PIEŢELE ŞTIU CĂ BĂNCILE CENTRALE JOACĂ LA CACEALMA Ultima carte a băncilor centrale?

Îngheţarea pieţelor interbancare i-a împins pe dealeri către lectura clasicilor. Se pare că bibliotecile birourilor de tranzacţionare din întreaga lume deţin volume ale operelor lui Shakespeare, iar Hamlet este piesa favorită. În actul I, scena a III-a, Polonius îşi îndeamnă fiul să nu fie nici creditor, nici debitor.

Sfatul prăfuit de sute de ani este aplicat acum cu sfinţenie pe pieţele interbancare. Orice activitate dincolo de overnight a încetat, situaţia fiind determinată de lipsa sistemică a încrederii pe pieţele monetare.

Autorităţile monetare şi fiscale din întreaga lume, în frunte cu Trezoreria SUA şi Federal Reserve, privesc neputincioase cum avalanşa de planuri lansate la apă se "scufundă" aproape instantaneu. Unitatea de faţadă a Uniunii Europene s-a făcut ţăndări în faţa crizei, fiecare ţară încercând să acţioneze pe cont propriu. O piaţă din Germania de aproape 1 trilion de euro, cea a obligaţiunilor garantate, a îngheţat şi ea. Gradul de siguranţă al acestor titluri era considerat foarte apropiat de cel al obligaţiunilor de stat emise de Germania.

Planul de naţionalizare parţială a celor mai mari bănci din Marea Britanie a inclus şi garantarea explicită a tranzacţiilor de pe piaţa interbancară. Cuvântul Trezoreriei britanice nu a fost de ajuns pentru a linişti aceste pieţe, după cum arată şi noile recorduri ale ratelor Euribor (vezi grafic). Rata Euribor 3M a crescut ieri până la 5,393%, cu 13% mai mare faţă de aceeaşi zi din 2007. Pentru maturităţile de 6 şi 12 luni, creşterile au fost de 15% şi, respectiv, 17%. O ştire Reuters arată că primul ministru britanic, Gordon Brown, va propune o extindere a garantării tranzacţiilor interbancare la nivelul ţărilor din grupul G7.

În faţa acestei lipse de reacţie a pieţelor, apelarea la opţiunea reducerii simultane a dobânzilor de intervenţie a fost inevitabilă. Marile bănci centrale, în frunte cu Federal Reserve, Banca Angliei şi BCE, au apelat la "opţiunea nucleară" şi au redus dobânzile cu 0,5 puncte procentuale. Sărbătoarea a revenit pe burse, dar nu şi pe piaţa creditului. Financial Times arată că pieţele europene ale creditului nu au reacţionat, iar traderii consideră că acţiunea de schimbare a preţului banilor va avea un efect redus, deoarece adevărata problemă este disponibilitatea acestora. Analiştii de la Deutsche Bank apreciază că, în acest stadiu al crizei, reducerea dobânzilor nu va avea efecte din punct de vedere macroeconomic, conform unei ştiri de pe site-ul Financial Times.

De ce nu mai reprezintă reducere dobânzilor soluţia universală şi eficientă pentru revigorarea pieţelor? Deoarece băncile centrale uită că dobânzile de pe pieţe sunt formate, în general, din două componente: preferinţa în timp a banilor şi prima de risc. În ultimele săptămâni, dobânzile de pe pieţele interbancare au cunoscut o comprimare puternică a primei componente, ca urmare a injecţiilor de lichiditate, dar în condiţiile creşterii accelerate a primei de risc. În aceste condiţii, reducerea dobânzilor de intervenţie nu va avea efect asupra calităţii portofoliilor de active ale băncilor şi va reuşi doar să creeze toate condiţiile pentru o explozie a preţurilor în 2009.

Blocajul pieţelor financiare internaţionale s-a transmis rapid şi către Estul Europei. Rapoarte de pe piaţă indică faptul că în Rusia, circa 30% din bănci nu mai acordă credite, iar Lituania a anunţat ridicarea plafonului de garantare a depozitelor la 100.000 de euro.

Un singur activ a strălucit ieri pe pieţele internaţionale: aurul. Datele Bloomberg arătau o creştere cu peste 4%, până la 922 dolari pe uncie. Aprecierea semnificativă a aurului a avut loc pe fondul scăderii preţului petrolului şi a materiilor prime, iar această decuplare ne arată că nu suntem departe de momentul unei creşteri zilnice cu peste 100 dolari pe uncie.

Preocupate să salveze sectorul financiar, băncile centrale au trecut pe planul doi sectorul real al economiei. Printre cele mai afectate ramuri se află industria auto. Creşterea costurilor de finanţare a lovit-o din două părţi: clienţii nu mai pot lua credite pentru achizionarea produselor, iar firmele se confruntă cu creşterea costurilor şi reducerea semnificativă a pieţelor. Uzina Toyota din San Antonio (Texas) a găsit o "soluţie" originală de ocupare a forţei de muncă, pentru cele două săptămâni cât vor fi închise liniile de asamblare. Bloomberg scrie că muncitorii vor vopsi băncile şi vor repara gardurile din parcurile oraşului.

Pe piaţa noastră interbancară, costurile de finanţare au explodat de la începutul anului. Media ROBID-ROBOR pentru maturitatea de 3 luni a crescut de la începutul anului cu aproape 90%, iar pentru maturitatea la 6 luni, cu 86%. Această medie este utilizată, de obicei, ca etalon al costului pentru creditele acordate firmelor. În ciuda menţinerii dobânzii de intervenţie de către BNR, dobânzile de pe piaţa interbancară ne arată că firmele din economia reală se vor confrunta cu probleme tot mai mari de rambursare a creditelor.

Cu un leu sub presiune, BNR nu mai are opţiunea unei reduceri a dobânzilor. O creştere cu 1 - 1,5 puncte procentuale a dobânzii de intervenţie ar putea limita deprecierea leului faţă de principalele monede, cel puţin pe termen scurt, fără să ducă la secarea rezervei valutare.

Mulţimea de restricţii şi interdicţii din ultima perioadă, toate introduse în numele binelui comun, nu au reuşit să îngenuncheze pieţele. Acestea vor să vadă, neapărat, asul din mâneca băncilor centrale. A mai rămas ceva, dincolo de retorica goală?

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.