OPINII "Generaţia digitală" nu ştie cu ce se mănâncă o criză, dar vrea musai credit ipotecar

Un studiu recent IPSOS arată că un sfert dintre tinerii cu vârste între 18 şi 25 de ani iau în calcul un credit ipotecar în 2020. Cu preţurile imobilelor bine împinse în sus de cererea din ultimii ani şi dobânzile reduse, au mari şanse să se confrunte cu dificultăţi la plata ratelor atunci când economia va încetini abrupt, companiile vor trece la concedieri sau tăieri de sporuri/bonusuri, iar băncile vor începe să le urce dobânzile.

"13% dintre tinerii români cu vârste între 18 şi 25 de ani au, în prezent, o ipotecă, în timp ce procentul celor care iau în calcul un credit ipotecar în următorul an se dublează - 26%", arată cea mai recentă cercetare Ipsos MORI realizată la comanda grupului britanic Internaţional Personal Finance (IPF), care operează Provident Financial România, în şase ţări europene în care este prezent, precum şi în Mexic. Cu alte cuvinte, aproape 40% dintre tinerii care abia au terminat facultatea sau încep să desluşească tainele unei meserii au sau vor să aibă cât mai repede o casă prin credit. Nu cred că gradul de ocupare printre tineri a crescut brusc, că nu mai există reticenţă în faţa ideii de a-şi întemeia o familie sau că angajatorii îi plătesc acum mult mai bine pe tineri în ciuda lipsei lor de experienţă. Pur şi simplu ratele la un credit ipotecar, în condiţiile în care DAE este în jur de 4-5% la un credit Prima Casă, sunt foarte tentante. Nu par mari, iar salariile actuale le fac suportabile. Studiul nu ne spune nimic aici, dar aş paria că o parte deloc neglijabilă a res­pondenţilor mizează la plata ratelor pe ajutorul pe care urmează să îl primească de la părinţi, fie sub forma achitării parţiale a ratelor, fie sub forma preluării integrale a acestora.

Numai că generaţia digitală, numită şi generaţia Z (cei născuţi la mijlocul anilor 90), nu are experienţa unei crize pe care să o fi traversat pe propriile picioare, eventual din postura de debitor. În 2007-2008 abia terminau şcoala generală, iar greul crizei a căzut atunci pe umerii părinţilor. Anii de reechilibrare care au urmat, majorările succesive de venituri care au survenit în ultima perioadă, oferă percepţia unui viitor în liniii mari similar cu prezentul. Ceva asemănător se întâmpla în urmă cu mai bine de 10 ani, la debutul crizei, când nimeni nu bănuia că economia ar putea merge altfel decât în sus pe termen scurt/mediu. Ideal ar fi ca relaţia cu banca să înceapă cu obligaţii asumate mai modeste, pentru ca tinerii să-şi testeze disciplina financiară şi capacitatea de a-şi gestiona bugetul personal, astfel încât plata ratelor să nu fie pusă sub semnul întrebării. Iar dacă în cazul unui credit de nevoi personale pe termen scurt acest obiectiv pare perfect fezabil, în cazul unui împrumut ipotecar cu scadenţă la 30 de ani, unde sincopele sunt oricând posibile, lucrurile sunt infinit mai complicate.

Potrivit aceluiaşi studiu, "54% dintre românii cu vârste între 18 şi 25 de ani consideră că au o situaţie financiară mai bună decât cea a părinţilor sau tutorilor, în timp ce doar 15% cred că au o situaţie mai slabă. Aceste procente plasează românii drept cei mai optimişti din acest punct de vedere, în comparaţie, de exemplu, cu Ungaria (33%) şi Spania (32%)". În plus, "7 tineri români din 10 (68%) cred că situaţia lor financiară va fi mai bună în următoarele 12 luni. Tinerii noştri sunt, de altfel, la acelaşi nivel de optimism cu tinerii din Lituania şi Cehia. Doar 8% dintre respondenţii români consideră că urmează o situaţie financiară mai dificilă". Excesul de optimism se reflectă şi în percepţia asupra abilităţilor în ceea ce priveşte gestionarea finanţelor personale. "Nu mai puţin de 77% dintre românii cu vârste între 18 şi 25 de ani cred în capacitatea lor de a-şi gestiona finanţele personale. Vecinii din Ungaria sunt mai puţin încrezători - doar jumătate dintre respondenţi cred că au această capacitate (51%)". Asta în condiţiile în care piaţa de capital din România este una dintre cele mai puţin dezvoltate din regiune, fondurile de pensii se află încă la început de drum, piaţa obligaţiunilor este anemică, iar românii continuă să îşi ţină banii în depozite la termen în condiţiile în care la Trezorerie ar obţine dobânzi semnificativ mai mari şi neimpozitate.  Rezultă că tinerii din generaţia Z sunt fie autodidacţi, fie au urmat masiv cursuri de educaţie financiară. Rămâne să ne convingem la următoarea criză cât de eficiente au fost acestea, pentru că în perioadele de boom totul pare minunat şi uşor de controlat.