OPINII Cum să eviţi pierderile din conversia valutară

Având în vedere că vorbim de nişte dezechilibre acumulate pe contul curent şi de un deficit comercial considerabil, mulţi se întreabă dacă nu cumva ar trebui să înceapă să îşi convertească economiile din lei în euro. Mai ales că dobânzile la lei au rămas modeste în marea majoritate a depozitelor la termen. Care ar fi însă cea mai ieftină modalitate de transformare a leilor în euro, în ipoteza că aceştia stau acum cuminţi într-o banca locală?

Evident, cea mai păguboasă ar fi să scoatem banii cu punga din banca X, plătind comisioane de retragere de numerar şi, eventual, pe cel de plată neprogramată, şi să mergem apoi la banca Y, unde ne aşteaptă un curs mai mare cam cu 1% decât ultima închidere de la BNR. Iar când lucrurile s-au calmat în piaţa valutară (de obicei grosul deprecierii se consumă în câteva zile iar apoi cotaţiile se aşează) să facă drumul invers, plătind încă 1% la transformarea banilor din euro în lei. Cea mai ieftină modalitate de a transforma leii în euro ar fi să mutăm leii într-un cont Revolut, în tranşe (puţină precauţie nu strică), să facem conversia lei-euro la cotaţii foarte apropiate de cele ale BNR, şi apoi să retrimitem valuta într-un cont în euro deschis la una din băncile locale. În câteva zile operaţiunea ar fi încheiată şi am evita cotaţiile neprietenoase practicate la casele de schimb ale băncilor. Iar când va veni vremea să facem mişcarea inversă, putem transfera euro în contul Revolut, facem schimbul şi revenim cu leii într-o bancă din România (recent, băncile locale şi-au modificat taxele de transfer pentru sumele în euro pentru a le face comparabile cu viramentele în lei, potrivit unei reglementări la nivel european). Sau, dacă nu vă sună bine ideea de a parca, fie şi temporar, mai mulţi bani pe cardurile Revolut, atunci puteţi alege soluţia Unicredit. Prin GeniusCont poţi face o operaţiune de schimb valutar lei-euro sau lei-dolari prin mobile sau online banking la cursul publicat de BNR, în fiecare zi lucrătoare între 13:15 şi 14:15, în limita a 1000 euro/zi. Raiffeisen are o soluţie similară sub numele Smart Hour, prin care se pot face schimburi valutare la cursul BNR între orele 10 şi 11 în limita a 1.500 euro prin internet şi mobile banking. Sigur, valorile nu sunt mari şi ar trebui lucrat în mai multe tranşe, ca în cazul Revolut, cu riscul ca preţul mediu de achiziţie al euro să urce dacă începem operaţiunile într-o perioadă de depreciere mai accentuată a leului, dar e cea mai practică soluţie pentru cei care vor să se mute pe valută. Sigur, pentru cine are mulţi bani se poate găsi şi varianta unui hedging, adică să ia poziţii de cumpărare pe perechea euro-leu plătind punctele swap unui broker Forex. Partea proastă aici e că nu poţi menţine poziţiile pe termen lung, întrucât cei ce se află în postura de a cumpăra euro-leu plătesc semnificativ mai mult decât la o poziţie de vânzare (de pildă la XTB se plătesc 5,321 puncte swap la o poziţie long şi se primesc numai 2,997 puncte la o poziţie short, de vânzare euro-leu), aşa că tot ce poţi spera este să nimereşti exact peste perioada de ajustare abruptă a cursului.

Întrebarea de 100 de puncte este însă cât de mare ar putea fi deprecierea leului de această dată? Evident, nu ne putem compara cu momentul post 2007, când leul era întărit artificial de speculatori după intrarea în UE, dar a fost depreciat apoi brusc de venirea crizei financiare globale. Fără contribuţia speculatorilor de această dată şi fără nicio criză externă la orizont (deocamdată), cursul va ateriza mult mai lent spre, eventual, 5-5,2 lei/euro, până la finalul anului viitor. Să nu uităm că ne mai aşteaptă un set de alegeri în 2020, iar BNR a fost foarte atentă în ultima vreme ca discursul politic să nu fie alimentat suplimentar dinspre piaţa valutară în anii electorali. În plus, cu spectrul adoptării euro în 2024 nu se vor permite fluctuaţii mult peste ce se întâmplă cu valutele din regiune. Iar un curs de 5,1 lei/euro ar reprezenta o depreciere în jurul a 6%, una nu foarte îndepărtată de dobânda la tilurile de stat cu scadenţă mai lungă de un an, aşa că n-ar mai avea sens să pierzi bani din schimbul valutar pentru a te proteja. În plus, o ajustare a cursului de schimb la pachet cu una la fel de previzibilă a veniturilor (şi nu doar a veniturilor bugetarilor, mulţi privaţi abia aşteaptă să reintroducă acele contracte cu timp limitat care să mascheze normele întregi) se va reflecta şi asupra preţului activelor, în principal a celor imobiliare, aşa că nu doar cei cu economii cash vor fi loviţi. Dacă însă peste aceste ajustări interne de aşteptat începe să bată un vânt de criză din extern, transformarea economiilor din lei în valută n-ar mai trebui amânată.