OPINII Deşteptarea, că nu-i de bine!

Suntem în plină pandemie şi lucrăm voioşi de acasă. Deocamdată ne simţim în siguranţă într-o lume agresivă şi vătămătoare. Suntem fiecare pe teritoriul lui, cu robinetul consumului strâns, înghiţind o gamă de anestezice şi de calmante livrate cu frenezie de politicienii în halate albe. Mulţi dintre noi încă nu vedem focul ce arde mocnit, deocamdată, sub cazan. Însă va veni ziua când vom deschide uşa să ieşim din casă, ziua în care se va forma curentul care va oxigena focul. Atunci să te ţii: fără supape montate în locurile sensibile, dimensionate corect, cazanul va exploda în ochii mulţimii anesteziate.

Ce se va întâmpla? Ne vom confrunta, într-o primă fază, cu o reducere masivă a cererii. În mod logic, va urma destocarea pentru atragerea lichidităţii din piaţă. Posibil să vedem anumite discounturi. Pentru producţia nouă, însă, costurile fixe pe unitate de produs vor fi mari din simplul motiv că factorii de producţie vor fi utilizaţi sub capacitate. Adică un utilaj şi cei 10 oameni care-l deserveau nu va mai produce 100 de unităţi, ci va produce 70 sau 50 sau ... câte or fi. Prin urmare, costurile fixe (amortizări, salarii, reparaţii, impozite pe clădiri şi utilaje, cotă cheltuieli indirecte, rate bancare etc.) nu vor mai fi împărţite pe 100 de produse, cum era înainte, ci la numărul de produse care vor ieşi de pe linie. Baza fiind mai mică, cota de cheltuieli fixe pe unitate de produs va creşte. Este simplu.

Vor urma scumpiri în lanţ. Puterea de cumpărare a populaţiei va scădea, prin urmare cererea se va orienta cu prioritate către satisfacerea nevoilor de la baza Piramidei lui Maslow. Rezultatul va fi scoaterea din afaceri a companiilor din domenii mai puţin vitale, mai greu adaptabile, a celor cu costuri fixe mari, rate de credit mai mari decât capacitatea lor de a produce, în noile condiţii, EBIDTA (profit înainte de amortizări, deprecieri şi taxe) sau cele care au deficit de cash în mijlocul vâltorii. Vor intra în insolvenţă, ce facem cu ele?

Dăm la o parte hârtiile pentru că ele, cu un pic de bunăvoinţă, întotdeauna pot fi scrise, rescrise sau corectate. Descoperim că vor rămâne neutilizate active productive, iar oameni specializaţi nu vor mai avea loc de muncă. Temporar, vom avea un excedent de capacitate de producţie şi de forţă de lucru. Putem alege între a păstra atitudinea generalizată şi legislaţia de acum pentru a distruge prin nefuncţionare capacităţile excedentare şi pentru a determina, din lipsă de perspectivă, continuarea exodului forţei de muncă sau de a căuta căi şi metode legale, în linie cu principiile europene, prin care să recalibrăm şi să adaptăm capacităţile respective către nevoile pieţei, de a crea locuri de muncă noi, remunerate motivant.

Rolul insolvenţei? Maxim! Este singura modalitate legală prin care utilajele şi oamenii sunt reintegraţi în fluxurile economice. Legislaţia? Neadaptată unei asemenea provocări. Practicienii în insolvenţă? Hipnotizaţi cu vise de bunăstare, lipsiţi de capacitatea de a percepe adevăratul rol al insolvenţei în societate. Creditorii de profesie (sistemul bancar, Ministerul de Finanţe)? Decid ca-nainte, în spatele legislaţiei neadaptate. Oamenii de afaceri? Tensionaţi, buimaci, lipsiţi de perspectivă. Politicienii? Nu există!

Sunăm DEŞTEPTAREA acum, până nu vom fi prinşi, la fel ca iarna, nepregătiţi! Dacă dăm vina încă o dată pe greaua moştenire, îmi este limpede: noi suntem greaua moştenire!