Obligaţiunile, în criză

• Piaţa obligaţiunilor se ridică anul acesta la 6% din rulajul anului trecut

În condiţiile în care piaţa de acţiuni a suferit o cădere semnificativă, pe fondul crizei financiare internaţionale, instrumentele cu venit fix ar fi trebuit să reprezinte o alternativă pentru investitori.

Piaţa obligaţiunilor de la Bursa de Valori Bucureşti a fost, însă, în declin anul acesta, după ce în 2006 şi 2007 arăta semne de învigorare. Tranzacţiile cu obligaţiuni efectuate anul acesta au însumat 47,75 milioane lei, numai 6% din totalul pieţei, în 2007.

Paul Brendea, analist financiar la "Prime Transaction", consideră că motivele lichidităţii atât de reduse în acest an au fost, atât abţinerea investitorilor de a nu vinde obligaţiuni, fiind instrumente cu venit fix, preferate acţiunilor în situaţie de criză bursieră, cât şi lipsa cumpărătorilor, ţinând cont de mediul sărac în optimism de pe pieţele financiare.

Domnul Brendea caracterizează piaţa obligaţiunilor autohtonă drept una "mică, subdezvoltată". Domnia sa ne-a spus că, "în linii mari, totul se opreşte la piaţa primară: se emit obligaţiunile, se subscriu în general de către bănci şi fonduri de investiţii". Pe piaţa secundară, tranzacţiile sunt foarte rare, practic sporadice, potrivit domniei sale.

Analistul citat ne-a menţionat că oferta mică de obligaţiuni, precum şi numărul redus de titluri emise, sunt motivele pentru care obligaţiunile se tranzacţionează atât de puţin la Bursa de Valori Bucureşti. "În anul 2007, raportul dintre valoarea tranzacţiilor cu obligaţiuni şi valoarea totală a obligaţiunilor emise a fost de 56%, în timp ce pe piaţa acţiunilor raportul dintre rulaj şi capitalizare a fost de 16%", ne-a spus domnul Brendea, adăugând că "în ţara noastră, există o aplecare mai mare a investitorului spre mişcări speculative, orizontul de timp avut în vedere este mult mai redus, astfel încât sunt preferate acţiunile".

Adi Lupşan, director adjunct la SSIF "Intercapital Invest", consideră că piaţa instrumentelor financiare cu venit fix este încă în stadiu incipient, iar motivele principale ale lichidităţii reduse de pe piaţa obligaţiunilor sunt lipsa titlurilor de stat din piaţa bursieră, valoarea totală relativ redusă a emisiunilor de obligaţiuni prezente pe piaţă, precum şi slaba popularizare a acestor instrumente.

Domnia sa consideră că, deşi obligaţiunile reprezintă un instrument mult mai avantajos decât depozitele bancare, investitorii nu tranzacţionează instrumentele cu venit fix, unul dintre motive fiind şi promovarea redusă a acestora.

"Piaţa instrumentelor financiare cu venit fix este subdezvoltată şi nu se poate compara cu cea a acţiunilor şi nici cu alte pieţe similare din regiune, precum Cehia sau Ungaria, care au înregistrat tranzacţii importante pe piaţa obligaţiunilor în ultima perioadă", ne-a spus domnul Lupşan.

Ionuţ Bindea, analist financiar la "Vanguard", ne-a spus că, la noi, trebuie făcută distincţia între investitorii instituţionali interni şi internaţionali. Investitorii instituţionali sunt puţini şi slab capitalizaţi, potrivit domniei sale. "SIF-urile sunt în mare parte captive în diferiţi emitenţi şi nu au lichidităţi suficiente şi nici capacitatea instituţională necesară pentru a face o gestiune adecvată a riscurilor", ne-a mai spus Ionuţ Bindea, precizând că "investitorii străini au o mare piedică în intrarea lor pe piaţă, deoarece majoritatea obligaţiunile listate la BVB nu sunt acoperite de firmele de rating, acestea nu au o evaluare de încredere, ori randamentele aduse şi valoarea emisiunilor nu justifică o eventuală investiţie într-o evaluare proprie". Pe de altă parte, impredictibilitatea cursului de schimb şi dimensiunea valorică redusă a acestor emisiuni este un alt aspect care ţine marii investitori la distanţă, conform analistului citat.

Debutul pieţei obligaţiunilor pe piaţa bursieră a avut loc în toamna anului 2001, când două municipalitaţi, respectiv oraşele Predeal şi Mangalia, au decis să finanţeze o parte din proiectele lor de dezvoltare prin intermediul unor împrumuturi obligatare pe piaţa de capital.

La acea dată, Stere Farmache, directorul general al Bursei de Valori Bucureşti, susţinea introducerea instrumentelor cu venit fix la tranzacţionare, declarând că acestea "au un viitor în România, deoarece se pretează bine la starea economiei, la mentalitatea şi aptitudinile investitorilor".

Piaţa obligaţiunilor nu a avut pe piaţa autohtonă succesul aşteptat de către reprezentanţii pieţei de capital.

"Pentru intensificarea tranzacţiilor cu obligaţiuni sunt necesare programe de educare şi informare a publicului larg, odată cu creşterea numărului de emisiuni de obligaţiuni pe piaţă", ne-a spus Vlad Doruc, de la "Vanguard", adăugând: "Pe de altă parte, companiile ar trebui încurajate să apeleze la finanţările prin obligaţiuni, mai degrabă decât prin credite bancare, mai ales că în cadrul emisiunilor de obligaţiuni au posibilitatea de a stabili condiţiile la care se împrumută. Aşadar, este posibil ca emisiunea într-un număr mai mare a obligaţiunilor corporative să

impulsioneze dezvoltarea acestei pieţe".

În anul 2007, au fost efectuate 268 de transferuri cu obligaţiuni, în sumă de 794,3 milioane lei, în timp ce tranzacţiile cu acţiuni au avut o valoare totală de 17 ori mai mare, respectiv de 13.802 milioane lei.

În prezent, piaţa obligaţiunilor este formată din 24 de astfel de titluri, 20 de obligaţiuni municipale şi 4 obligaţiuni corporative.