După ce a scăzut în 10 din ultimele 12 săptămâni şi a înregistrat o depreciere de mai bine de 10% în faţa dolarului american, se pare că moneda euro a atins, săptămâna trecută, un prag important de suport în jurul cotaţiei de 1,26 dolari, în urma căruia a avut cea mai accentuată creştere din ultimele 3 luni. Acest fapt s-a întâmplat într-un moment în care investitorii au devenit tot mai încrezători că punctul culminant al crizei datoriilor din Europe a trecut, fapt care este reconfirmat şi prin scăderea recentă a dobânzilor la obligaţiunile suverane emise de către ţări precum Italia, Spania şi Portugalia.
În plus, aprecierea recentă a cotaţiei EUR/USD rezultă nu numai datorită stabilizării crizei datoriilor din Europa, dar poate fi de asemenea atribuită speculaţiei că FED (banca centrală a SUA) va anunţa implementarea unor măsuri suplimentare de relaxare monetară în cadrul următoarei sale întâlniri, programată să aibă loc astăzi. În timp ce în luna august a anului trecut, preşedintele FED, Ben Bernanke, s-a angajat să menţină rata dobânzilor pe termen scurt în jurul nivelului zero pentru cel puţin întregul an 2012, încetinirea ritmului de creştere economică sau recesiunea cu care se confruntă Europa sunt elemente care induc Băncii Centrale americane aplicarea a noi măsuri de stimulare economică ca să menţină economia pe linia de plutire (Figura 1).
Într-o mare măsură, deprecierea cotaţiei EUR/USD din ultimele luni se poate atribui măsurilor BCE, al căror scop a fost stăpânirea crizei financiare din Europa prin cumpărarea datoriilor suverane emise de ţările periferice. Până în prezent, efectele inflaţioniste ale acestor măsuri au fost neutralizate cu succes datorită vânzării simultane de obligaţiuni suverane germane disponibile în bilanţul BCE.
Mai recent însă, Mario Draghi, noul preşedinte al BCE, pare să fie mai puţin dispus să neutralizeze aceste intervenţii, alegând în schimb tipărirea de euro pentru finanţarea unor astfel de achiziţii. Acest lucru este similar cu politica monetară implementată de autorităţile din Statele Unite, deşi într-un ritm mult mai lent şi ascuns.
În afară de potenţialul impact negativ pe care o încetinire în Europa o va avea asupra economiei americane, declinul monedei euro din ultima perioadă, fără îndoială, se va evidenţia într-o scădere a exporturilor ca procent din PIB al Statelor Unite, deoarece preţul bunurilor americane pe piaţa internaţională a crescut.
Întrucât Europa este cel mai mare partener comercial al Statelor Unite, efectul crizei economice europene asupra Statelor Unite poate fi amplificat de deprecierea monedei euro, respectiv aprecierea dolarului. În consecinţă, probabilitatea că autorităţile americane vor interveni indirect pe pieţele valutare (de pildă, prin relaxarea cantitativă) rămâne semnificativ de ridicată.
În cele din urmă, o altă dovadă care prevede o potenţială apreciere a monedei euro în următoarele săptămâni şi luni de zile este sentimentul negativ care predomină în momentul de faţă în rândul comercianţilor şi speculatorilor din pieţele valutare. Potrivit Comisiei de Tranzacţionare a Mărfurilor şi Futures (CTMA) din Statele Unite, ultimele statistici cu privire la angajamentul comercianţilor/speculatorilor în piaţa EUR/USD arată că raportul dintre cei care au poziţii short şi cei cu poziţii long este la cel mai ridicat nivel din istorie (Figura 2). Deoarece această statistică este deseori utilizată ca un indiciu contrar al tendinţei de creştere sau scădere a unui activ, ea semnalează că moneda euro pare a fi înregistrat cel puţin un minim intermediar sau rămâ-ne să facă acest lucru în foarte scurt timp. În concluzie, nu ar fi o surpriză ca în următoarele săptămâni şi luni, mass-media să-şi schimbe percepţia negativă pe care o are cu privire la criza datoriilor din Europa.