RAPORT OXFAM Averea celor mai bogaţi zece oameni din lume s-a dublat, în 2021

Cei mai bogaţi zece oameni ai planetei şi-au dublat averile în timpul pandemiei, în timp ce veniturile reale pentru 99% din populaţie s-au deteriorat, din cauza inflaţiei şi a pandemiei de Covid-19, arată raportul "Inegalitatea Ucide", publicat, ieri, de organizaţia caritabilă Oxfam International, înaintea întâlnirii virtuale a Forumului Economic Mondial (WEF).

Raportul Oxfam privind inegalităţile mondiale este în mod tradiţional publicat chiar înainte de deschiderea ediţiei anuale a Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveţia, loc de întâlnire al elitei economice şi politice de pe glob. Raportul publicat în ianuarie 2021 a arătat, de altfel, că cei mai bogaţi 1.000 de oameni din lume şi-au recuperat pierderile provocate de debutul pandemiei de Covid-19 în doar nouă luni.

Raportul publicat ieri arată că, în ultimul an, peste 160 de milioane de oameni au fost împinşi în sărăcie.

Studiul susţine că inegalităţile economice, de gen şi rasiale, precum şi cele între ţări "sfâşie lumea în care trăim". "Nu este din întâmplare, ci este o alegere: «violenţa economică» este comisă când deciziile de politici structurale sunt luate în favoarea celor mai bogaţi şi mai puternici oameni. Asta ne afectează direct pe toţi, iar cel mai mult pe cei mai săraci, pe femei şi fete şi pe cei din grupurile categorisite în funcţie de rasă", arată raportul Oxfam.

Potrivit Oxfam, inegalitatea contribuie la decesul zilnic a peste 21.000 de oameni, decese ce survin ca urmare a lipsei de acces la servicii medicale, din cauza violenţei de gen, foametei şi dezastrelor naturale. Totodată, conform raportului, circa 17 milioane de oameni au murit până în prezent din cauza Covid-19 de la debutul pandemiei.

Directoarea executivă a Oxfam International, Gabriela Bucher, precizează în raport că "nu a fost niciodată mai important să începem să corectăm nedreptăţile violente ale acestei inegalităţi obscene, smulgând înapoi puterea elitelor şi averile extreme, inclusiv prin impozitare, readucând acei bani în economia reală pentru a salva vieţi".

La rândul său, Evelien van Roemburg, directorul biroului din Europa al Oxfam, afirmă că inegalitatea extremă este o formă de violenţă economică în condiţiile în care deciziile de politici economice perpetuează averea şi puterea unui număr limitat şi privilegiat de oameni, în acelaşi timp afectând negativ miliarde de alte persoane.

Potrivit Oxfam, averea miliardarilor lumii a crescut mai mult în aceşti doi ani de la debutul pandemiei decât în ultimii 14 ani cumulaţi, cu 5 trilioane de dolari, iar în UE şi UK doar 107 de miliardari au o avuţie mai mare decât 179 de milioane de cetăţeni.

"Perpetuarea inegalităţii la un asemenea nivel nu are loc prin întâmplare, ci prin alegere", a adăugat Gabriela Bucher, care mai arată că cei mai bogaţi 10 miliardari ai planetei şi-au crescut avuţia cu peste 820 de miliarde de dolari de la debutul pandemiei.

Autorii studiului cer reducerea averilor "extreme" prin taxare progresivă, prin măsuri publice cu eficienţă dovedită în reducerea inegalităţii, precum şi reorientarea cu curaj a puterii în economie şi societate.

• Aurelian Dochia: "Sunt cel puţin două decenii de când statisticile arată că inegalitatea a crescut în majoritatea ţărilor lumii"

Analistul Aurelian Dochia ne-a precizat că această discuţie despre inegalitate nu este una recentă, ci sunt cel puţin două decenii de când statisticile arată că inegalitatea a crescut în majoritatea ţărilor lumii. Totodată, Dochia a subliniat faptul că această avere adunată de bogaţii lumii este măsurată prin activele financiare deţinute şi este dată de valoarea de piaţă a acelor active.

"Sunt cel puţin două decenii de când statisticile arată că inegalitatea a crescut în majoritatea ţărilor lumii şi chestiile acestea sunt prezente şi în Statele Unite, şi în Europa, peste tot. Poate nu destul în România, deşi şi aici ocazional, în media, sunt aduse în discuţii aspecte ale inegalităţii, ale gradului de sărăcie, faptul că în România sunt foarte mulţi copii care trăiesc în sărăcie sau în prag de sărăcie - România este printre cele mai sărace ţări din Europa, deci aceste aspecte ar trebui aduse în discuţie mai des şi la noi. Însă, în primul rând, cred că trebuie subliniat faptul că bogăţia aceasta este măsurată prin valoarea activelor financiare pe care le deţin diverse persoane şi ştim bine că această valoare a activelor financiare variază foarte mult şi poate să varieze foarte brusc. De câţiva ani de zile, ca urmare în primul rând a politicilor băncilor centrale, - care au încercat să susţină economia prin dobânzi deosebit de scăzute şi prin tot felul de programe de relaxare cantitativă - pieţele financiare au avut de câştigat. Au crescut foarte mult bursele de valori şi toţi cei care aveau investiţii şi active financiare sub aceste forme evident au avut de câştigat. Acestea nu sunt totuşi nişte valori sigure pentru că oricând tendinţa se poate inversa şi cineva care avea o avuţie de câteva sute de milioane anul trecut s-ar putea să se trezească cu o treime din această valoare ştearsă doar datorită variaţiilor de pe burse", a arătat Dochia.

Potrivit analistului, acesta este unul din motivele pentru care ideea de a trata inegalitatea prin sistemul de taxare şi mai ales prin taxarea activelor financiare este destul de greu de pus în practică.

"Până acum au fost câteva încercări. Democraţii din Statele Unite au venit anul trecut cu tot felul de propuneri în sensul acesta însă în practică este greu de aplicat şi evident că există şi o mare rezistenţă. Nu ştiu dacă se vor putea face prea mulţi paşi în direcţia aceasta mai ales în condiţiile în care unele active pe care se bazează aceste măsurători ale avuţiei nici nu sunt uşor de evaluat: să luăm unul din cele mai frecvente active ale unei familii, activele imobiliare, uneori casa/locuinţa în care stă o familie, asupra cărora există date certe sau evaluări la momentul în care se face o tranzacţie, dar apoi de-a lungul timpului piaţa poate să crească sau poate să scadă iar valoarea activelor nu este ajustată la piaţă", a arătat Aurelian Dochia.

Conform acestuia, s-a discutat şi la noi fiscalizarea acestor active imobiliare şi "până la urmă şi-a dat toată lumea seamă că ar fi o doză foarte mare de arbitraj să încerci să impui în fiecare an o nouă valoare locuinţei sau proprietăţilor pe care le deţine cineva".

"Sunt şi lucruri de natură practică cât şi decizii de natură politică care iar sunt importante. Există şi acest semn de întrebare, în ce măsură această taxare a averilor mari nu ar duce cumva la o scădere a dinamicii economiei. Este o dispută pe tema aceasta şi nu există un acord între economişti pe acest efect dar riscuri există şi trebuie să fim conştienţi de ele", a mai precizat Dochia.

• Dochia: "Sistemele de taxare au o istorie îndelungată de creare de portiţe şi excepţii fiscale"

Acesta a mai adăugat că, în majoritatea ţărilor, inclusiv în România, sistemul de taxare are o istorie îndelungată de creare de portiţe şi excepţii fiscale.

"În unele locuri chiar de sute de ani: în Anglia te miri să descoperi că există o lege din 1850 care creează un privilegiu fiscal pentru un anumit tip de venituri sau de proprietăţi care sunt scutite de la taxare în baza acestei legislaţii. Şi în America la fel. Cred că dacă s-ar elimina toate aceste exceptări fiscale care s-au adunat în legislaţie de-a lungul timpului s-ar face deja un mare progres în realizarea unei taxări mai echitabile. Este celebră remarca pe care o făcea Warren Buffett: el plăteşte mai puţine impozite decât secretara sa. Este o reflectare a acestor facilităţi fiscale care s-au acumulat de-a lungul timpului şi care creează tot felul de beneficii pentru tot felul de venituri, pentru tot felul de ocupaţii, pentru anumite feluri de active. Şi la noi suntem de ani de zile cu nişte excepţii şi altele s-au adăugat pe parcurs: cei care lucrează în IT au exceptare de la impozitarea veniturilor, s-a introdus şi pentru cei din construcţii; de ce alţi angajaţi cu salarii mai mici decât cei din IT să fie impozitaţi cu cota generală iar alţii să nu fie? Au fost nenumărate facilităţi acordate speculaţiilor imobiliare. Cred că aici ar fi un prim pas care ar întâmpina cea mai puţină rezistenţă din punctul de vedere al impactului la public şi aici ar trebui făcută ordine", a mai explicat analistul.

Acesta consideră că este necesară o dezbatere mai largă despre impactul deciziilor de politică monetară asupra adâncirii inegalităţilor.

"Când s-a început şi s-a mers în direcţia aceasta, în criza din 2008-2009, ideea cu care a fost vândută publicului această politică a fost aceea că este temporară, că este necesară doar pentru depăşirea crizei, dar au trecut atâţia ani şi bilanţul băncilor centrale a continuat să crească pe toată această perioadă şi efectul acestor politici este într-adevăr de adâncire foarte acută a diferenţelor de venituri", mai explică Dochia, care a adăugat că o posibilă soluţie este ca excedentul acesta de active adunat pe bilanţul băncilor centrale să fie redistribuit astfel încât să fie corectate măcar parţial aceste diferenţe.