lower inflation rate would be associated with an elevated probability of falling into deflation, which means prices and perhaps wages, on average, are falling--a phenomenon associated with very weak economic conditions. Having at least a small level of inflation makes it less likely that the economy will experience harmful deflation if economic conditions weaken. The FOMC implements monetary policy to help maintain an inflation rate of 2 percent over the medium term.
8.1. Un articol total eronat (răspuns la opinia nr. 8)
(mesaj trimis de Eugen în data de 09.08.2013, 14:23)
Autorul acestui articol da dovadade neintelegere a mecanizmelor economiei de piata. Este adevarat ca o inflatie de oricare procent duce la o perioada relativ scurta de dublare a valorii. Felicitari pentru intelegerea acestui lucru.
Infatia este necesara petru crestere economica si dezvoltarea economiei.
Orice investitor care investeste sau economiseste prudent poate sta linistit pentru ca randamentele sunt in general mai mari decat inflatia. Aici ma refer si la sistemul de pensii inclusiv.
Salariile vor fi mereu in crestere, raportata in special la inflatie si la posibilitatile economice si tehnologice. Un salariat mediu, pe durata carierei sale, va avea mereu salariul crescut mult mai repede decat inflatia, odata cu cresterea experientei si randamentului.
Copiii nostri vor avea salariile de incadrare mai mari decat le-am avut noi, propotional cu inflatia, poate chiar si mai bine, odata ce dezvoltarea economica si tehnologica le va permite randamente mai ridicate de munca incepand cu prima zi. Intr-adevar sunt sanse foarte mari sa nu se poata trai bine pe specializari ce pot fi mecanizate (de ex: sofer, vanzator la magazin, etc.). Insa in general calitatea vietii va creste, asa cu a facut-o si pana acum sute de ani in economiile vestice.
Invit autorul articolului sa se documenteze inainte sa isi dea cu parerea despre mecanizme pe care nu le intelege.
8.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8.1)
(mesaj trimis de Ion în data de 09.08.2013, 14:42)
Imi pare rau ca dumneavoastra, iara nu autorul articolului, nu intelegeti mecanismele invocate. Orice investitor ar sta mai linistit daca inflatia ar fi 0 decat 2 procente. Si randamentul ar fi mai mare. O inflatie mare, inseamna moartea creditarii, dar probabil asta va scapa...
8.3. abureala (răspuns la opinia nr. 8.1)
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 09.08.2013, 15:49)
Copiii nostri pot avea salarii oricat de mari; atata timp cat puterea de cumparare scade continuu si accentuat nu le foloseste la nimic.
8.4. Explicatie economie + exemplu (răspuns la opinia nr. 8)
(mesaj trimis de Eugen în data de 09.08.2013, 15:51)
Aveti perfecta dreptate in ceea ce ziceti, insa argumentul dumneavoastra nu imi contrazice nici unul din punctele enumerate. Va rog sa citi explicatia de mai jos pentru mai multe detalii. De asemenea invalidarea unui singur punct, nu poate invalida pe celelalte puncte atinse in nici un fel, pentru ca acestea nu se bazeaza unul pe celalalt.
Deacord, sa obtii un randament real pozitiv, cand inflatia este de 0%, e mai simplu decat peste 2% (teoretic). Fraza mea nu se referea la simplitatea obtinerii unui randament real pozitiv in cazul unei inflatii mai mici, ci la faptul ca in cazul inflatii moderate, obtinerea unui randament real pozitiv pe termen mediu si lung este destul de simpla (depozitele bancare obisnuite, in general acopera inflatia pe termene medii si lungi, cu exceptii pe termen scut in anumite perioade).
O inflatie 0 nu ar putea permite o crestere economica sanatoasa din cauza modalitatii in care este relationata valoarea bunurilor de masa monetara. Un exemplu simplist:
o economie in care exista 10 societati diferite care ofera diferite servicii, cu o masa monetara de 100 de unitati monetare, sa le numim $. Iar fiecare companie are in medie 10$ in primul an. In cazul in care apare societatea nr. 11 in anul 2, care ofera un serviciu nou si optimizeaza serviciile, sa zicem tuturor celorlalte 10 societari, iar banca centrala nu introduce masa monetara noua, vom avea 100$ si 11 companii, iar companiile vor avea in medie ~9.1$ in al doilea an. Acest lucru duce la perceptia unei aparente recesiuni in sistem, din cauza aparitiei unei noi companii, care are adauga o valoare reala acestei economii simplificate.
Din acest motiv banca injecteaza mereu masa monetara, care in cazul in care aceasta isi va gasi corespondenta in valoare reala, nu va diminua valoare unitatii monerate, iar restul se va transforma in inflatie. Banca centrala insa, nu poate sti in avans cata masa monetare trebui sa adauge, astfel, pentru a incuraja cresterea, este mai bine sa introduca mereu. un pic mai mult, decat un pic mai putin. Alte mecanizme economice insa nu permit un sistem stabil din acest punct de vedere, cum ar fi sistemul de generare a banilor, care este un sistem exponential prin definitie. In principiu banca centrala nu este principalul generator de bani in sistem, ci bancile comerciale, care ofera imprumuturi pentru anumite randamente. Astfel este apare necesitatea inflatiei.
8.5. de ce inflatia da de gandit cetatenilor germani (răspuns la opinia nr. 8.3)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 09.08.2013, 21:04)
iar pe italieni, spanioli si alti sudici intrati in clubul "select-:)" euro nu ii intereseaza?Pentru simplul motiv ca o marire a pretului serviciilor, productiei industriale sau de consum acestor tari latine nu va avea corespondent in ceea ce priveste cererea atat pe plan intern din cauza somajului ridicat si pe plan extern din pricina competitivitatii din tari precum Germania, Austria si din zona noii puteri valutare pe care Yuanul se va pregati sa concureze zona euro, dolar sau yen. Intr-adevar domnul Eugen are perfecta dreptate ca aceasta cifra de 2% este foarte sanatoasa, insa doar atunci cand ea se face pe baze solide in stransa corelatie cu activitatea macroeconomica, iar domnul Dan Coe are la fel de perfecta dreptate atunci cand spune faptul ca puterea de cumparare scade deoarece doresti sa ramai competitivi si atunci te descurci platind salarii in moneda nationala pe care o devalorizezi astfel aducand cetateanul de rand in imposibilitate de a fi partas la castigul pe care firmele exportatoare le au din acest asa zis hedging pe salarii/pret de fabricatie. Daca facturile la curent electric, telefon, cablu sunt in euro , iar noi ne ferim ca impielitatul de moneda unica, in timp ce unele personalitati ale clasei politice ne conving de neajunsurile acestei monede, atunci ce va impiedica pe dumneavoastra ca onesti consumatori sa nu cereti de la ministerul finantelor sa va indexeze impozitul pe venit in functie de fluctuatia Euro/Leu pentru ca dvs. sa puteti fii convinsi de avantajele monedei nationale. Daca o sa gasim cvorumul necesar :-) putem sa propunem o lege pentru a fi dezbatuta in parlament. Am avea toti de castigat si anume firme mari din domeniile care trimit facturile ancorate la moneda unica ar avea un impuls de dezvoltare, cetatenii ar avea bani pentru a incuraja consumul si cei mai important am intelege de ce Leul este regele animalelor. Chiar si doamna Lagarde ar fi cu siguranta de acord si nu ar avea motive sa fie de parere ca umila mea opinie nu ar fi altceva decat VAX ALBINA :-)