OPINII Povestea Allview va fi mai greu de digerat la bursă

Compania Visual Fan, deţinătoarea brandului Allview, se pregăteşte pentru un plasament privat premargător listării la bursă. Aparent, un succes iminent având în vedere notorietatea brandului, precedentele Safetech şi Agroland şi mitul care începe să se închege la BVB că tot ce se închide prin plasament privat trebuie musai să se tranzacţioneze la listarea la bursă de 4-5 ori mai sus din start.

Dacă ne uităm, însă, pe evoluţia profitului şi cifrei de afaceri, în ultima vreme motivele de optimism dispar. În 2014 compania avea venituri totale de 279 milioane lei şi raporta un profit de 28 milioane lei. În 2015 a dat un pas înapoi la profit, cu venituri de 286 milioane lei şi un profit de numai 16 milioane, dar în 2016 a avut cel mai bun an al său, cu venituri de 319 milioane lei şi profit de 34 milioane lei. Apoi începe declinul. În 2017 avem venituri de 164 milioane şi profit de 9,7 milioane, în 2018 profitul scade la 1,6 milioane lei, la venituri de 84 milioane lei, iar în 2019, ultimul an pentru care există date la Ministerul Finanţelor, avem venituri totale de 106 milioane lei şi un profit de 1,8 milioane lei.

Ce s-a întâmplat între 2016 şi 2018, de pildă, cum a fost posibil un asemenea declin, de la un profit de 34 milioane la sub 2 milioane lei şi o contracţie de trei ori a afacerilor? Dacă va amintiţi, prin 2014-2015, telefoanele Allview se vindeau bine pe platformele online şi intraseră şi în ofertele operatorilor de telefonie mobilă (Digi). Erau o opţiune căutată câtă vreme Samsung, LG, Huawei, HTC erau mai scumpe, iar cele ale Apple, prohibitive. Cine dorea atunci un Xiaomi sau alt brand chinezesc (mai puţin Huawei) trebuia să îl comande din China, aşteptarea era lungă, iar garanţia ca şi inexistentă. Apoi telefoanele chinezeşti au început să intre pe canal oficial în România, acum avem şi Xiaomi şi Oppo, Vivo şi mai ştiu eu ce. Iar Xiaomi se află acum şi în oferte de telefoane Digi Mobil cu mai multe modele, în vreme ce de la Allview a rămas un singur aparat, şi ăla cu butoane. Iar după problemele Gionee din China (producătorul ale cărui terminale le rebranduia Visual Fan în România) cam asta a rămas nişa de piaţă pe care Allview mai este încă activ aici-telefoane cu butoane pentru vârstnici neadaptaţi tehnologiei şi telefoane smart foarte ieftine, cu 1-2 GB de RAM, după care ajungi repede să regreţi că le-ai luat pentru că experienţa de utilizare e slabă (se mişcă greoi).

Observând acest trend şi faptul că nu mai pot face concurenţei din China, managerii Allview au decis să intre în ultimii ani în zona televizoarelor smart, dar, ca orice nou venit, şi aici au de făcut faţă unei concurenţe acerbe. Dincolo de branduri precum Samsungm, LG, Philips, care sunt mai spre zona premium, dar şi cu destule modele de mijloc, pe zona low cost Allview trebuie să se bată din greu cu Horizon, Nei etc. Iar rezultatele din 2019 arată că nici aici nu e uşor de mâncat o pâine. Ba, mai mult, Xiaomi a început sa aducă la rândul său televizoare.

Allview a ratat o bună oportunitate de a se lista la bursă pe vârful afacerilor sale, în 2015-2017, iar acum încearcă să recupereze terenul printr-un plasament privat din două motive, în opinia mea. Mai întâi, pentru a beneficia de mitul de care vorbeam mai sus. Apoi, pentru a călări cât mai repede valul unor rezultate îmbunătăţite conjunctural în 2020. Să nu uităm că în anul pandemiei şcoala a trecut online şi mulţi elevi fără mari posibilităţi s-au orientat spre gadgeturi ieftine (telefoane şi tablete), plus ceva comenzi din sfera guvernamentală. Anul 2020 poate arăta iar bine în bilanţuri, chiar dacă nu la anvergura unui 2016 sau 2017, iar de acest fapt se poate profita pentru a urca ştacheta preţului în plasamentul privat, în speranţa că piaţa va face saltul corespunzător, pe baza modelelor Safetech şi Agroland, la listare. Cine cumpără însă pe termen mai lung ar putea avea o surpriză în anii viitori, când pandemia o să fie o amintire, ca şi comenzile în disperare de cauză pentru gadgeturi ieftine.