Presă: Ţările cu cea mai mare rezervă de aur pe cap de locuitor

Statele Unite ale Americii deţin cea mai mare rezervă de aur din lume, aproape cât rezervele de aur ale următoarelor 3 ţări din topul statelor cu cele mai mari rezerve: Germania, Italia şi Franţa. Topul e completat de Rusia, China şi Elveţia. Calculată pe cap de locuitor, rezervele de aur arată un cu totul alt clasament, conform Hotnews.

La ce se foloseşte rezerva de aur a unei ţări

Statele nu mai sunt obligate să tipărească bani doar în funcţie de nivelul rezervei de aur, dar cu toate acestea ele încă stochează cantităţi mari din metalul preţios.

Aurul are mai multe funcţii:

• Conferă încredere: aurul este considerat un adevărat "depozit de încredere", sporind stabilitatea economică a unei naţiuni, în special în perioadele de incertitudine financiară.

• Dă stabilitate monedei: În ciuda relevanţei în scădere a etalonului aur, unele ţări încă consideră rezervele de aur ca fiind esenţiale pentru menţinerea stabilităţii valutare.

• Diversificarea portofoliului: tangibilitatea aurului permite ţărilor să îşi diversifice portofoliul, reducând expunerea la risc pe care alte active le presupune.

• Protecţie în cazul crizelor economice: aurul îşi păstrează valoarea în timpul crizelor economice, făcându-l un activ valoros în perioadele de criză economică.

• Strategie geopolitică: Ţări precum Rusia şi China, rivali geopolitici majori ai Statelor Unite, au fost cumpărători semnificativi de aur, folosindu-l ca parte a rezervelor lor strategice.

Pentru companii, aurul reprezintă un activ de marfă care este folosit în medicină, bijuterii şi în domeniul producţiei de echipamente electronice. Pentru mulţi investitori, atât instituţionali, cât şi retail, aurul este o excelentă acoperire la inflaţie sau recesiuni.

Unde este depus cel mai mare depozit de aur din lume?

În SUA, într-un seif de la Federal Reserve Bank din New York. Se ştie că conţine cea mai mare cantitate de aur din lume.

SUA au rezerve de aur de 8.133,5 tone. Această sumă o plasează pe primul loc printre ţările cu cele mai mari rezerve de aur.

Ţări cu cele mai mari rezerve de aur din lume / per capita

Elveţia este ţara a cărei rezervă de aur per capita este cea mai ridicată: aproape 120 de grame aur/cap de locuitor. Este urmată de Liban, Italia, Germania şi Singapore, la mare distanţă.

România se află pe locul 32 în lume ca nivel al rezervei de aur pe cap de locuitor, cu circa 5,7 grame/capita, în rând cu slovacii şi bulgarii.

Mai jos, ţările cu o rezervă de aur de peste 10 grame/locuitor

Statele cu cele mai mari rezerve de aur

Statele Unite ale Americii au 8.133,46 tone de aur în rezervă. În perioada de vârf a sistemului Bretton Woods, când SUA s-au oferit să găzduiască şi să protejeze aurul altor ţări în schimbul dolarilor, între 90% şi 95% din rezervele de aur ale întregii lumi se aflau în seifurile americane.

Germania: 3.352,65 tone. Germania îşi păstrează rezervele de aur la Deutsche Bundesbank din Frankfurt pe Main, la sucursala Băncii Federale a Rezervei SUA din New York şi la Banca Angliei din Londra.

Italia: 2.451,84 tone. Criza zonei euro i-a determinat pe unii să ceară guvernului Italiei să-şi vândă o parte din rezervele sale de aur pentru a strânge fonduri, dar proiectul nu s-a mai realizat.

Franţa: 2.436,97 tone.

Unde este găzduit cel mai mare stoc de aur din lume?

În SUA, într-un seif de la Federal Reserve Bank din New York. Se ştie că conţine cea mai mare cantitate de aur din lume.

De ce ţine România o parte din aur la Banca Angliei?

"Pentru ca multa lume considera ca e ceva necurat aici, de ce BNR tine aurul la Londra. Pai, aurul este parte din rezerva noastra internationala. E rezerva internationala. Nu e rezerva interna. Toata rezerva internationala a unei tari se tine in exterior, ca de-aia se numeste rezerva internationala. Cei 32 de miliarde de euro, 37 de miliarde echivalent de dolari, nu-i tinem in tara. Daca i-am tine in tara nu ar avea absolut nicio valoare. Nu ar asigura stabilitatea. Ii tinem in conturi in strainatate. Asa se tine", a declarat guvernatorul BNR la o conferinţă de specialitate.

Despre tezaurul României de la Moscova

• "În decembrie 1916 şi în iulie 1917 au avut loc, după cum este arhicunoscut, cele două transporturi de aur la Moscova, ţară aliată, unde au fost depozitate 91,5 tone de aur fin. S-a transformat în aur fin şi cantitatea este aceasta. Deci, cantitatea aurului nostru la Moscova este în mod clar 91,5 tone de aur fin", a spus Mugur Isărescu.

La sfârşitul războiului, din cele 143 tone de aur fin, BNR avea în ţară numai 1,8 kg, acesta fiind unul dintre motivele suspendării convertibilităţii leului în 1917.

Guvernatorul BNR a afirmat că după 1930 stocul de aur al băncii centrale a crescut continuu până în anul 1944, când s-a atins maximul istoric de 244 de tone de aur, din care 192 tone în ţară şi 51,7 tone în străinătate.

Potrivit acestuia, stocul de aur din ţară a provocat serioase îngrijorări în anii celui de Al Doilea Război Mondial, când a fost ascuns mai întâi la Sinaia şi apoi la Tismana.

"În mod curios, o parte din aur a fost folosit la plata sancţiunilor prevăzute prin Tratatul de pace de la Paris"

• "Odată cu terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, a urmat un deceniu catastrofal pentru stocul de aur. A coborât de la 240 de tone, cel mai mare nivel pe care l-am avut vreodată, la 51 de tone în 1954. Am cercetat şi eu, am fost foarte curios, cum am zis, ce s-a întâmplat şi am avut surpriza să constatăm că pentru intervalul '47 - '52 ieşirile de aur nu au fost contabilizate în bilanţul Băncii Republicii Populare Bancă de Stat, pentru a păstra secretul operaţiunii, a mai spus Guvernatorul.

• Aurul a mai fost folosit în următoarele scopuri: peste 100 şi ceva de tone au fost cheltuite, ca să spunem aşa: importul de cereale pe seceta din '45 - '46; pe urmă, prezenţa Armatei Roşii. Aici a apărut şi principiul lui Petru Groza spus, declarat: decât să flămânzească un popor şi să moară de foame, mai bine renunţăm la aur, a spus dânsul. Cum s-a tradus în practică acest slogan? Prin garantarea importurilor de cereale cu rezerva de aur.

• Deci, mai întâi, s-a importat din Uniunea Sovietică, s-a gajat cu aur şi la scadenţă nu am putut să dăm banii necesari....la scadenţă a spus aşa: "Ţara n-a mai avut resurse să achite importurile" şi aurul gajat a fost pierdut. De fapt, cu el s-a plătit grâul şi cerealele care s-au importat", a explicat Mugur Isărescu.

El a declarat că al doilea scop pentru care a fost cheltuit aurul a fost achiziţionarea de armament sub presiunea Uniunii Sovietice. Armamentul a fost cumpărat şi din Cehoslovacia. "În mod curios, apare că o parte din aur a fost folosit la plata sancţiunilor prevăzute prin Tratatul de pace de la Paris".

Aurul a mai fost folosit şi la plata unor licenţe din Occident pentru tehnologia modernă necesară industrializării care a început anii '50.

Din 1955 până în 1989, a fost o perioadă de relativă stabilizare. Producţia maximă realizată pe plan intern a fost de cel mult 4-5 tone pe an. În 1969, s-a ajuns din nou la 100 de tone de aur şi apoi, în 1971, la 115 tone de aur. În 1972, România a devenit membră a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale şi a plătit 25% din contribuţia la FMI în aur. Ulterior, au mai avut loc creşteri ale rezervei realizate din producţia internă, însă în anii '80 ţara a hotărât să plătească anticipat datoria externă. Astfel, s-au vândut 80 de tone de aur pentru plata datoriei externe în 1988.