Rasdaq s-a sinucis! Trăiască Bursa!

Piaţa Rasdaq a dispărut, juridic vorbind, prin finalizarea fuziunii sale cu Bursa de Valori Bucureşti, în urma deciziilor de ieri ale celor două Adunări generale - acţionarii Bursei şi acţionarii Rasdaq.

Dacă socotim ziua de ieri ca ultima zi a pieţei Rasdaq, atunci ea a avut o "viaţă" de, exact, nouă ani, o lună şi patru zile (primele tranzacţii au fost operate pe Ras-daq la 26 octombrie 1996).

Înfiinţarea pieţei Rasdaq este un rezultat a asistenţei tehnice şi financiare al agenţiei americane USAID, care şi-a deplasat aici patru echipe de consultanţi în toamna anului 1995.

Iniţial, consultanţa a intenţionat să implementeze un sistem informatic naţional care să redea, în timp real, evoluţia subscripţiilor în cadrul procesului de privatizare în masă, în aşa fel încît cetăţenii să fie în cunoştinţă de cauză dacă nu cumva subscriu la vreo societate suprasolicitată (suprasubscrisă).

Deşi ne era foarte necesar, totuşi proiectul a eşuat, astfel că la socoteala finală a privatizării, unii cetăţeni s-au trezit că nu sînt deţinătorii nici măcar a unei acţiuni, ci a unui fragment de acţiune, pe care trebuie să o unească împreună cu alţi cîţiva ca să obţină o acţiune întreagă.

Consultanţa USAID s-a focalizat ulterior pe patru domenii: asistenţa acordată Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM); asistenţa fondurilor mutuale (unde a furnizat formula de calcul a activelor nete sub pretextul căreia au fost spoliaţi investitorii în crahul colectiv organizat din martie - aprilie 1996); asistenţa la constituirea societăţilor de registru independent (unde a generat un scandal care a durat ani de zile, construind un singur registratar - Registrul Român al Acţionarilor - căruia i-a fost asigurat monopolul pînă în 1999); asistenţa pentru piaţa extrabursieră intitulată "Rasdaq", după modelul de la New York - "Nasdaq".

Prezenţa consultanţilor americani la CNVM s-a ilustrat prin măsurile pe care Comisia de atunci le-a adoptat imediat împotriva pieţei informale a acţiunilor, care luase fiinţă natural şi pe care americanii, în loc să o preţuiască şi să o valorifice atrăgînd-o într-un sistem reglementat care să o dezvolte, au perceput-o drept concurent. Şi s-au străduit, prin CNVM, să o curme. Ceea ce nu au reuşit niciodată, obţinînd însă gîtuirea dezvoltării fireşti a pieţei de capital şi adîncirea speculatorilor din piaţa informală într-o zonă care friza ilegalitatea (de la care nu a mai rămas decît un pas pînă la furturi, ceea ce s-a şi petrecut la sfîrşitul anului 1998 şi prima jumătate a anului 1999).

În locul pieţei naturale, asistenţa americană a oferit sistemul electronic al pieţei extrabursiere Rasdaq, un sistem disfuncţional, neadaptat realităţilor ţării.

Disfuncţiile s-au relevat în faptul că emitenţii nu şi-au dorit să fie listaţi în piaţa Rasdaq şi în faptul că, fiind un sistem electronic, el era dependent de gradul de informatizare al ţării.

Ori, gradul acesta era cel mai scăzut din Europa, într-o ţară cu 16 milioane de acţionari. Drept urmare, judeţe întregi erau "acoperite" de cîte o singură intrare în sistemul pieţei Rasdaq - casa de brokeraj situată în capitala de judeţ (ceea ce a încurajat brokerajul "la negru" practicat de foştii speculatori din piaţa informală, a căror activitate de colectare ilegală a acţiunilor din teritoriu a fost luni de zile tolerată, întrucît era absolut necesară funcţionării sistemului; ea a început să fie persecutată, abia din primăvara anului 1997, cînd "Gelsor" şi-a autorizat un număr de 2000 de brokeri, cu care a intrat în competiţie).

Speriaţi că asistenţa acordată s-ar putea dovedi inutilă (în Congresul American se pusese problema desfiinţării USAID), consultanţii americani au îndemnat pe oficialii pieţei Rasdaq să listeze forţat societăţile privatizate în masă. Aşa se face că, în martie 1997, premierul nostru, alţi miniştri, ambasadorul american, consultanţii şi oamenii pieţei, au participat la o festivitate prin care sărbătoreau listarea a 1300 de societăţi pe Rasdaq. Dar, la data aceea, Registrul Român al Acţionarilor încheiase contracte cu doar 60 de societăţi, ceea ce înseamnă că celelalte 1240 de societăţi nici nu fuseseră întrebate dacă vor sau nu vor să apară pe Rasdaq. Mii de directori au aflat din ziarul "BURSA" că societăţile lor sînt listate pe Rasdaq.

Faptul nu a rămas fără urmări: la sfîrşitul anului 1996, pe Rasdaq s-au tranzacţionat circa 13000 de acţiuni "Petrotrans", societate care nu mai exista de o jumătate de an, fiind absorbită în strămoşul "Petrom"-ului de azi.

În realitate, listarea pe Rasdaq a constat din simpla rulare pe calculator a evidenţei subscripţiilor din procesul de privatizare în masă, evidenţe transferate de la "Institutul de Management şi Informatică", direct la Registrul Român al Acţionarilor, fără să mai fi trecut şi prin Adunările Generale ale acţionarilor societăţilor listate, unde ar fi trebuit consolidate (verificată realitatea persoanelor figurînd ca acţionari şi conformitatea datelor lor de identitate).

De aceea, ziarul "BURSA" a declarat pe atunci că piaţa Rasdaq este ilegală - că tranzacţionează subscripţii iar nu acţiuni şi că listează societăţile fără acordul acţionarilor. O situaţie care s-a menţinut pe tot parcursul acestor nouă ani, o lună şi patru zile de existenţă a pieţei Rasdaq.

Opinia ziarului "BURSA" a găsit, în 1997, un ecou în declaraţia publică a vicepreşedintelui CNVM de atunci, domnul Mihai Radu, care a acceptat că situaţia pieţei Rasdaq este de "semilegalitate".

În decursul acestor nouă ani, piaţa "Rasdaq" nu a reuşit niciodată să îndeplinească rolul firesc de atragere a investiţiilor populaţiei, de fluidizare a capitalurilor către întreprinderile care merită să se dezvolte, de "barometru economic" luat în calcul în politicile macro şi microeconomice.

Piaţa Rasdaq a funcţionat, în principal, ca piaţă de preluări de întreprinderi şi pentru speculaţii ale iniţiaţilor ori privilegiaţilor din sistem.

Odată ce acţionariatul creat de privatizarea în masă s-a restrîns (la circa o treime), odată ce grosul preluărilor de întreprinderi s-a săvîrşit, logica existenţei pieţei "Rasdaq" a dispărut.

Aşa s-ar şi putea explica de ce tocmai cel mai vajnic susţinător al pieţei "Rasdaq" - domnul Siminel Andrei, ultimul preşedinte al acelui ANSVM care a fost proprietarul "Rasdaq" - a iniţiat, cu doi ani în urmă, un program de dezvoltare a pieţei de capital, a cărui rostogolire a condus ieri la fuziunea "Rasdaq" cu Bursa de Valori Bucureşti şi la trecerea în nefiinţă a acelui sistem extrabursier.

În timp i-am cunoscut pe oamenii care prin munca lor, adeseori prestată cu abnegaţie, au susţinut activitatea pe piaţa Rasdaq. Sînt, mulţi dintre ei, specialişti competenţi şi oameni de treabă, majoritatea reuşind să depăşească dificultatea relaţiilor interumane cu ziariştii de la "BURSA" - publicaţie care a supus piaţa Rasdaq (locul lor de muncă) unei critici severe, prelungite pe parcursul celor nouă ani.

Declarăm că, în pofida preţuirii pentru ei, ne bucurăm mult că Rasdaq şi-a dat duhul, fie-i ţărîna uşoară!. Şi, în definitiv, nu noi sîntem cei care l-au omorît. Ci, Rasdaq s-a sinucis... Trăiască Bursa!