POVESTE FĂRĂ SFÎRŞIT Marea intoxicare cu "Tutunul Românesc"

Îndoielile ziarului "Bursa" privind acurateţea privatizării SNTR sînt confirmate de un document care pune într-o altă lumină întreaga afacere. Terenul din Băneasa (cu o valoare de inventar de aproape 5 milioane de dolari), prin intermediul căruia statul a redevenit acţionar majoritar, pe 1 aprilie 2003, pare să fie, într-adevăr, miza întregii afaceri SNTR (alături de ştergerea datoriilor publice), în ciuda declaraţiilor minstrului privati-zării. Pe 3 februarie 2004, Ovidiu Muşetescu a declarat: "Este o copilărie să te gîndeşti că cineva vrea să cumpere un teren în România şi în contul terenului cumpără o societate cu 1500 de oameni şi cu un cortegiu de datorii". Oare? Datoriile către stat au fost deja şterse de Guvern. Consorţiul care a cumpărat, recent, SNTR s-a angajat să plă-tească 1,6 milioane de dolari pentru 56,4% din acţiunile "Tutunul Românesc". Investiţiile de 4,7 milioane de euro la care s-a angajat consorţiul trebuie fă-cu-te eşalonat, iar datoriile comerciale ale SNTR, de 5,5 milioane de euro, urmează să fie negociate de cumpărător cu creditorii societăţii.

În aceaste condiţii, mai pare o copilărie să gîndeşti că terenul contează foarte mult? Mai ales că un teren de şapte hectare în Băneasa poate să valoreze, în timp, şi pes-te 12 milioane de euro, în funcţie de utilizarea pe care i-o dai. Iar bîlbîielile iscate în jurul acestui teren, care a traversat cînd patrimoniul unei companii private, cînd pe al SNTR, iar o perioadă bună de timp a figurat chiar şi în ambele societăţi, ara-tă că, de fapt, el este o miză importantă în afacerea "Tutunul Românesc". Iată, tot pe 3 februarie 2004, Ovidiu Muşetes-cu a spus ironic, încercînd să ridiculizeze presa: "Există o glu-mă cu Ivan Ivanovici, în care nu mai ştia lumea dacă a furat un ceas sau i s-a furat ceasul. Terenul aparţine unei alte societăţi comerciale la care SNTR este acţionar. Există evaluări sentimentale, evaluări mediatice, dar ultima evaluare a Ministerului de Finanţe este de 3,7 milioane de dolari, dar, repet, nu are nici o legătură cu < Tutunul Românesc >".

În felul acesta, Ovidiu Muşetescu încerca să justifice preţul extrem de scăzut la care statul a vîndut a doua oară "Tutunul Românesc" (prima oară încasase de 25 de ori mai mult).

Documentele noastre arată, însă, cu totul altceva: cu doar o lună înainte de privatizare, pe 18 decembrie 2003, acţionarii "Dragon Medical Complex" (com-pania care avea terenul SNTR în patrimoniu) aprobă retragerea din societate a SNTR şi restituirea, în trei zile, a aportului în natură adus de SNTR la constituirea societăţii (constînd în chiar terenul în discuţie şi a construcţiilor aferente)! Al cui este terenul domnule ministru?

Să nu fi aflat oare, în două luni de zile, ministrul Muşetes-cu că SNTR şi-a luat terenul înapoi? Păi, atunci, ce-a semnat în contractul de privatizare? Am încercat să luăm legătura cu ministrul Muşetescu, însă departamentul său de comunicare ne-a informat că domnul ministru nu poate fi contactat, fiindcă este plecat în străinate.

Dacă ministrul nu a cunoscut situaţia juridică a terenului, atunci este grav că a vîndut SNTR fără să ştie cît să ceară; dacă ministrul, dimpotrivă, a cunoscut realitatea, atunci s-a dedat la o la fel de gravă intoxicare a opiniei publice. Gafa ministrului s-ar putea să se întoar-că împotriva sa, dacă organele abilitate vor constata că statul a redevenit acţionar majoritar în SNTR cu terenul unei societăţi private. Căci, în acest caz, contractul de privatizare de-vine nul, fiindcă APAPS nu putea să vîndă decît 46% din SNTR, iar nu 56,4%, cît a vîndut acum trei săptămîni. Parcă nu mai este aşa bună gluma cu Ivan Ivanovici, domnule ministru?! Nu-i aşa?!