Oferta de preluare a "Arcelor" creşte valoarea investiţiilor "Mittal Steel" în România

Ştirile succesive despre oferta "Mittal Steel", cel mai mare producător mondial de produse siderurgice, de preluare a celui de al doilea producător european "Arcelor" la fabuloasa valoare de 22,6 miliarde de dolari ne dau voie să privim deja cu alţi ochi investiţiile sale din România, mai ales cele în care deşi este majoritar, mai există acţionari care deţin procente importante. Preţul oferit, de peste 18 miliarde euro, aruncă în ridicol preţurile încasate de România în tranzacţiile cu "Mittal Steel". Însă nu acesta trebuie incriminat ci România, care nu a vrut, sau nu a ştiut să valorifice moştenirea comunistă. Spre exemplificare, în 1993, "Mittal" a vrut să pună primul picior în România şi a oferit 150 milioane dolari pe "Siderca" Călăraşi, un combinat în construcţie, care practic nu avea nici o capacitate productivă. Fostul FPS a refuzat cerînd nejustificat 250 milioane sau poate comisioane cu care indienii britanici nu erau obişnuiţi. Ulterior, nu s-au putut lua nici 50 milioane şi practic "Siderca" a produs pierderi de cîteva ori mai mari decît valoarea activelor şi s-a ales praful. "Sidex" Galaţi a fost administrat aşa cum se ştie şi, după ce a produs pierderi imense, a fost dat aproape pe degeaba, de notorietate şi de tot rîsul fiind faptul că domnul "Mittal" a dat pe o casă la Londra mai mult decît a încasat statul român pe "Sidex". Şi mai recent "Mittal Steel" a oferit unei companii iraniene pe un combinat cu capacitatea de 4,2 milioane tone anual 8,2 miliarde de dolari. Mă întreb cît ar fi încasat proprietarii "Sidex", cu o capacitate anuală mai mare, dacă ar fi fost administrat de cei din Iran măcar, dacă nu de către nişte francezi, nemţi sau alţii asemenea, care ştiu ce înseamnă management performant şi care nu ar fi avut preocuparea să căpuşeze combinatul, aşa cum au făcut ai noştri.

De la început vreau să precizez că nu cred că s-a greşit că s-a privatizat "Sidex", ba dimpotrivă. Dacă nu se făcea privatizarea, probabil că, acum, cineva exporta ca fier vechi utilajele şi instalaţiile de la Galaţi. Mai vreau să amintesc faptul că SIF "Moldova" a luat pe cele aproape 12% din acţiuni mai mult decît a luat statul pe 85%, iar SIF "Oltenia", care a avut tăria de a nu subscrie la oferta de închidere, a luat 1,5 dolari pe acţiune, faţă de 0,1 dolari luaţi de către FPS.

O altă investiţie "Mittal" este "Petrotub" Roman, care a căpătat şi el prefixele "Mittal Steel". După privatizare, evoluţia sa este mai mult decît semnificativă. Înainte de privatizarea cu "Mittal", "Petrotub" a realizat în 2003 o producţie fizică de 144.773 tone care reprezenta 26,32% din capacitatea sa anuală de 550.000 tone de ţeavă din oţel, laminată la cald prin tragere pe dorn, sau trasă la rece, gama de diametre fiind de la 6 mm la 509 mm, mare parte din sortimente fiind utilizate în industria petrolieră şi de gaze. În anul 2004, cînd s-a semnat privatizarea, producţia fizică a ajuns la 236.095 tone (42,93%) din capacitate, iar în trimestrul III 2005, producţia fizică a fost de 265.600 tone şi se preconizează o producţie anuală de 345.000 tone, adică 62,73% din capacitate. Sînt foarte sigur că, nu peste mult timp, realizările se vor apropia de capacitatea proiectată şi nu este exclus ca aceasta să crească, datorită modernizărilor care se fac. Ca urmare şi rezultatele economice au avut o evoluţie pozitivă, de la pierderi de 35,95 milioane euro în 2003, la pierderi de numai 1,78 milioane în 2004, iar pentru anul 2005, la trei trimes-tre se înregistra un profit de 8,08 milioane euro cu o perspectivă de 10,49 milioane pe tot anul. La capacitate maximă, societatea poate ajunge la o cifră de afaceri de 330 milioane euro şi un profit posibil de circa 16,6 milioane euro. Desigur că în acest an acţionarii nu se pot aştepta la dividende, deoarece mai întîi trebuie să se acopere pierderile din anii precedenţi.

Interesantă este şi evoluţia capitalului propriu, de la 40,658 miliarde lei în 2003 la 231,256 miliarde lei în 2004, la 522,123 miliarde lei la 30 septembrie 2005 şi un capital previzionat de 609,123 miliarde lei la 31 decembrie 2005. Cum anul s-a terminat, aşteptăm cu nerăbdare comunicatul cu rezultatele provizorii la sfîrşitul anului, căci cele definitive vor fi cunoscute după AGA.

Acţionariatul "Mittal Steel" - "Petrotub" Roman este foarte interesant. "Mittal" deţine 10.077.565 acţiuni, adică 69,77%, SIF "Moldova" are 2.514.311 acţiuni - 17,41%, iar restul de 1.852.433 acţiuni - 12,82% aparţin altor acţionari. Rezultatele din ce în ce mai bune, şi un free - float (n.r. - acţiuni neconcentrate în pachete mari) semnificativ, au creat condiţiile unei evoluţii spectaculoase a preţului acţiunilor.

Pe parcursul anului 2005, în cea mai mare parte a timpului, preţul acţiunilor a variat între 33.000 lei şi 45.000 lei, de regulă sub 40.000 lei/acţiune. Acesta a crescut spectaculos în ultima perioadă, atingînd un maxim de 105.000 lei/titlu. Cred că oferta pentru "Arcelor" are partea sa de contribuţie la această creştere. Şi pînă la urmă este chiar justificată. Căci capitalul social al "Mittal Steel" -"Petrotub" Roman este de 10,3 milioane euro, iar la valoarea maximă de piaţă ar ajunge la o valoare totală de 43,2 milioane euro. Pentru orice specialist de bună credinţă este evident că la aceşti bani nu s-ar face nici măcar calea ferată uzinală şi racordurile la utilităţi, ca de altfel la multe dintre unităţile industriale din România.

Ce ne-a lipsit şi ne lipseşte este seriozitatea, capacitatea managerială, cinstea şi nu în ultimul rînd capitalul, pentru ca industria românească să progreseze şi să ţină pasul cu lumea. Dovadă că "Mittal Steel" a adus la profit şi nu mic pe "Sidex" Galaţi, pe "Petrotub" Roman, şi va face acelaşi lucru cu "Tepro" Iaşi şi "Siderurgica" Hunedoara, ca să mă limitez la acest investitor. Problema care se pune în acest caz este ca acţionarii români să nu se lase duşi cu preşul şi să devină conştienţi de averea pe care o au şi să nu se lase scoşi pe nimic.

Va fi o luptă a nervilor, între cei care cunosc valoarea adevărată a acestei investiţii, acum şi în perspectivă, dar care vor să mai cumpere cît mai ieftin posibil şi tentaţia unora care au devenit acţionari la un preţ de trei-patru ori mai mic decît actualele preţuri şi care doresc să-şi marcheze profitul, sau la tentaţia cuponarilor, atîţi cîţi au mai rămas de a lua un preţ bun pe nişte acţiuni de pe urma cărora pînă acum nu s-au ales cu nimic, sau mai nimic. Intenţia mea cu acest articol este de a atrage atenţia SIF2 "Moldova" că stă pe o mică mină de aur şi nu trebuie să se lase păcălit uşor, în cazul în care acţionarul majoritar ar face o ofertă de preluare totală în vederea închiderii, respectiv retragerii de pe piaţa de capital. Căci altfel, din păcate, nu am nici o acţiune "Petrotub" Roman.