REDUCEREA VALORII NOMINALE A OBLIGAŢIUNILOR GUVERNAMENTALE ESTE OPORTUNITATE SAU CAPCANĂ? Guvernul a deschis un nou front al represiunii financiare

Programul de emisiune a obligaţiunilor guvernamentale din octombrie 2013 a venit cu o mică surpriză. Valoarea nominală unitară a certificatelor de trezorerie cu discount a fost redusă la 5.000 de lei. Presa financiară a scris că astfel se facilitează "accesul investitorilor persoane fizice la aceste plasamente cu risc zero şi care sunt scutite de impozit".

Din păcate, evoluţia crizei financiare globale ne-a arătat că existenţa titlurilor financiare cu risc zero este doar o iluzie, chiar şi în zona euro. Mai ştie cineva cât au pierdut investitorii în obligaţiuni emise de Grecia în urma haircut-ului?

Aşa-numitul risc zero este rezultatul reglementărilor cu privire la stabilirea cerinţelor de capital ale băncilor. Apoi mai există şi posibilitatea tipăririi de monedă, în cazul ţărilor care nu şi-au cedat privilegiul către o instituţie suprastatală, iar valoarea nominală a unei obligaţiuni s-ar putea să nu mai fie suficientă nici pentru o pâine până la maturitate.

În 1998 criza din Rusia a atins apogeul perioadei post-sovietice printr-un default suveran. Guvernul a depreciat rubla şi a anunţat restructurarea datoriilor interne, precum şi un moratoriu al plăţilor pentru debitorii externi. Default-ul a fost, deci, parţial şi i-a afectat doar pe creditorii interni.

Veţi spune că situaţia de la noi şi cea din Rusia anului "98 nu sunt comparabile. Într-adevăr, dar numai deocamdată, deoarece şi criza actuală a dovedit că apetitul guvernelor pentru împrumuturi este mult mai mare decât hotărârea de a trece la reforme adevărate.

Iar necesarul de împrumut este tot mai mare la noi, mai ales în condiţiile deteriorării severe a situaţiilor financiare ale administraţiilor locale şi a scăderii veniturilor bugetului de stat.

O analiză Mediafax, pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor, arată că opt consilii judeţene şi patru oraşe reşedinţă de judeţ au depăşit gradul maxim de îndatorare în 2013 (n.a. gradul de îndatorare este calculat ca raport între datorii şi venituri).

În cazul Bucureştiului, guvernul a intervenit cu o lege care precizează că "obligaţiunile de 500 de milioane de euro emise în 2005 nu vor mai fi considerate ca parte a datoriilor anuale aferente finanţărilor rambursabile contractate", pentru a nu afecta gradul său de îndatorare. Fără comentarii!

O serie de declaraţii recente ale economistului-şef de la Raiffeisen Bank International, Peter Brezinschek, arată că asistăm, în ultimii ani, la o pervertire a politicii monetare, pe fondul relaxării fără precedent a acesteia în numele relansării economice.

Conform unui articol din cotidianul austriac online Format, Brezinschek apreciază că politica monetară ultrarelaxată reprezintă o "formă flagrantă de taxare a proprietăţii", iar dobânzile scăzute reduc puternic motivaţiile autorităţilor de a se angaja pe calea reformelor adevărate.

Această cale a fost aleasă şi de Banca Naţională a României, iar efectele sunt mai mult decât evidente în "dorinţa" de reformă care se manifestă la nivelul guvernului. Executivul a preferat să deschidă un nou front al represiunii financiare, mizând, probabil, pe extinderea cererii şi, implicit, pe reducerea costurilor de finanţare, în condiţiile în care cererea din partea băncilor s-a plafonat.

Este greu de crezut că noua realitate, marcată de creşterea dobânzilor pe pieţele internaţionale, nu se va face simţită, curând, şi la noi. În cele patru luni de când BNR a redus dobânda de politica monetară cu 100 puncte de bază, scăderi semnificative ale randamentelor obligaţiunilor de stat s-au observat doar pentru maturităţile de 6 şi 12 luni, în timp ce randamentul obligaţiunilor de 10 ani a crescut (vezi grafic) (n. a. creşterea preţului obligaţiunilor conduce la scăderea randamentului şi invers).

Consecinţa banilor ieftini o reprezintă dobânzile reale negative, care sunt un "mijloc de reducere a gradului de îndatorare al statelor şi de expropriere a deponenţilor", a continuat economistul-şef de la RBI, iar "cei cu venituri mici sunt loviţi cel mai puternic, deoarece investiţiile lor sunt, cu precădere, orientate către obligaţiuni şi depozite bancare".

În raportul privind tendinţele din T4 2013, analiştii RBI recomandă vânzarea obligaţiunilor de stat ale Germaniei şi Statelor Unite, precum şi a obligaţiunilor emise de instituţiile financiare şi a celor cu rating speculativ emise de companiile nefinanciare.

Dacă se recomandă vânzarea obligaţiunilor Germanei şi Statelor Unite, oare care ar putea fi motivele cumpărării obligaţiunilor emise de guvernul nostru?

În decembrie 1912, bancherul J.P. Morgan a fost întrebat, în faţa unui comitet al Congresului american, dacă banii şi proprietăţile nu sunt garanţii suficiente pentru un credit comercial. Răspunsul a fost negativ, primordial pentru Morgan fiind caracterul. "Un om în care nu am încredere nu va obţine bani de la mine, chiar dacă vine cu toate garanţiile din Creştinătate", a declarat bancherul.

În faţa "oportunităţii" oferite de guvernul nostru, măcar persoanele fizice trebuie să-şi pună întrebarea dacă au încredere în caracterul autorităţilor care ne guvernează. Şi nici nu trebuie să uite cum definea obligaţiunile guvernamentale analistul Franz Pick: "certificate garantate de confiscare".

Limita până la care poate creşte datoria publică fără efecte adverse, mai ales în cazul economiilor emergente, s-ar putea să fie mai aproape decât ne închipuim, în special pe fondul semnalelor privind o nouă acutizare a crizei financiare internaţionale.

Atunci se va trece la "confiscare". Incertă va rămâne doar calea aleasă: default sau inflaţie.