OPINII Creditele pentru acţiuni Digi, o soluţie originală de stabilizare a cotaţiilor, după listare?

Investitorul mediu a participat cu aproximativ 680.000 lei în oferta publică Digi, efort pentru care va fi recompensat cu o rată de alocare a acţiunilor de numai 4%. Dar dacă s-a dorit mai mult stabilizarea cotaţiilor decât achiziţia acţiunilor?

La 74,9 milioane acţiuni subscrise până miercuri la ora 18.00 şi 6.174 de ordine plasate, media era de 12.142 de acţiuni pe ordin, adică aproape 680.000 lei de mobilizat de fiecare investitor. O sumă pe care puţini o au la dispoziţie fără credit bancar. Iar scrisorile de garanţie bancară au făcut legea în oferta Digi, un fenomen a cărui amploare a depăşit-o vizibil pe cea consemnată în cazul Romgaz. Dovada că asta s-a întâmplat se vede şi din momentul înregistrării grosului subscrierilor - în ultima zi cu discount de 7% la achiziţia acţiunilor - pentru ca perioada de garantare în numele investitorului să fie cât mai scurtă.

De ce s-a întâmplat asta în condiţiile în care acţiunile Romgaz aveau mult mai multe caracteristici pentru un pariu pe termen lung, fiind vorba de o companie de dividend, un duopol în piaţă, spre deosebire de acţiunile Digi unde nu se promit dividende, iar poziţia financiară a companiei e grevată de datoriile mari şi ameninţată dacă dobânzile urcă? În mod cert, motivaţiile celor care cumpărau acţiuni Digi pe garanţia băncilor erau sensibil diferite de ale celor care foloseau aceeaşi strategie pentru acţiuni Romgaz, prima categorie fiind mult mai speculativă (vezi şi diferenţa dintre discountul la subscriere, de maxim 7% la Digi, faţă de maxim 5% la Romgaz).

Îşi vor acoperi însă costurile cei care au folosit această pârghie? Dacă ar plăti doar 0,1% din suma pentru care au cerut scrisoarea de garanţie la bancă, adică 680 de lei din valoarea ordinului mediu de 680.000 lei, cei care primesc 485 de acţiuni (4% alocare) ar putea spera la un câştig net de, să presupunem, 5% în prima zi de tranzacţionare. În cazul, puţin probabil totuşi, în care preţul final rămâne 56 de lei/acţiune, asta ar însemna puţin peste 1.350 lei. După ce plătesc cei 680 lei pentru scrisoarea de garanţie ar mai rămâne cu jumătate. O fi meritat efortul?

Poate nu toţi ar fi foarte mulţumiţi cu un aşa câştig potential la sumele mobilizate în acest scop, dar nu trebuie să vorbim doar de investitori aici. Băncile care au fost mult mai generoase şi săritoare decât în cazul IPO-ului Romgaz şi care "întâmplător" intrau şi în sindicatul de intermediere bifează, pe lângă câştigul din scrisorile de garanţie, şi un obiectiv mai larg în contul emitentului - stabilizarea cursului acţiunilor, după listare. De ce să aloci sume mult mai mari pentru achiziţia acţiunilor din piaţă pentru a nu lasă apoi cursul să cadă şi a asigura exitul investitorilor speculativi din IPO, când poţi să o faci mult mai elegant, şi cu resurse mai mici, încurajând o suprasubsciere astronomică care să alimenteze psihologic cererea după listare?

Una peste alta, oferta Digi poate turna plumb în ghetele micilor investitori, adică a segmentului de retail de care duce lipsa BVB, în perspectiva listării Hidroelectrica. Dacă de păţania celor de la Romgaz, care s-au ales cu un număr infim de acţiuni când au subscris cu banii jos fără ajutorul băncilor se mai uitase (a fost totuşi în 2013), frustrarea celor care au descoperit că doar s-au aflat în treabă subscriind la IPO-ul Digi va fi mai greu de băgat sub preş. Iar această categorie poate zice lejer pas când va demara oferta la Hidroelectrica, cel puţin dacă procentul acţiunilor oferite cu alocare integrală nu va fi semnificativ mai mare ca la IPO-ul Digi.