Panopticum

Lumea contemporană se caracterizează prin fenomenul digitalizării, a cărei "gravitaţie" deformează realitatea normativă şi chiar realitatea sociologică şi antropologică.

De la chestiunea protecţiei datelor cu caracter personal, la problema prevenţiei şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului în spaţiul on line, legiuitorul naţional sau european a încercat să ţină pasul cu extinderea rapidă a digitalizării, care lasă largi porţi deschise utilizării rău-intenţionate a internetului, a reţelelor de socializare, a platformelor de tranzacţionare şi chiar a sistemelor de infrastructură critică.

Din punctul de vedere al dreptului pozitiv, există încercări de a reglementa fenomenul digitalizării, de exemplu, în domeniul protecţiei consumatorului şi al concurenţei loiale şi corecte. Dar aceste încercări sunt timide şi incomplete, provocând mai multe ambiguităţi decât soluţii.

Majoritatea băncilor centrale ale lumii au lansat proiecte de bani digitali, care vor schimba fundamental conceptul obişnuit de bani (etalon valoric, instrument de plată şi schimb, mijloc de tezaurizare şi indicator al avuţiei) şi vor elimina, practic, băncile comerciale din procesul de creaţie şi circulaţie a banilor-datorie. Întreprinderea de îndatorare, banii fiduciari, dobânda, proprietatea şi libertatea individuală vor avea, cu siguranţă, un final imprevizibil sau o cu totul altă configuraţie în viitorul apropiat.

Extrem de multe alte chestiuni juridice, inedite şi neaşteptate rămân fără soluţii normative, jurisprudenţa şi doctrina fiind nevoite să găsească din mers soluţii care să suplinească lacunele de reglementare.

Au apărut şi se utilizează frecvent contracte "inteligente", care se perfectează şi se execută în mod automat şi impersonal, fără posibilitatea de contestare a valabilităţii tranzacţiei sau de adaptare a acesteia la conjuncturile exterioare (i)mediate.

Unele raporturi juridice generate pe tărâmul digital sunt imposibil de identificat drept fapte juridice stricto sensu sau contracte. În economia comportamentală, acestea au fost denumite ne-contracte. Este interesant de semnalat aici că vechea doctrină de drept civil denumea cvasi-contracte şi cvasi-delicte ale acte de voinţă, întâmplări sau fapte generatoare de obligaţii care nu puteau fi încadrate în dihotomia contract - delict. Deci, cam toate-s vechi şi noi sunt toate ...

Diviziunea juridică fundamentală în lucruri corporale, adică palpabile, care pot fi obiect al posesiei, fiind materializate, pe de o parte, şi lucruri incorporale, adică drepturi sau valori, care nu sunt susceptibile de posesie, pe de altă parte, a fost oarecum stricată prin generalizarea dreptului de acces în locul drepturilor aferente posesiei. Pe tărâmul digital există non-lucruri, caracterizate exclusiv prin dreptul (non)exclusiv de acces la un sistem, reţea, platformă, portal etc., dar nu şi prin posibilitatea posesiei. De exemplu, crypto-monedele sau jetoanele imateriale şi ne-fungibile (non fungible token, NFT), precum şi drepturile de acces la reţele de socializare sau platforme de tranzacţionare sunt non-lucruri.

Modurile de dobândire a proprietăţii în spaţiul anaţional al internetului se modifică substanţial, iar codurile civile rămân fără un răspuns normativ la aceste provocări. De exemplu, în legătură cu non-lucrurile, cu surplusul comportamental (colectat cu titlu de date cu caracter personal de proprietarii de baze de date, de platformele de tranzacţionare şi de reţelele de socializare) şi cu ne-contractele, ocupaţiunea sau uzucapiunea dobândesc înţelesuri cu totul inedite şi contra-intuitive.

Întrucât sunt delocalizate, iar spaţiul virtual/digital este, practic, infinit, "regatele" digitale au ajuns să îşi creeze propriile reguli, standarde şi valori, care nu se mai supun niciunei legi naţionale sau convenţii internaţionale ori globale, de unde un mare risc de tulburare a vieţii sociale şi de neutralizare a încrederii în lege şi justiţie. Mai mult chiar, "regatele" digitale au impus propriii "judecători", anonimi şi imposibil de tras la răspundere, care aplică fără drept de apel reguli şi sancţiuni ce ţin de "standardele comunităţii" şi sunt impuse de anonimi verificatori ai faptelor şi auto-mandataţi gardieni ai adevărului. De aici şi o influenţă negativă şi un impact grav asupra sistemului de protecţie a drepturilor individuale şi a libertăţilor fundamentale ale omului - cetăţean. Rezidenţii pot fi aruncaţi dincolo de "zidurile" cetăţii digitale (extra muros) printr-o simplă succesiune de click-uri şi o "judecată" performată automat de algoritmi. Paradoxul unei lumi post-moderne este întoarcerea la regula medievală, inchizitorială, a prezumţiei de vinovăţie şi a judecăţii sumare.

Digitalizarea, întrucât a pătruns în domeniile sănătăţii, geneticii, reproducerii umane asistate şi (micro)biologiei experimentale sau industriale, ridică serioase chestiuni de bioetică, în mare măsură ignorate de legiuitor şi de autorităţile administrative, precum şi probleme cvasi-insolubile de responsabilitate pentru "faptele" aplicaţiilor, ale algoritmilor şi ale inteligenţelor artificiale. În plus, din punct de vedere sociologic şi antropologic, utilizarea roboţilor umanoizi în profesii sau meserii specific umane va ridica probleme de inutilitate socială şi conflict latent, riscante pentru pacea socială.

Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, Piperea şi asociaţii şi Editura Wolters Kluwer organizează, în perioada 4-5 mai 2023, cu participarea Colegiului Juridic Franco-Român de Studii Europene, a 14-a ediţie a Conferinţei Dreptul afacerilor, care va avea ca temă Impactul juridic al digitalizării.

Conferinţa va fi susţinută de specialişti români şi străini, atât din mediul academic, cât şi din mediul judiciar. La conferinţă vor fi invitaţi, de asemenea, reprezentanţi ai autorităţilor competente (justiţie, digitalizare, consiliul concurenţei, ANPC), care vor prezenta viziunea instituţională oficială în legătură cu digitalizarea.

Vor fi prezenţi la conferinţă Avocatul Poporului, precum şi reprezentanţi din conducerea oficiului FBI din cadrul ambasadei SUA.