O NOUĂ NORMALITATE PE CALEA CĂTRE DISTOPIA CREATĂ DE BĂNCILE CENTRALE Lumea tot mai nebună a dobânzilor negative

"Dacă m-aţi fi întrebat doar cu două săptămâni în urmă despre şansele scăderii randamentului obligaţiunilor Germaniei de 30 de ani sub zero, mi-ar fi trebuit câteva zile să mă opresc din râs", a declarat recent un manager de investiţii de la Aberdeen Standard Invest­ments pentru Bloomberg.

Probabil că motive de râs mai există şi acum, dar este vorba despre râsul nervos, poate cu accente isterice, al investitorilor sau managerilor fondurilor de pensii, în faţa unei situaţii fără precedent istoric.

La sfârşitul săptămânii trecute, curba randamentelor pentru obligaţiunile guvernamentale ale Germaniei s-a scufundat şi mai tare în teritoriul negativ (vezi graficul 1).

Dincolo de faptul că este inversată până la maturitatea de 3 ani, curba randamentelor din Germania se află sub zero până la maturităţi de aproape 18 ani, în condiţiile în care randamentul obligaţiunilor de 20 de ani a coborât sub 0,1%, iar randamentul obligaţiunilor de 30 de ani a coborât sub 0,3% (vezi graficul 2).

La începutul acestui an, randamentul obligaţiunilor de 30 de ani ale Germaniei era la circa 0,9%, iar la începutul anului anterior la circa 1,3%.

Tendinţa de scădere a dobânzilor pentru titlurile emise de guvernul celei mai mari economii din zona euro s-a înregistrat în ciuda opririi programului de relaxare cantitativă al BCE, pe fondul deteriorării severe a condiţiilor economice.

Declaraţiile recente ale lui Mario Draghi nu au făcut decât să accelereze o tendinţă deja existentă, la fel cum s-a întâmplat şi înainte de lansarea programului de relaxare cantitativă, în primăvara anului 2015.

În urmă cu circa o săptămână, Financial Times scria că valoarea nominală a obligaţiunilor cu randament negativ a atins un record de 12,5 trilioane de dolari. Recordul anterior, de circa 12 trilioane, a fost atins în 2016.

Doar câteva zile au fost suficiente pentru depăşirea pragului de 13 trilioane de dolari, pe fondul unei creşteri de 700 de miliarde într-o singură zi.

Conform datelor de la Bloomberg, doar 6 emisiuni de obligaţiuni ale Germaniei, din cele 57 existente pe piaţă, au un randament pozitiv, iar în curând este posibil ca toată piaţa obligaţiunilor guvernamentale germane, cu o valoare nominală de circa 750 de miliarde de euro, să "producă" randamente negative.

Deocamdată, la nivelul pieţelor naţionale ale obligaţiunilor guvernamentale din Europa, doar Elveţia (96%) şi Suedia (91%) se află în faţa Germaniei în ceea ce priveşte ponderea obligaţiunilor cu randament negativ, după cum arată datele de la Tradeweb (vezi graficul 3).

Cele mai multe emisiuni de obligaţiuni guvernamentale cu randament pozitiv se înregistrează în Italia (88%), Marea Britanie (78%) şi Portugalia (57%).

Pe lângă o valoarea cumulată a obligaţiunilor guvernamentale din Europa cu randament negativ, de circa 4,4 trilioane de euro, în creştere de la circa 3,3 trilioane în ianuarie 2019, datele de la Tradeweb arătau că randament negativ se înregistra, la sfârşitul lunii mai 2019, şi pentru circa 20% din emisiunile de obligaţiuni corporate cu rating investiţional.

În aceste condiţii, toate declaraţiile şi justificările bancherilor centrali nu fac decât să încerce acoperirea faptului că nu mai există alternative.

Analistul Sven Henrich a subliniat recent ceea ce ştie toată lumea, însă evită să spună lucrurilor pe nume, cu speranţa deşartă că, poate, lucrurile se vor rezolva de la sine.

"O nouă reducere a dobânzilor de către Federal Reserve nu va face decât să crească şi mai mult inegalitatea, pedepsind pe cei care economisesc şi stimulând acumularea unor datorii şi mai mari", arată Henrich, care mai spune că "lucrurile sunt, într-adevăr, diferite", prin aceea că "acum totul este cu mult, mult mai rău".

"Oare nu putem sări peste etapa în care băncile centrale vor cumpăra toate acţiunile listate pe pieţe, 1% din populaţie va deţine tot pământul, iar guvernele vor garanta venituri sigure pentru toţi prin tipărire directă, astfel populaţiei nu îi mai rămâne decât să joace Fortnite, în timp ce drone inteligente îi livrează hamburgeri şi jucării în casele construite cu imprimante 3D?", întreabă retoric Sven Henrich în concluzia analizei sale.

Michael Every, director de cercetare pentru Asia - Pacific la Rabobank în Hong Kong, a scris recent că ne îndreptăm către "o combinaţie între o politică monetară dementă şi o politică fiscală dementă", conform unei analize preluate de Zerohedge, iar unul dintre obiective îl reprezintă deprecierea monedelor.

Preşedintele Donald Trump l-a acuzat deja pe Mario Draghi că încearcă să deprecieze euro faţă de dolar şi să ofere astfel un avantaj competitiv incorect economiilor din zona euro, însă preşedintele BCE a răspuns imediat că "noi nu ţintim rata de schimb".

De fapt, toţi conducătorii marilor bănci centrale au negat, ori de câte ori au avut ocazia, că utilizarea instrumentelor de politică monetară, convenţionale sau neconvenţionale, a avut ca scop deprecierea monedelor naţionale, în ciuda efectului incontestabil al tiparniţei.

Pe fondul noii "ghidări în avans" oferite de Federal Reserve şi BCE, reputatul analist american Martin Armstrong a subliniat, din nou, că "băncile centrale, în special BCE, sunt prinse în capcană". Pentru Banca Centrală Europeană pur şi simplu nu mai există opţiuni ale "normalizării", deoarece efectul final ar fi "aruncarea în aer a zonei euro".

În opinia lui Armstrong, acum trecem printr-o perioadă care marchează "sfârşitul ştiinţei economice aşa cum o ştim", iar "singura opţiune pentru guverne este să adopte Teoria Monetară Modernă" (n.a. ideea de bază a TMM este aceea că guvernele pot finanţa cheltuielilor publice prin crearea directă a banilor).

S-a ajuns în această fundătură deoarece "băncile centrale nu mai pot stimula economiile prin scăderea dobânzilor în condiţiile în care guvernele sunt cei mai mari debitori", după cum mai scrie analistul american.

"Nebunia este să faci acelaşi lucru la nesfârşit şi să aştepţi rezultate diferite", spunea odată Albert Einstein.

Acum a mai rămas doar să vedem ce înseamnă "nesfârşit" într-o lume în care "pacienţii" au preluat conducerea "azilului de nebuni".