ORDONANŢA 64 ÎN CSAT Iulian Iancu: "M-am săturat să tot fiu făcut KGB-ist, pentru că spun lucrurilor pe faţă"

Actualizare 11:56 Gabriel Dumitraşcu: "Un impas care poate fi o oportunitate"

Gabriel Dumitraşcu, fostul şef al Privatizărilor din Energie, susţine: "Comisia de Industrii şi Servicii, anunţă prin preşedintele comisiei, domnul deputat Iulian Iancu, că intenţionează să trimită o scrisoare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2016 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr.123/2012, reantoarsă de Plenul Camerei Deputaţilor la Comisie.

Faptul, în sine, nu ar trebui să atragă atenţia în mod deosebit, chiar dacă nu este obişnuit. De ce scrisoarea este alarmantă? Încerc să dau dimensiunea gestului, fără a avea pretenţia unor răspunsuri atotcuprinzătoare şi unanim acceptate. Dar, până la urmă, încerc să provoc analiza, criticăaşi imaginaţia profesională a celor interesaţi de subiect, unul vital pentru securitatea energetică a României, în contextul nevoii, sau nu, de dezvoltare a capacităţilor de exploatare a resurselor energetice aflate pe teritoriul ţării.

1. Este o recunoaştere a unei capacităţi limitate a Comisiei de Industrii de analiză profesională şi de răspuns adecvat, în acord cu interesele României şi contextul şi evoluţiile internaţionale? Chiar domnul Iancu recunoaşte: «Este prea mare responsabilitatea pentru noi».

2. Este o recunoaştere a slabei capacităţi a României de a dezvolta instrumentele diplomaţiei energetice, în condiţiile în care România nu şi -a proiectat instituţional un astfel de corp profesional distinct?

Domnul Iancu declară: «Investitorii din Marea Neagră nu vor tranzacţionarea gazelor naturale pe bursă, ci preferă în proporţie de 100%, contracte bilaterale. Ori acest lucru impactează direct securitatea naţională şi acesta este motivul pentru care noi trimitem la CSAT să facă analiza în consecinţă a solicitărilor lor şi a tuturor aspectelor implicate de ordonanţă».

Sigur că o perspectiva statică, caracteristică administraţiei româneşti, obişnuită să gândească funcţionăreşte şi birocratic, nu exploatând oportunităţile şi provocările imaginativ, creator, dinamic, flexibil pentru a maximiza foloasele ce pot fi extrase din orice situaţie în care viaţă reală te aruncă, aşa cum ar face orice antreprenor, nu poate să genereze soluţii win-win, adecvate şi de succes, care să satisfacă şi interesele de securitate energetică şi de dezvoltare ale României şi, în acelaşi timp, să genereze şi stabilitate, predictibilitate, bancabilitate şi eficienţă economică pentru investitori, români sau internaţionali.

Orice analiză a soluţiei priectate, trebuie să pornească de la evenimentele recente şi impactul lor asupra pieţei regionale europene. Dacă evoluţiile sau involuţiile marilor proiecte cu impact asupra capacităţii României de a-şi asigura necesarul de gaze naturale, în condiţii de preţ competitiv şi suportabil, sunt relativ cunoscute (BRUA, NABUCCO, TAP, TANAP, SOUTH STREAM), mai puţin dezbătut a fost acordul, încheiat în acest an, între Uniunea Europeană (UE) şi Gazprom, cu privire la renegocierea preţurilor la gazele naturale pentru statele din Europa Centrală şi de Est, acord în care România nu este luată în calcul. Potrivit înţelegerii, preţurile pentru gazele naturale livrate de Gazprom nu vor mai fi legate de preţurile internaţionale ale petrolului, ci se vor raporta la preţurile de referinţă ale gazelor naturale de pe principalele pieţe europene.

Comisarul european pentru concurenţă, Margrethe Vestager, a declarat că oficialii Gazprom au fost de acord inclusiv cu modificarea contractelor, în sensul eliminării restricţiilor de export impuse până în prezent de compania rusă statelor importatoare în ceea ce priveşte volumul de gaze furnizat de Gazprom. De asemenea, gigantul energetic a promis că le va oferi acestor state gaze la un preţ redus, fix şi stabilit în mod transparent. Gazprom s-a mai angajat şi să nu perceapă niciun comision în situaţia în care gazele sunt exportate într -o ţară membră UE.

«Comisia consideră că angajamentele Gazprom îndeplinesc obiectivele fixate de Comisie în ceea ce priveşte fiecare dintre problemele de concurenţă menţionate, asigurându-se că: restricţiile privind revânzarea gazelor peste hotare sunt eliminate o dată pentru totdeauna şi se va facilita fluxul transfrontalier de gaze pe pieţele din Europa Centrală şi de Est», reiese din comunicatul de presă al Comisiei Europene (CE). Textul Anexei A - «Proposals for Commitments COMP/39/816 - Gazprom; Commitments under article 9 of Council Regulation No 1/2003» menţionează că ţările la care se face referinţă sunt: Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia, Republica Cehă, Ungaria şi Bulgaria. România, însă, nu se numără printre acestea, Direcţia Generală Concurenţă din cadrul Comisiei Europene considerând: «Având în vedere volumul relativ scăzut de gaze naturale furnizate de Gazprom României, România nu se află sub incidenţa investigaţiei asupra presupusei încălcări de către Gazprom a legislaţiei antitrust. Pe aceste considerente, angajamentele Gazprom, în situaţia în care vor fi acceptate de comisie, nu au impact asupra României. Totuşi, un contract care impune o restricţie teritorială achizitorului, sub formă unei restricţii asupra exportului sau unei restricţii cu privire la teritoriul în care bunurile pot fi revândute, poate fi privit că o limitare a concurenţei şi poate contraveni legislaţiei europene în domeniul competiţiei. Dacă există dovezi cu privire la clienţi ai Gazprom din România care fac obiectul unor asemenea clauze, va puteţi adresa Consiliului Concurenţei sau Comisiei Europene».

Să fiu bine înţeles, temerile Comisiei de Industrii sunt justificate. Acestea sunt condiţiile imuabile în care trebuie rezolvată ecuaţia modificării legislative, dar luate împreună cu nevoia de a asigura condiţiile de dezvoltare a noi proiecte energetice.

Dar nu pot fi de acord cu dl. Iancu, când se lamentează că: «Dacă vor fi contracte bilaterale în totalitate, atunci este evident că 50% din gazele României pot să plece la export, ceea ce reprezintă un impact direct asupra securităţii României. Nu vom avea încotro şi va trebui să luăm gaze de la Gazprom, ne vor avea în totalitate la mână şi ne vor mări preţul după bunul plac. Mai ales că UE nu ne-a creat nici o alternativă. Dacă noi dăm drumul la export, în procentele pe care ei le doresc, atunci înseamnă că trebuie să existe o alternativă la import. Or, alternativă la import este un subiect de analiză a oportunităţilor şi posibilităţilor fizice».

Aici intervine inovarea soluţiilor legislative, care să ţină cont de condiţionalităţi şi obiective oferind Roaniei siguranţă, competitivitate şi dezvoltare.

Nu te opreşte nimeni să iei preţul gazului de import (Gazprom) ca referinţă pentru a fixa un parg al preţului la export, ajustabil sezonier în baza unui mecanism prestabilit transparent. Justificarea fiind tocmai excluderea României din acordul UE-Gazprom şi nevoia României de securitate a aprovizionare a României cu gaze naturale, drept identic cu al ţărilor vizate de acord. Poate fi proiectat un mecanism, plecând de la principiile acceptate de UE pentru «contractele pe diferenţă», acordând un bonus pentru gazul extras din România şi contractat cu consumatorii români, faţă de gazul exportat. Sursa bonusului o constituie o parte din redevenţă plătită de titularul licenţei de exploatare.

Mai sunt o multitudine de puncte de pornire. Importantă e bună credinţă şi dispoziţia părţilor la un efort profesional creativ.

O aşezare la masă discuţiilor, cu dorinţa sinceră a părţilor de a găsi o soluţie, este singură cale corectă în care cred şi care poate să dea rezultate acceptate de toţi şi în favoarea tuturor.

Cea mai proastă soluţie este să te pui ţeapăn, pe piciorele din spate, şi să spui, nu se poate!".

---------------

Comisia de Industrii şi Servicii va trimite o scrisoare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2016 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr.123/2012, reîntoarsă de Plenul Camerei Deputaţilor la Comisie.

Iulian Iancu, preşedintele Comisie de Industrii, a declarat ieri: "Investitorii din Marea Neagră nu vor tranzacţionarea gazelor naturale pe bursă, ci preferă în proporţie de 100%, contracte bilaterale. Ori acest lucru impactează direct securitatea naţională şi acesta este motivul pentru care noi trimitem la CSAT să facă analiza în consecinţă a solicitărilor lor şi a tuturor aspectelor implicate de ordonanţă. Credem că acest proiect de lege trebuie să fie vizat de toate instituţiile importante ale României pentru că este prea mare responsabilitatea pentru noi. Personal, voi face o adresă către CSAT, solicitând să se analizeze toate implicaţiile în cadrul acestei instituţii".

Iulian Iancu spune că investitorii susţin că este esenţial pentru ei să aibă dreptul să poată face contracte bilaterale, să le încheiem de pe acum, ca să-şi poată asigura investiţiile.

Domnia sa a precizat: "Dacă lucrurile stau aşa şi dacă aceasta este dorinţa investitorilor, atunci implicaţiile sunt foarte mari. Nouă ni s-a reproşat că, dacă nu modificăm ordonanţa, împiedicăm investitorii din Marea Neagră şi încurajăm Rusia, mai ales mie mi s-a imputat asta.

Dacă vor fi contracte bilaterale în totalitate, atunci este evident că 50% din gazele României pot să plece la export, ceea ce reprezintă un impact direct asupra securităţii României.

Nu vom avea încotro şi va trebui să luăm gaze de la Gazprom, ne vor avea în totalitate la mână şi ne vor mări preţul după bunul plac. Mai ales că UE nu ne-a creat nici o alternativă. Dacă noi dăm drumul la export, în procentele pe care ei le doresc, atunci înseamnă că trebuie să existe o alternativă la import. Or, alternativa la import este un subiect de analiză a oportunităţilor şi posibilităţilor fizice. Oficialii Uniunii Europene au spus că îi interesează interconectarea regiunilor şi a pieţelor, că vor coridoare verticale, coridoare de interconectare şi de transport şi din zona Caspică, ca atare UE susţine aceste proiecte, acordând şi finanţare.

Dacă este aşa, atunci trebuie neapărat ca analiza aceasta să vizeze şi o discuţie cu reprezentanţii UE pentru că, din punct de vedere fizic, cel puţin pentru următorii cinci ani, nu avem această alternativă. E firesc ca, atunci când pui în discuţie exportul, să ai finalizată şi discuţia despre import. UE nu poate să spună ca România să-şi dea gazele la export şi să nu o intereseze de unde o să ia în locul lor alte gaze din import. Trebuie să ne intereseze pe toţi acest subiect pentru că este legat de primul pilon al Strategiei, cel legat de securitate, solidaritate şi încredere".

În opinia lui Iulian Iancu, Comisia de Industrii este mult prea responsabilă ca să se joace cu acest subiect, indiferent de culorile politice ale membrilor.

Iulian Iancu a explicat ieri: "Atunci când a fost promovată ordonanţa de urgenţă (n.r. 64/2016), ea a avut ca raţiune eliminarea barierelor fizice la export pe care OMV le-a invocat în faţa Comisiei Europene, prezentând tratatul care stipula foarte clar libera circulaţie a mărfurilor, produselor, persoanelor, serviciilor.

Noi, în lege, am spus că gazele vor fi asigurate cu prioritate pentru populaţia României, din producţia internă.

OMV a folosit acest text, spunând că încălcăm tratatul. A fost doar faţetă de expunere. Nu a interesat pe nimeni de unde importăm gaze, dacă le dăm la export pe acestea. Orice element adus de noi în discuţie la vremea respectivă nu a fost analizat, nu conta. Conta doar faţeta de încălcare a tratatului şi că trebuie neapărat să dăm gazele la export.

După care ni s-a spus că avem alternativa din zona mării Caspice, pentru că se construiesc conductele TAP şi TANAP şi vom face interconectare etc. De la data la care a început această discuţie şi până astăzi, a fost aruncată în aer toată regiunea respectivă, vedem bine în ce situaţie este Turcia, Irak, Siria, întreg Orientul Mijlociu. Cu alte cuvinte, nu poate să ne dea nimeni astăzi garanţia că vom avea securitate în continuitatea alimentării cu gaze.

Acele cantităţi de gaze pe care noi le-am putea obţine din Marea Caspică nu există în nici un contract. Contractele actuale sunt încheiate de beneficiarii şi investitorii în conductele TAP/TANAP care au definite contractual, foarte clar, ce cantitate cumpără şi, în funcţie de asta, s-a stabilit diametrul conductei. Nu încape nici un alt beneficiar decât cei din contract.

Noi am fost încurajaţi, iar eu sunt unul dintre cei care am crezut în această încurajare şi am luat-o ca fiind onestă şi am semnat proiectul BRUA. Am invitat şi colegii de la alte partide, în aşa fel încât toate partidele sunt semnatare ale acestui proiect pentru ca, în final, să ni se spună că pe teritoriul Bulgariei nu se face nimic, că Ungaria, un stat care vorbeşte exact pe dos decât UE, ne anunţă că gazele se opresc la ei, iar nimeni nu îi dă nici o replică.

În schimb noi construim conducta pe teritoriul nostru. Eu consider că dezvoltarea infrastructurii nu este o problemă, pentru că e bine să o ai dezvoltată. Problema este că nouă ni se impune imperativ să exportăm în aceste condiţii, când se ştie că importul nostru astăzi nu există decât din două puncte: la Medieşul Aurit şi la Isaccea, de la Gazprom, prin Ucraina. Or Ucraina este într-o situaţie conflictuală cu Rusia şi ruşii, dacă se supără că nu au fost plătiţi, că nu au fost ascultaţi, diminuează sau sistează cantităţile de gaze, aşa cum au mai făcut.

Este limpede pentru noi că suntem vulnerabilizaţi, aruncaţi într-o zonă de insecuritate şi lăsaţi exclusiv în mâna Gazpromului.

Toată planeta, îngrijorată de încălzirea globală, a convenit şi s-a atins numărul critic al statelor care au încheiat tratatul post Kyoto privind încălzirea globală şi reducerea emisiilor. Toată lumea este concentrată acum a diminua dependenţa de cărbune, petrol şi nuclear şi a te muta în regenerabile, în toate formele, inclusiv în nanotehnologie. Dar până acolo, ajungem în anul 2050.

Gazul natural este combustibilul intermediar care îţi asigura tranziţia de la fosil la nanotehnologie pentru producţia de energie.

Iar nouă ţara care are producţie de gaze naturale, ni se spune să exportăm gazele naturale, în loc să le folosim pentru producţia de apă caldă şi căldură, să facem o cogenerare de înaltă eficienţă, să utilizăm gazul pentru transportul în comun etc.

Eu m-am săturat să tot fiu făcut KGB-ist că spun lucrurilor pe faţă, dar nu mai contează poziţia unuia dintre noi, contează acum impactul asupra ţării".