OPINII Cui prodest?

Fără a avea pretenţia că stabilesc o relaţie cauză-efect, să trecem în revistă cine sunt pierzătorii şi potenţialii profitori ai crizei coronavirus.

China nu are de câştigat. Uzina planetei era gata-gata să se oprească, iar închiderea economiei, fie şi în pungi bine delimitate, costă ceva. În plus, izolaţionismul care urmează pe termen mediu nu e benefic pentru exportatori, mai ales dacă se găsesc şi soluţii de producţie internă după criză. China era mare fan al globalismului. Pentru Statele Unite, aducerea unei părţi din firmele americane acasă ar fi un real câştig. În plus, se bifează şi la capitolul imagine, economia Chinei nu o va depăşi pe termen scurt pe cea americană

În cazul Iranului e clar cine beneficiază de pe urmă problemelor sale, SUA şi Israelul se bucură cel mai tare. Coincidenţă sau nu, Italia devenise cam prea apropiată de China în ultima vreme şi econommia sa avea mari probleme şi înainte de virus. Închiderea turismului o bagă direct în comă. Rămâne de văzut cine va sări să o ajute. Slabe speranţe însă că ajutorul consistent să vină dinspre Uniunea Europeană când statele membre stau acum chircite pe propriul interes. UE va ieşi deci slăbită, mai ales la capitolul coeziune, un punct bun pentru... SUA. De fapt, există şi în SUA grupuri care sunt afectate diferit. Adminstraţia Trump ar fi vrut un sfârşit de an liniştit. Biden nu era un adversar de temut, starea economiei asigură un nou mandat pentru Trump. Acum, democraţii exagerează efectele crizei pentru a lovi în Trump, Trump arată cu degetul spre chinezi pentru a găsi inamicul extern împotriva căruia să se coalizeze suporterii săi. Deci adversarii lui Trump sunt în câştig.

Pe partea actorilor transnaţionali, cel mai bine vor ieşi marii speculatori. Cine dispune de cash va profita la maxium de corecţiile burselor, iar aici marile bănci de investiţii sunt în pole position. Micii investitori vor vinde panicaţi, cei care au banii şi au ieşit la timp aproape de maxime vor cumpăra cu 2 mâini. Nu mai e ca în 2008 când se temeau de faliment (şi atunci au fost salvate cu bani publici), acum lumea nu are motive să fugă cu banii din bănci în masă. Sectorul big pharma iese şi el bine. Lumea îşi face stocuri de medicamente de câteva săptămâni iar cei care vor ieşi cu vaccinul (şi în mod sigur vor fi mai mulţi producători) vor da lovitura. Per total, micile afaceri vor falimenta, marile afaceri vor deveni şi mai mari, ca în precedenta criză.

Trăgând linie, big pharma şi big investment banking au lozul castigător. Marile corporaţii mai fură o felie din tortul micilor afaceri. Inamicii SUA din plan extern au probleme (numai organizarea chinezească a făcut China să nu fie un fel de Italie la scară mare). Să nu uităm, Rusia care e lovită la preţul de petrolului de Arabia Saudita, aliat al SUA (dar nici de producătorii americani de petrol de şist, suporteri ai lui Trump în general).

Aparent, globalizarea este printre pierzători. Dar nu aşa a fost şi în 2008-2009? Cât de repede s-a revenit apoi la vechile practici? Şi atunci se vorba de destrămarea UE (aveau probleme grecii şi...italienii) dar revenirea pieţelor a făcut uitate ideile războinice. Aşa că nu aş miza că se va schimba acum paradigma globală, doar se diversifică temporar temele de dezbatere. Ca o ironie a sorţii - criza gripei porcine s-a suprapus acum 10 ani destul de bine cu criza financiară (vorbesc de intervalul 2009-2010) dar tot sectorul big pharma şi marile bănci au fost şi atunci şi acum bine plasate pentru a culege roadele isteriei. Şi tot atunci am avut preţ minim la petrol. Altfel, pentru a avea o panică serioasă ne mai lipsesc câţiva morţi celebri (remember Toni Tecuceanu pe vârful panicii legate de gripă porcină în România acum 10 ani). Când vom avea şi nume sonore (deja au apărut printre cei infectaţi de virus) va fi poate un semn că ne apropiem de maximul acestui an. Asta deoarece foilosofia ""nu mi se poate întâmplă mie" e lovită în moalele capului de apariţia cazurilor cu notorietate şi abia atunci mulţi îşi dau seama cât de serioasă este povestea.