OPINII BNR vrea să rescrie manualele de economie

Banca Centrală a urcat miercuri dobânda de politică monetară cu numai 0,25%, până la 1,75%, deşi piaţa se aştepta la un pas mai mare, de 0,5%, mai ales că inflaţia dă semne că va sări bine calul la final de an, ajungând deja la aproape 8%.

Pentru a justifica această mişcare timidă, care ascunde de fapt ceva mult mai dureros decât refuzul de a contracara ferm creşterile preţurilor de consum (mă refer la serviciul datoriei publice care devine treptat nesustenabil după ultimele împrumuturi-mamut contractate de alianţa de dreapta din 2020), dinspre BNR vin tot soiul de teorii.

"Suntem într-o criză care ne arată că, după ce va trece această perioadă, va trebui să rescriem manualele. Ideile potrivit cărora inflaţia este un fenomen monetar, că dobânda de politică monetară trebuie să fie peste rata inflaţiei, toate acestea au ieşit din calcule şi vor fi rescrise cărţile", declară consultantul BNR Adrian Vasilescu, care subliniază că inflaţia "a fost mişcată de alte fenomene - de fenomene structurale, nu monetare". În concluzie, asta e, nimic de făcut. "Acest lucru arată că BNR a judecat bine, având în vedere că şi dacă ar creşte dobânda cu 100%, indiferent că ar fi în SUA sau în UE, preţurile gazelor, combustibilului, energiei - care înregistrează cele mai mari creşteri - nu pot fi influenţate. BNR a avut, astfel, grijă ca această măsură să nu fie nici o relaxare gratuită, nici o strângere de curea inutilă", mai spune Vasilescu.

Dobânzile crescute brusc ar elimina imediat, în primul rând, banii speculativi şi comportamentele speculative din cotaţiile produselor energetice. Pe de-o parte, pentru că scumpirea creditului atrage o scădere a puterii de cumpărare într-o lume foarte îndatorată precum cea occidentală, iar piaţa va ţine cont de reducerea estimată a cererii, pe de altă parte pentru că speculatorii lucrează cu bani împrumutaţi şi o creştere rapidă a dobânzilor îi trece pe pierdere forţându-i să închidă poziţiile.

Ce nu se spune este că marile economii ale lumii nu îşi mai pot permite să dinamiteze preţurile mari din energie ca în anii 80 ai secolului trecut, cu dobânzi de 10%. Atunci gradul de îndatorare era mult mai mic, datoriile publice raportate la PIB erau decente, serviciul datoriilor nu era pus în pericol dacă dobânzile se scriau cu două cifre. Ceea ce nu mai e cazul acum.

Cu toate acestea, o creştere agresivă a dobânzilor suficient încât să sperie speculatorii (să spunem cu 1% dintr-un foc) ar produce corecţii greu de bănuit acum pe piaţa energiei. Să ne amintim cum au decurs lucrurile în 2008 - vara, ţiţeiul era 175 dolari, iarna următoare - 40 dolari. Nu crescuseră agresiv dobânzile, dar se prefigura o mare cădere economică, iar speculatorii s-au închis, deşi publicul fusese fezandat de media cu gogoriţa terminării rapide a petrolului.

Preţurile nu au mai revenit acolo în următorii 13 ani nu pentru că speculatorii nu ar fi dorit să revină în forţă, ci pentru că narativul lor fusese dinamitat după o aşa oscilaţie.

Aşa şi în acest caz - preţurile energiei pot fi calmate prin creşteri agresive de dobânzi urmate de reduceri la fel de ferme când se obţine efectul dorit. Dacă tot e să rescriem cărţile de istorie, ce ar fi să eliminăm politica paşilor minusculi şi constanţi (creşteri şi reduceri de câte 0,25% operate odată la câteva luni de marile bănci centrale) în favoarea unor salturi care să provoace mari daune celor cu poziţii speculative? Iar preţurile vor fi mişcate după acestă strategie doar de cererea şi oferta naturale, nu de cele dilatate artificial de banii puşi la treabă de asasinii economici.