PREMIULUI NOBEL PENTRU ECONOMIE A DEVENIT RIDICOL ŞI TREBUIE ELIMINAT Medalie de aur pentru distrugerea economiilor cu bani de hârtie şi bani creaţi din nimic

Riksbank, cea mai veche bancă centrală din lume, acordă de mai bine de cinci decenii un aşa-numit Premiu Nobel pentru economie, al cărui titlu oficial este "Premiul Riksbank pentru ştiinţe economice în memoria lui Alfred Nobel".

Printre laureaţii din acest an s-a aflat şi Ben Bernanke, fost preşedinte al Federal Reserve, în mandatul căruia au fost lansate mai multe programe de relaxare cantitativă, pentru a preveni colapsul unor economii dominate de bule ale creditării fără precedent istoric şi a menţine iluzia valorii pentru majoritatea claselor de active financiare.

Celelalte bănci centrale, inclusiv Riksbank, au fost obligate să urmeze politici similare pentru a preveni aprecierea masivă a propriilor monede faţă de dolar.

În cadrul politicilor de relaxare cantitativă ale Băncii Suediei au fost achiziţionate prin tipărire obligaţiuni de stat, ipotecare şi ale companiilor, a căror valoare scade accelerat de mai multe luni, pe fondul creşterii dobânzilor. În aceste condiţii, Riksbank a avertizat că se va confrunta cu un deficit de capital fără precedent, iar statul va trebui să contribuie la recapitalizare.

Cu alte cuvinte, şi cea mai veche bancă centrală din lume este, de facto, insolventă, chiar dacă sunt utilizate tot felul de noţiuni pompoase care să ascundă acest lucru.

Oare a fost observată această ironie amară în cadrul dezbaterilor unde au fost decişi cîştigătorii? A ridicat cineva problema că banca va acorda Premiul Nobel unei economist care poartă o mare responsabilitate pentru insolvenţa sa?

Dar ironia nu se opreşte aici. La ceremonia oficială, care a avut loc în 10 decembrie 2022, regele Suediei, a acordat laureaţilor, inclusiv celor trei profesori de economie, câte o medalie de aur şi o diplomă.

Medalie de aur pentru distrugerea economiilor cu bani de hârtie şi pentru susţinerea unei teorii a creditului, cea a intermedierii financiare, care nu corespunde realităţii, în condiţiile în care băncile comerciale creează bani din nimic prin creditare?

Din păcate acesta este rezultatul ridicării în slavă a incompetenţei neruşinate a bancherilor centrali, iar deplina acoperire a afirmaţiei este demonstrată de prezenţa lui Ben Bernanke, profund pătruns de solemnitatea momentului, pe scena Sălii de Concerte din Stockholm.

"Ben Bernanke a primit Premiul Nobel pentru economie. Nu este o glumă", a scris renumitul investitor Michael Burry, care s-a poziţionat masiv împotriva marilor bănci de pe Wall Street şi a pieţei imobiliare americane înainte de declanşarea crizei financiare globale, pe contul său de Twitter.

După anunţarea cîştigătorilor, în prima parte a lunii octombrie 2022, cotidianul german Handelsblatt a scris că "Premiul Nobel merge la reprezentanţi ai unei teorii depăşite a banilor".

Este vorba despre ceilalţi doi laureaţi, profesorii Douglas Diamond şi Philip Dybvig, despre care se arată că "au contribuit la o mai bună înţelegere a rolului băncilor în crizele financiare".

Aşa-numita "înţelegere mai bună" a pornit de la faptul că "băncile acceptă bani de la deponenţi şi îi transmit mai departe către cei care doresc credite", iar această transformare de maturitate (n.a. banii sunt puşi în depozite pe termen relativ scurt, în timp ce creditele se acordă pentru perioade mult mai mari) creează condiţiile pentru apariţia frecventă a crizelor bancare, un fenomen care este evitat prin garantarea depozitelor de către stat.

Din păcate, teoria intermedierii financiare este considerată depăşită chiar la nivelul unor bănci centrale importante, cum sunt Banca Angliei şi Bundesbank.

Bundesbank a scris, în raportul lunar din aprilie 2017, că "abilitatea unei bănci de a acorda credite şi de a crea bani nu este determinată de rezervele excedentare sau de depozitele disponibile". Adică o bancă comercială nu este intermediar financiar în sensul prezentat de laureaţii Nobel.

Acest raport a fost publicat la câţiva ani după ce Banca Angliei a detaliat crearea banilor prin acordarea de credite în doua analize din raportul trimestrial pentru T1 2014. Cele două analize sunt disponibile pe site-ul ziarului BURSA la adresele www.bursa.ro/?s=macroeconomie&articol=235853 şi www.bursa.ro/?s=macroeconomie&articol=236357, fiind ataşate unor articole despre înţelegerea naturii banilor din economia modernă, şi arată că majoritatea banilor din economie sunt creaţi de băncile comerciale prin acordarea de credite.

Preşedintele comitetului care a decis cîştigătorii Premiului Nobel pentru economie a declarat că "activitatea de cercetare a laureaţilor ne-a îmbunătăţit capacitatea de a evita crizele serioase şi operaţiunile de bailout costisitoare".

Din păcate, crizele nu au fost evitate, ci doar "transferate" într-un viitor nu foarte îndepărtat. Amânarea nu a făcut decât să amplifice dezechilibrele economice şi financiare, adică să asigure o dimensiune mult mai mare a crizelor rezultate în urma "administrării ştiinţifice" a economiilor de către băncile centrale, mai ales prin manipularea cu impunitate a dobânzilor.

Acesta este stadiul în care se află şi Riksbank, alături de numeroase alte bănci centrale al căror capital s-a evaporat sub povara pierderilor.

Capitalul băncii centrale a Suediei se apropie de zero ca urmare a pierderilor extraordinare generate de portofoliul de titluri cu venit fix.

Acest portofoliu a început să crească puternic din 2015, pe fondul achiziţiilor de obligaţiuni guvernamentale prin tipărire, care să permită menţinerea dobânzilor la minime istorice.

Creşterea s-a accelerat odată cu declanşarea pandemiei de Covid-19, în condiţiile în care tiparniţa a facilitat şi achiziţia de obligaţiuni ipotecare, obligaţiuni ale companiilor şi obligaţiuni municipale.

Valoarea nominală a portofoliul de obligaţiuni a fost de 975 de miliarde de coroane (circa 97,5 miliarde de euro) la sfârşitul anului trecut, a urcat peste un trilion de coroane în martie 2022, iar apoi a început o scădere puternică, pe fondul creşterii accelerate a dobânzilor, şi a ajuns recent la circa 836 de miliarde de coroane (vezi graficul 1).

Anul 2021 s-a încheiat cu o pondere a portofoliului de obligaţiuni în activul total al băncii de circa 62%, iar în prezent este de circa 55%.

Creşterea accelerată a portofoliului de obligaţiuni, mai ales ca urmare a cumpărării prin tipărire a obligaţiunilor ipotecare, ale companiilor şi a celor municipale, a început în primul trimestru din 2020, când randamentul titlurilor de stat era negativ, iar randamentul obligaţiunilor ipotecare cu maturitatea la 5 ani era foarte aproape de zero (vezi graficul 2).

Conducătorii Riksbank ştiau ce fac şi ce riscuri îşi asumă, dar nu au existat niciodată probleme din acest punct de vedere, deoarece responsabilitatea şi răspunderea personală nu au fost luate în considerare. Nici nu a fost nevoie, deoarece toată lumea accepta faptul că acţiunea este necesară pentru salvarea economiei.

Informaţiile apărute în presa din Suedia arată că banca are nevoie acum de 40 până la 60 de miliarde de coroane pentru recapitalizare, o sumă echivalentă cu întreg bugetul apărării din 2022.

Riksbank a estimat ulterior că pierderea poate ajunge până la 65 de miliarde de coroane (n.a. circa 6,3 miliarde de dolari), în timp ce analiştii de la Handelsbanken, una dintre cele mai mari bănci din Scandinavia, consideră că pierderea din 2022 va fi chiar mai mare, până la circa 70 de miliarde de coroane.

Viceguvernatorul Martin Floden a subliniat că un apel adresat Parlamentului pentru aprobarea unei injecţii de capital substanţiale implică "riscul de a submina independenţa financiară a Riksbank în viitor", în timp ce alţi oficiali ai băncii centrale şi-au exprimat încrederea că "o politică monetară eficientă se poate face şi în condiţiile unei capitalizări scăzute", deoarece "băncile centrale, spre deosebire de băncile private sau alte entităţi comerciale, nu riscă să intre în faliment şi îşi pot genera singure resursele necesare acoperirii obligaţiilor".

Se pare că enormitatea unor astfel de afirmaţii nu mai surprinde pe nimeni şi totul face parte din "normalitatea" în care bancherii centrali sunt răsplătiţi cu medalii de aur pentru că au distrus foarte "eficient" economiile cu banii creaţi din nimic.