O lecţie de istorie pentru autorităţile de la Kiev şi nu numai

Vizita preşedintelui Vladimir Putin în Mongolia, cu ocazia aniversării a 85 de ani de la victoria în bătăliile de la Halhin Gol împotriva trupelor japoneze, a fost însoţită de noi "zgomote" internaţionale referitoare la obligaţia ţării gazdă de a-l aresta şi trimite la Haga.

După cum era de aşteptat, reacţiile autorităţilor de la Kiev, prin vocea lui Dmitro Kuleba, cel care a devenit, între timp, fost ministru de externe, au fost cele mai virulente. De fapt, au fost o somaţie directă adresată autorităţilor mongole, alături de alte ameninţări lipsite de orice noimă.

În acest context a fost publicată pe ZeRada, un cont ucrainean de Telegram, o lecţie de istorie, care nu se adresează doar autorităţilor de la Kiev.

"Sarcina oricărui minister al afacerilor externe este de a asigura interesele internaţionale ale ţării sale. Dacă se întâmplă ceva bun, este necesar să se mărească efectul. Dacă se întâmplă ceva negativ, este necesar să îl diminuăm", începe lecţia, iar apoi autorul subliniază că "uneori este important să te prefaci că nu ai observat unele procese, pentru a nu face ţara de râs".

În condiţiile în care "Mongolia a fost cel mai de încredere aliat al Rusiei pe parcursul întregii perioade a timpurilor moderne", iar "URSS a participat de două ori la respingerea agresiunii japoneze împotriva mongolilor, motiv pentru care mareşalul Jukov este atât de respectat în Mongolia pentru bătăliile de la Halhin Gol", era exclusă executarea mandatului de arestare.

ZeRada scrie apoi cum a răsplătit Mongolia ajutorul în războiul contra Japoniei odată cu invadarea URSS de către trupele germane.

Pe lângă voluntarii mongoli care s-au alăturat Armatei Roşii, Mongolia a trimis 500 de mii de cai care au contribuit la asigurarea mobilităţii, 500 de mii de tone de conserve de carne, aur şi bani donaţi de cetăţenii din Mongoli, precum şi îmbrăcăminte.

După război, URSS a trimis specialişti în Mongolia pentru dezvoltarea infrastructurii şi construirea unor întreprinderi, iar după dezintegrarea Uniunii Sovietice, Rusia, în calitate de succesor legal, a anulat aproape întreaga datorie naţională a Mongoliei.

"Prin urmare, a ameninţa Mongolia pentru că nu-şi arestează aliatul aproape etern la ordinul unei organizaţii internaţionale non-profit este un nonsens", scrie ZeRada, iar "pentru a înţelege toate acestea, nu trebuie să aveţi nicio superputere sau supercunoaştere a istoriei".

Tocmai din acest motiv, "în ţările serioase, Ministerul Afacerilor Externe este format din elite care cunosc istoria şi înţeleg elementele de bază ale diplomaţiei", dar "din păcate, Ministerul ucrainean al Afacerilor Externe este format din idioţi care îşi fac constant ţara de râs", se mai accentuează pe canalul de Telegram din Ucraina.

Oare despre câte Ministere de Externe din lume se poarte spune că sunt formate din idioţi care îşi fac ţara de râs, pe fondul unei ignoranţe inacceptabile a istoriei?

În ceea ce priveşte subiectul arestării lui Putin la ordinul Curţii Penale Internaţionale, ZeRada scrie că "este atât de absurd încât nici nu aveam de gând să îl abordăm", iar apoi aminteşte că Ucraina a fost sprijinită în cererea sa de către "tigrii" baltici, în condiţiile în care "Occidentul încearcă să evite subiectul pentru a reduce pierderile de imagine pentru Curtea Penală Internaţională, care este unul dintre instrumentele globaliştilor de a-şi extinde influenţa".

După ce a parafrazat întrebarea adresată de Stalin lui Churchill prin "câte divizii are Curtea Penală Internaţională", fără să amintească şi de ameninţările SUA la adresa CPI în cazul emiterii unor mandate de arestare pentru cetăţeni americani, ZeRada ajunge la concluzia că "nu este nevoie de Ucraina pentru a sublinia faptul că a sosit un astfel de moment istoric, în care forţa fizică devine importantă şi, în consecinţă, organizaţii precum CPI îşi pierd importanţa".

Oare s-a ajuns aici pentru că liderii americani au ignorat avertismentele unor strategi de talia lui Kissinger sau Brzezinski şi au împins aşa-numita "ordine globală bazată pe reguli" dincolo de răbdarea celor care ar fi trebuit să o respecte, chiar dacă regulile nu au fost niciodată clarificate, tocmai pentru a fi modificate discreţionar şi intempestiv?