OPINII Retailul în vremea coronei, dar nu numai - provocări şi oportunităţi pentru producătorii locali

Depăşirea cu succes a unei situaţii de criză necesită cooperarea între oameni. Tot la fel de importantă este şi cooperarea între societăţi în context de criză, în special când vine vorba despre producătorii locali. O astfel de cooperare, indiferent de sectorul de producţie (alimentar, non-alimentar, HoReCa), trebuie să aibă în vedere câteva aspecte de bază, inclusiv respectarea legislaţiei de concurenţă.

Individualismul în afaceri printre antreprenorii români - o piedică în dezvoltare?

În vremuri normale, producătorii mici şi mijlocii, indiferent de segmentul în care activează - alimentar (lactate, cafea, vin, legume şi fructe), non-alimentar (textile, decoraţiuni, ceramică), de construcţii (mobilier) sau de artizanat de orice fel, au abordat constant propriile afaceri în mod individualist - transport în regim propriu, vânzarea către magazine mici (aprozare), pieţe agro-alimentare, prezentarea ofertei de vânzare pe Facebook ori Instagram sau comercializarea către intermediari. Cei mai norocoşi au încheiat contracte cu societăţi mari - retaileri, procesatori, distribuitori/intermediari etc.

Contextul actual, însă, a necesitat adaptarea rapidă la necunoscut - un nou comportament de consum al clienţilor, restricţii ale autorităţilor, întârzieri în producţie, scăderea sau încetarea vânzărilor, întârzieri la transport sau marfă nevândută. Pentru o bună parte dintre producătorii locali, aceste provocări s-au tradus prin pierderi sau chiar închiderea afacerii, temporar sau definitiv.

Cum reuşesc micii producători în Europa de Vest? Se asociază.

Proprietarii de afaceri mici şi mijlocii trebuie să fie conştienţi că pentru a putea supravieţui în context de criză şi pentru a se putea dezvolta cu adevărat în afara ei, o soluţie poate veni din cooperarea dintre aceştia. În ţările din vestul Europei, există numeroase cooperative sau asociaţii de producători care, punând în comun propriile resurse, sprijinindu-se şi împărţind anumite costuri, organizând în comun achiziţiile de materie primă ori transportul, reuşesc să ajungă la un număr mai mare de clienţi şi să îmbunătăţească procesele de producţie şi distribuţie.

Un exemplu în acest sens este sindicatul viticultorilor independenţi din Franţa (Vignerons Independants de France), care reuneşte 7000 de producători locali. Acest sindicat a dezvoltat o marcă specială care se aplică pe produsele membrilor în scop de promovare şi de garantare a calităţii şi originii locale a produsului. De asemenea, sindicatul asigură promovarea micilor producători prin organizarea de evenimente sau târguri şi asigură o platformă online de comercializare a vinurilor produse de membri. În lipsa acestei iniţiative, este posibil ca oferta şi existenţa efectivă a fiecărui membru considerat în mod individual să se fi pierdut în multitudinea celorlalte.

Care sunt provocările retailer-ilor?

În încercarea de a se diferenţia cât mai mult de concurenţi, toţi marii retaileri promovează din ce în ce mai mult existenţa produselor locale/artizanale în propriile magazine - de exemplu, mărcile "Piaţa Lidl" sau "Cămara Noastră" promovate de Lidl, iniţiativa "Act for Food" a Carrefour, marca "Gusturi Româneşti" promovată de Mega Image ori iniţiativa "eMAG Deschide România" a retailer-ului online eMAG. Toate acestea se centrează în jurul unui concept unitar - stimularea micilor producători şi reîntoarcerea la produse locale, de bună calitate.

Cu toate acestea, o mare provocare pentru retaileri este accesul efectiv la producătorii locali, care deşi sunt numeroşi, nu sunt centralizaţi în vreun registru sau reuniţi în cooperative ori asociaţii. De asemenea, o dificultate în cooperarea cu micii producători este garanţia că produsele sunt sigure şi că antreprenorii respectă pe deplin prevederile legale. Majoritatea producătorilor locali nu deţin certificări şi nici nu au implementate procesele necesare asigurării respectării acestor prevederi, ceea ce reduce, în realitate, opţiunile de aprovizionare ale retailer-ilor.

O a treia provocare este că retailerii nu reuşesc să asigure întreg necesarul de produse pentru aprovizionarea tuturor magazinelor doar de la un singur producător, ceea ce complică procesul de aprovizionare şi creează ineficienţă.

Care sunt provocările micilor producători?

Micii producători, de cealaltă parte, se lovesc de şi mai multe bariere. Prima dintre ele este accesul la finanţare pentru a dezvolta afacerea. Cea de-a doua este că marile lanţuri de retail au standarde de achiziţii foarte ridicate (e.g. în materie de etichetare şi ambalare) şi uneori solicită certificări emise de organisme independente (e.g. Global Gap), pentru anumite categorii de produse, toate acestea presupunând costuri semnificative.

De asemenea, producătorii locali nu au un proces de producţie şi de distribuţie dezvoltat se mai lovesc şi de alte dificultăţi, precum accesul efectiv la reprezentanţii retailer-ilor, organizarea transportului la nivel local sau naţional ori asigurarea unui flux continuu de produse pentru a satisface nevoile retailer-ilor.

Care sunt oportunităţile de creştere pentru micii producători ?

Pentru produsele alimentare, o modificare recentă a legii 321/2009 introduce conceptul de parteneriate directe dintre retaileri şi micii producători, asociaţii sau cooperative. Acesta presupune încheierea unor contracte directe de către retaileri cu producătorii locali, pentru a elimina intermediarii şi pentru a creşte ponderea acestor tipuri de produse la raft. Cadrul de încheiere a acestora urmează să fie definit de către Ministerul Agriculturii. Între timp, Ministerul Agriculturii a lansat la acest (link) o platformă pe care producătorii locali îşi pot publica ofertele pentru legume, devenind astfel mai vizibili faţă de potenţialii clienţi, inclusiv marii retaileri.

De cealaltă parte, autorităţile de concurenţă europene, inclusiv Consiliul Concurenţei, au relaxat uşor cadrul de cooperare între societăţile concurente în perioada epidemiei de coronavirus. Astfel, societăţile pot coopera în această perioadă pentru a asigura continuitatea furnizării de produse esenţiale populaţiei, cu condiţia ca acestea să fie necesare şi să aibă caracter temporar.

Separat de recomandările emise în această perioadă, Consiliul Concurenţei permite concurenţilor să se asocieze sau să încheie contracte împreună pentru a achiziţiona sau vinde în comun fără ca aceasta să ajungă la o înţelegere de tip cartel.

Ce poate fi făcut pe mai departe?

Raportându-se la modelele din Vest, societăţile mici şi mijlocii ar trebui să înceapă să coopereze organizat şi controlat, cu respectarea regulilor de concurenţă. Reuniţi într-o cooperativă / asociaţie sau doar semnând un contract, micii producători ar putea:

• achiziţiona în comun materii prime sau alte materiale - de exemplu, în domeniul agricol, producătorii s-ar putea reuni în cadrul unei cooperative pentru a cumpăra în comun îngrăşăminte sau pentru a achiziţiona/închiria în comun utilaje agricole;

• organiza în comun transportul de bunuri - de exemplu, micile afaceri din Bucureşti care produc îngheţată artizanală ar putea împărţi costurile organizării transportului la domiciliu de îngheţată, apelând la un prestator unic de servicii de transport;

• împarţi anumite costuri semnificative - de exemplu, o cooperativă de producători de legume ar putea împărţi costurile certificării Global Gap sau cel al acordării de asistenţă juridică de către avocaţi reputaţi pentru redactarea unor contracte avantajoase ori furnizarea de răspunsuri la probleme punctuale;

• încheia contracte de back-up - de exemplu, o parte din micii producători de lapte au încheiat contracte prin care achiziţionează lapte brut unii de la ceilalţi, în situaţia în care nu reuşesc să producă cantitatea de lapte promisă procesatorilor de lapte;

• comercializa în comun bunurile/serviciile - de exemplu, producătorii de materiale textile din România ar putea împărţi costurile operării unei platforme online de vânzare a unor astfel de produse.

Încheind cu motto-ul "mai puternici împreună" al pandemiei coronavirus, credem că vor creşte iniţiativele de cooperare în rândul producătorilor locali mici şi mijlocii, fiind totuşi esenţial ca regulile în materie de concurenţă să fie respectate cu stricteţe. Pe de altă parte, aşteptăm cu interes şi un plan integrat al autorităţilor care să asigure creşterea sustenabilă a numărului de producători locali/artizanali şi un acces îmbunătăţit al consumatorilor la produsele/serviciile acestora.