PRIORITATEA ASF TREBUIE SĂ FIE APLICAREA LEGILOR ŞI PROTEJAREA INVESTITORILOR O bursă în care Bogdan Drăgoi, cel mai mare căpuşar al investitorilor, reuşeşte să pretindă că reprezintă investitorii în Parlament, n-are nicio şansă să se dezvolte

Sunt convins că aţi auzit despre noua iniţiativă legislativă privind impozitarea câştigurilor la bursă. Ideea principală pare să fie simplificarea impozitării. Se înscrie într-o serie de multe alte initiative, inclusiv legi adoptate, unele chiar bune. Însă piaţa de capital românească este în continuare la mare distanţă de potenţialul ei, mai precis este o piaţă cu foarte puţini Investitori, iar în cazul multor societăţi cotate, numărul acţiunilor libere la tranzacţionare (free -float) şi volumele tranzacţionate sunt derizorii. De pildă, o companie cu o capitalizare de 1 miliard de euro, dar cu tranzacţii medii zilnice de 10.000 de euro, este aproape delistată pentru că nu oferă nimic util investitorilor sau pieţei. Cam asta este situaţia pieţei de capital din România după zeci de ani de iniţiative şi legi.

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt pentru cauza anemiei bursei româneşti, acesta ar fi CORUPŢIA (într-un sens mai larg al termenului), iar spus în două cuvinte ar fi CORUPŢIA şi IMPOSTURA. Într-o formulare mai elaborată, dar precisă, originea anemiei bursei româneşti o găsim la factorii de decizie care NU urmăresc deloc interesele investitorilor, ci interesele celor care se hrănesc de pe urma investitorilor.

Cunosc toate lozincile şi poveştile despre bursă, inventate şi repetate în ultimii zeci de ani. În acest cadru, mai apar din când în când unii care iniţiază vreun proiect de lege, sau chiar reuşesc să-l şi ducă la finalitate. Dar rezultatul este acelaşi: o bursă firavă şi anemică. Aceste persoane tot încearcă să-i "prostească" pe unii să-şi asume riscuri la Bursa de Valori Bucureşti, dar nu prea le merge.

• Căpuşele vin în Parlament

Fotografia care însoţeşte acest articol şi care imortalizează iniţiativa legislativă pe care tocmai am amintit-o ne spune întreaga poveste. În imagine, alături de politicieni, îi mai putem distinge printre mascaţi pe Bogdan Drăgoi şi pe Horia Gustă. Primul a cam dispărut din spaţiul public de când am început să scriu despre el. "Preşedintele ucenic", aşa cum a început să fie cunoscut după ce Cătălin Buzdea a scris despre el (SIF Banat-Crişana a vândut Hotelul Rusca sub valoarea contabilă de acum şase ani), învaţă cu sârg de la consilierul său Najib El Lakis, un adevărat expert în fraudarea pieţei de capital, lucru pentru care a şi fost condamnat penal. Al doilea, Horia Gustă, aflat în stânga lui Bogdan Drăgoi, este şi preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Fonduri, AAF. Horia Gustă este angajat la SAI Muntenia, care administrează SIF Muntenia (SIF4), unde de curând am ajuns să fiu cel mai mare acţionar. SAI Muntenia este deţinut de SIF Banat Crişana (SIF1) unde preşedintele CA şi director general este Bogdan Drăgoi. Deci Horia Gustă este, în realitate, angajatul domnului Drăgoi.

Mulţi ştiţi foarte bine faptul că Bogdan Drăgoi este un personaj toxic al bursei româneşti, mai ales prin căpuşarea SIF-urilor pe care le controlează. Însă acest lucru nu-l împiedică să-şi facă loc în parlamentul României în ipostaza, aberantă, de "reprezentant" al pieţei de capital. Iar politicienii care apar alături de dumnealui în imagine îşi fac singuri un deserviciu. Bine că sunt toţi cu masca pusă! Dar politicienii, cel mai probabil, nu cunosc prea bine cu cine au de-a face. Am să explic!

• Suta de lei a la Ceauşescu

Aşadar, Bogdan Drăgoi vine în parlamentul României să susţină o iniţiativă legislativă şi îşi face poză alături de politicienii care îi reprezintă pe mulţi dintre cei pe care dumnealui îi prejudiciază. S-a gândit să le dea înapoi investitorilor, într-o manieră care ne aminteşte de gestul lui Nicolae Ceauşescu din decembrie 1989, "100 de lei" din câştigul lor. Dar aceşti "100 de lei" nu sunt destinaţi investitorilor companiilor controlate de domnul Drăgoi, adică SIF1, SIF4 şi de un an SIF Oltenia (SIF5). De pildă, investitorii domnului Drăgoi de la SIF5 au înregistrat pierderi, într-o piaţă care a avut creştere de zeci de procente. În consecinţă, aceştia nu datorează niciun impozit pe câştig, deoarece nu au câştigat nimic! Au câştigat doar noii administratori, instalaţi la SIF5 de către domnul Drăgoi.

Iar domnul Drăgoi nici nu prea mai are investitori la SIF1 şi SIF4. S-a văzut la ofertele publice (Ofertă publică avantajoasă la SIF4, respinsă de frăţia căpuşelor). SIF1 şi SIF4 sunt aproape delistate, deoarece investitorii, batjocoriţi ani de zile de domnul Drăgoi şi angajaţii lui, au tot vândut acţiunile SIF1 şi SIF4. Iar aceste acţiuni au fost cumpărate în principal de tot felul de fonduri alimentate cu banii SIF1 şi SIF4. Aceste fonduri sunt administrate de unii precum domnul Gustă, plătiţi cu comisioane grase tot din banii SIF1 şi SIF4. Domnul Gustă, înainte să devină angajatul domnului Drăgoi la SAI Muntenia, era angajat la SAI Certinvest, una din SAI-urile care deţineau (şi deţin în continuare) acţiuni SIF1 şi SIF4, cumpărate cu banii SIF1 şi SIF4. Şi vorbim, cel puţin în acte, de milioane de acţionari prejudiciaţi de cel care reuşeşte să pretindă că reprezintă bursa în relaţia cu parlamentul.

• Riscul investitorului la SIF-uri

Când am început să investesc în acţiuni SIF4 nu cunoşteam pe deplin situaţia pe care tocmai am pomenit-o şi nu eram conştient de magnitudinea problemei, dar între timp mi-am făcut o idee destul de precisă. Da, sunt convins că mi-am asumat un risc uriaş, însă nu a fost unul financiar cum ar fi firesc în orice investiţie bursieră! La bursa românească, principalul risc este să fii furat. Este un risc mare şi real. Iar acest risc este asumat, conştient sau nu, de absolut toţi investitorii minoritari!

Cazul meu este unul foarte reprezentativ pentru starea dezastruoasă a respectării drepturilor investitorilor în piaţa de capital românească. În acte sunt cel mai mare acţionar la o societate cotată la Bucureşti (mai precis SIF4), dar în realitate sunt un simplu minoritar în faţa unei majorităţi netransparente constituite pe banii acţionarilor, inclusiv pe banii mei. O aberaţie nepermisă în toate pieţele normale şi civilizate, cum ar fi în Statele Unite, Uniunea Europeană sau Marea Britanie. Atât de gravă este situaţia legalităţii în piaţa de capital românească: poţi să fii şi cel mai mare acţionar în acte, dar nu prea are importanţă dacă în realitate există un acţionariat majoritar ascuns, format pe banii societăţii de către administratorul societăţii. Acest lucru ar fi imposibil după spiritul şi litera legii, dar pe bursa "reprezentată" de domnul Drăgoi (chiar şi în parlamentul României) astfel de lucruri sunt practicate fără nicio piedică.

• Ce face reglementatorul pieţei?

Faptul că avem o bursă mică nu se datorează legilor proaste sau lipsei iniţiativelor şi a facilităţilor care să atragă investitorii. Aceştia se tem să investească în bursa românească pentru că nu au încredere. Şi au cea mai mare dreptate să se teamă. Această situaţie poate fi îndreptată, iar instituţia care are puterea să schimbe lucrurile este Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Dar ce a făcut ASF în toţi aceşti ani în care investitorii privaţi şi milioanele de deponenţi în fondurile de pensii au fost păgubiţi de domnul Drăgoi? L-a sprijinit să "delisteze" SIF1 şi SIF4 cu banii SIF1 şi SIF4, aducând prejudicii mari investitorilor, fondurilor de pensii şi pieţei. ASF l-a ajutat pe domnul Drăgoi să se extindă şi la SIF5, nu pe banii lui, ci tot pe banii SIF1 şi SIF4, făcând şi mai mult rău.

Problema fundamentală a bursei româneşti este ASF. Există legislaţia necesară pentru protejarea investitorilor: legile pieţei de capital, care chiar se aplică în alte ţări din UE, sunt în vigoare şi în România, doar că ele nu sunt aplicate de către supraveghetorul şi reglementatorul pieţei. Şi în acest context, un impostor precum domnul Drăgoi, ajunge să "reprezinte" bursa şi investitorii într-un mod sfidător, aşa cum se vede în imagine. Cum de este posibil? Astfel de personaje reuşesc să aibă succes pentru că sunt sprijinite de Autoritatea de Supraveghere Financiară!

• De la marasm la încredere

O bursă trebuie să transmită încredere investitorilor săi. Este vorba de acea încredere care să-ţi permită să fii un investitor pasiv, nu foarte atent zi şi noapte ca nu cumva să păţeşti ce au păţit cei care deţineau acţiuni SIF5, Comvex (Talentul care se transmite din tată-n fiu - Drăgoi) şi multe altele. Întreaga logică a unei burse se bazează pe pasivitatea investitorilor. Cu alte cuvinte, cel care investeşte trebuie să poată dormi liniştit, că existe un câine de pază, nu un lup îmbrăcat în oaie (ceea ce este mai degrabă cazul acum). Evident că nu poate exista protecţie 100%, dar trebuie să existe cel puţin voinţa şi interesul pentru protejarea investitorilor. Acum nu există aşa ceva. În acest moment, sub "atenta supraveghere a ASF", piaţa de capital românească a ajuns să semene cu bursa de la New York a perioadei de "Wild West" din secolul 19, adică cel puţin cu 120 de ani în urmă.

Ieşirea din această situaţie nu este atât de dificilă. Este nevoie de schimbarea opticii autorităţii de reglementare, în cazul României, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Când ASF va începe să aplice legislaţia care o obligă să-i reprezinte, să-i deservească, şi să-i protejeze pe investitori, nu la nivel de vorbe şi lozinci, ci în fapte, atunci piaţa de capital va începe să se dezvolte cu adevărat şi să prindă amploare. Poţi să vii cu tot felul de idei şi iniţiative să-i atragi pe investitori la bursă, dar cât timp se văd atât de multe exemple de investitori care se zbat pe uscat în timp ce ASF ţine partea răufăcătorilor, potenţialii investitori vor considera că li se întinde doar o capcană. Şi din păcate aşa şi este. Factorii de decizie ai bursei trebuie să le arate investitorilor că pot avea încredere în autorităţi, că acestea îşi vor face datoria faţă de ei. Această încredere nu există în momentul de faţă, iar fotografia care însoţeşte textul meu ilustrează pe deplin această situaţie.