Patriciu transformă războiul surd cu Talpeş într-un proces cu statul român

• Omul de afaceri a început să strîngă probe pentru procesul din Washington cu mult înainte să fie reţinut de Parchet

• Probatoriul lui Dinu Patriciu este centrat pe gesturile fostului consilier prezidenţial, Ioan Talpeş, cel care a avizat memorandumul care stă la baza acuzaţiilor aduse oficialilor "Rompetrol" de către procurori

• Patriciu i-a întins o capcană lui Talpeş cu emisiunea de la Realitatea TV, pe care a făcut-o ca să strîngă probe

• Preşedintele "Rompetrol" spune că stenogramele discuţiilor purtate de Talpeş la Viena cu şeful OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, sînt alte piese de bază în dosarul care va fi prezentat Curţii de Arbitraj de la Washington

• Dinu Patriciu susţine că liberalii care au ţinut să-l însoţească la Curtea de Apel au făcut o mare greşeală

Războiul surd dintre Ioan Talpeş şi Dinu Patriciu, izbucnit în primăvara anului trecut, o dată cu publicarea memorandumului Administraţiei Prezidenţiale privind afacerea "Petromidia", este transformat acum de către acţionarii "Rompetrol" într-un proces la Curtea de Arbitraj Internaţional de la Washington. După reţinerea sa de către Parchetul General, Dinu Patriciu a anunţat că acţionarii companiei "Rompetrol" vor cere daune de sute de milioane de dolari statului român. Numai că acţionarii "Rompetrol" se pregăteau mai demult pentru această acţiune, strîngînd de zor probe, iar reţinerea preşedintelui "Rompetrol" a fost prilejul ideal pentru iniţierea procedurilor.

Dinu Patriciu a acordat un interviu în exclusivitate ziarului BURSA, explicînd acuzaţiile care îi sînt aduse de procurori. El susţine că le poate demonta pe toate, pas cu pas. Şi că are documente care îi pot susţine toate declaraţiile. Omul de afaceri pare că poate vorbi zile întregi fără întrerupere despre orice tranzacţie incriminată de procurori. Pe cît de darnic este Dinu Patriciu cu amănuntele legate de activitatea companiilor sale, pe atît de reţinut este atunci cînd vine vorba de rădăcinile scandalului în care este implicat. Se fereşte să vorbească despre Ioan Talpeş, fost consilier prezidenţial şi fost vicepremier, pe care l-a acuzat în repetate rînduri că este principalul responsabil de problemele pe care le are.

Motivul lui Dinu Patriciu pare să fie unul strategic: el aşteaptă momentul potrivit să-i dea lovitura de graţie lui Ioan Talpeş. Ges-turile lui Ioan Talpeş, de-a lungul ultimului an, au fost atent monitorizate de echipa lui Patriciu, cu scopul consolidării unui dosar care, la momentul oportun, să fie prezentat Curţii Internaţionale de Arbitraj. Acţionarii "Rompetrol" vor să dea astfel o dublă lovitură: să recupereze de la stat prejudiciile de imagine aduse companiei "Rompetrol", estimate de Dinu Patriciu la sute de milioane de dolari, şi să demonstreze că gesturile lui Ioan Talpeş şi ale procurorilor au costat scump statul român.

Dinu Patriciu mărturiseşte, totuşi, că i-a întins o capcană lui Talpeş, cu care a participat, în luna martie, la o emisiune televizată pe postul Realitatea TV, moderată de Stelian Tănase: "Am făcut emisiunea cu Talpeş pentru probe. În faţa unei Curţi Internaţionale nu te poţi prezenta doar cu copii xerox. Nouă ne trebuia ca el să mărturisească că a scris memorandumul. A făcut acest lucru şi îi mulţumesc!".

De altfel, Dinu Patriciu spune că mai are şi alte surprize în dosar, cum ar fi, de exemplu, stenogramele discuţiilor purtate de Ioan Talpeş, în primăvara anului trecut la Viena, cu conducerea OMV. Patriciu nu a dorit să spună în ce calitate s-a întîlnit Talpeş cu şeful OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, dar susţine că discuţiile s-au axat pe acţiunile deţinute de compania austriacă în Grupul Rompetrol Olanda, acţionarul majoritar al rafinăriei: "Cei de la < Balkan Petroleum > (n.r.- acţionarul majoritar al "Rafo") vroiau să cumpere participaţia de 25% deţinută de OMV la < Rompetrol >. În fapt, nu doreau să cumpere, ci să ofere la schimb acţiuni < Balkan Petroleum >".

În paralel, la Bucureşti, Dinu Patriciu spune că acţionarii "Rafo" îi propuneau să facă o fuziune "Rafo-Petromidia", dar că i-a refuzat: "Am avut două întîlniri cu ei, dar i-am dat afară". La puţin timp după aceea, Patriciu afirmă că a apărut memorandumul avizat de Talpeş, pe baza căruia procurorii au demarat ancheta împotriva conducerii "Rompetrol".

După eşecul fuziunii, acţionarii "Rafo" au încercat să intre în afacerea "Petromidia" prin intermediul pieţei de capital. Astfel, în noiembrie 2004, firma "Faber Invest & Trade" (casa de comerţ controlată de acţionarii "Rafo") a raportat că a achiziţionat un pachet de 5% din "Petromidia". Dinu Patriciu declară că firma "Faber" a ajuns să deţină aproximativ 7% din "Petromidia" (prin mai multe tranzacţii, sub preţul pieţei, cu "SIF Transilvania"), dar că, în final, acţionarii "Rafo" nu şi-au mai atins scopul: "Ei voiau cel puţin 10% şi să aibă măcar un loc în consiliul de administraţie".

Preşedintele "Rompetrol" adaugă că reprezentanţii firmei "Faber" în adunările generale ale acţionarilor "Rompetrol" erau cînd Marin Anton, consilierul preşedintelui "Balkan Petroleum", cînd Teodor Cuzino, unul dintre avocaţii companiei. Dinu Patriciu susţine că firma "Faber" a des-chis mai multe procese companiei, contestînd anumite hotărîri ale acţionarilor, încercînd astfel să o şicaneze în continuare.

• "Nu am nici o înţelegere cu Raiffeisen"

Dinu Patriciu neagă că procurorii l-ar acuza şi de faptul că ar fi manipulat piaţa de capital ca să crească artificial preţul acţiunilor "Rompetrol Rafinare" (Petromidia). Omul de afaceri este suspectat că intenţiona să vîndă la un preţ prestabilit (1300 lei/acţiune) un pachet semnificativ de acţiuni către banca austriacă "Raiffeisen Bank". Patriciu neagă însă existenţa unei înţelegeri cu banca austriacă: "< Raiffeisen > are o legătură specială cu OMV, aşa că mă feresc să fac astfel de înţelegeri". Dinu Patriciu nu a explicat însă care ar fi legătura specială dintre cele două societăţi austriece. Se pare, însă, că legătura este dată de unul dintre administratorii băncii, care ar fi în acelaşi timp şi administrator la OMV.

"Raiffeisen Bank" a fost banca agent prin intermediul căreia compania olandeză "The Rompetrol Group" a obţinut în 2001 un credit sindicalizat în valoare de 80 de milioane de dolari. Dinu Patriciu susţine că nu are o relaţie privilegiată cu banca austriacă şi că acela a fost singurul credit primit de la "Raiffeisen Bank".

• Două învinuiri noi

Dinu Patriciu spune că în ziua reţinerii sale, procurorii i-au adus două noi învinuiri, şi anume: "Rompetrol" nu putea achiziţiona în 1999 compania "Vega" de la FPS, întrucît acelaşi FPS deţinea peste 10% din rafinărie (legea interzicea ca o companie în care statul deţinea un pachet mai mare de 10% să poată participa la privatizarea unei alte societăţi) şi neplata către bugetul de stat a sumelor încasate de la societatea spaniolă "Repsol" SA în urma cesionării drepturilor şi obligaţiilor născute din contractul de explorare, dezvoltare şi exploatare încheiat între "Rompetrol of Libia", filiala deţinută integral de "Rompetrol" SA, şi Societatea Naţională a Petrolului din Libia. Dinu Patriciu spune că ambele învinuiri sînt uşor demontabile, subliniind că la momentul privatizării rafinăriei Vega, FPS mai deţinea doar 8,6%, deoarece fusese operată o majorare de capital. "De altfel, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat asupra acestui aspect încă din 2001, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă, în urma contes-taţiei formulată de unul dintre concurenţii noştri la privatizare", spune Dinu Patriciu, adăugînd că procurorii nu au luat în considerare decizia instanţei.

Referitor la cea de-a doua învinuire, omul de afaceri spune că creanţele au apărut dintr-un contract încheiat în 1994 între companiile "Repsol" şi "Rompetrol", care era deja privatizată la acel moment. Preşedintele "Rompetrol" spune că respectivele creanţe erau incerte (pe lîngă plata unui preţ iniţial de 45 de milioane de dolari, compania ar fi urmat să primească în plus bonusuri pentru depăşirea unor praguri de producţie, din activitatea de exploatare). Deşi există două hotărîri de Guvern din perioada 1993-1994, care stipulau că drepturile din Libia ar fi trebuit să revină bugetului de stat, preşedintele "Rompetrol" SA spune că actele normative sînt aberante, deoarece ele intră în coliziune cu legile cadru (15/1990 şi 31/1990), prin care fostele întreprinderi de stat au fost reorganizate în regii şi societăţi comerciale, care au preluat patrimoniul fostelor întreprinderi de comerţ exterior. Patriciu mai spune că în 1999 conducerea "Rompetrol" a informat Ministerul Finanţelor că drepturile de pe urma creanţelor trebuie virate în contul societăţii, dar că nu ştie ca Finanţele să fi răspuns vreodată la acea adresă. "Noi cînd am cumpărat < Rompetrol > nu ştiam de creanţa respectivă. Am descoperit-o abia după ce am intrat în societate. Noi am cumpărat < Rompetrol > pentru marcă şi sediul din Calea Victoriei", declară Patriciu. Procurorii anchetează acum posibilitatea ca, după ce "Rompetrol" a cesionat, în 2001, creanţa către compania olandeză - "The Rompetrol Group" - aceasta din urmă ar fi aportat banii (circa 35 de milioane de dolari) la capitalul social al rafinăriei Petromidia, în contul obligaţiilor investiţionale asumate la privatizare. Cu alte cuvinte că investitorul a folosit banii statului pentru a-şi respecta obligaţiile la care s-a angajat la privatizare. "Este o trăsnaie", spune Patriciu, adăugînd: "Banii sînt fungibili! Cum poate cineva să demonstreze că banii cu care participi la o majorare de capital sînt aceiaşi cu cei pe care i-ai obţinut prin valorificarea unei creanţe?!". Omul de afaceri refuză însă să spună ce capital social avea compania olandeză la momentul privatizării "Petromidia", precizînd că numai în România se dă atîta importanţă capitalului social. "Vă pot spune că avea un patrimoniu de 50 de milioane de dolari".

FPS a vîndut în 2000 pachetul majoritar de la "Petromidia" companiei olandeze pentru 50 de milioane de dolari, iar obligaţiile investiţionale ale "The Rompetrol Group" erau de peste 200 de milioane de dolari.

• "Colegii mei liberali au greşit"

Dinu Patriciu susţine că nu este nici o problemă că mai mulţi politicieni au fost membri, în ultimii ani, în consiliile de administraţie ale companiilor sale sau că foşti funcţionari ai FPS cu atribuţii în privatizare au fost cooptaţi în firmele din grupul "Rompetrol".

"Este normal să îţi pui oamenii în care ai încredere în consiliile de administraţie. În orice ţară din lume este la fel", răspunde omul de afaceri. Numai că o parte din aceiaşi membri din consiliile de adminis-traţie, aflaţi acum la putere, au ţinut morţiş să-l însoţească pe Dinu Patriciu în faţa judecătorilor Curţii de Apel. Omul de afaceri crede însă că participarea colegilor săi de partid - Teodor Meleşcanu, Ludovic Orban, Cris-tian Boureanu şi Crin Antones-cu - la recursul Curţii de Apel, cînd a fost judecat recursul Parchetului, a fost o gafă. "Au făcut o mare greşeală, dar îmi era greu să le spun că nu au ce căuta acolo", declară Dinu Patriciu. Teodor Meleşcanu şi Ludovic Orban sînt doar doi din politicienii cooptaţi de Dinu Patriciu în consiliile de administaţie ale companiilor "Rompetrol". Alţi politicieni care au figurat ca membri în consiliile de administraţie în companiile "Rompetrol" sau în care aceste companii aveau interese sînt: fostul ministru Victor Babiuc, precum şi actualii miniştri Laszlo Borbely şi Teodor Atanasiu.

Dinu Patriciu nu se arată deranjat de enumerarea lor, ba, dimpotrivă, spune că relaţiile politice nu sînt un cîştig, ci un handicap.

În aceste condiţii, este şi mai greu de ce a ales Dinu Patriciu să-şi coopteze colegii de partid (şi nu numai) în afacerile sale, care şi aşa aveau un puternic parfum politic, prin prezenţa sa activă în PNL.