Relaţia pieţelor financiare SUA - UE, în continuă dezvoltare

SUA reprezintă cel mai puternic partener economic al Uniunii Europene. Investiţiile directe americane în UE totalizau 845 de miliarde de dolari în 2003, adică 47,2% din totalul investiţiilor străine în UE, iar companiile americane aveau peste 3,3 milioane de angajaţi în Europa. Similar, Uniunea Europeană este primul partener economic al Statelor Unite. Firmele din UE aveau, în acelaşi an, investiţii directe în SUA de 862 miliarde de dolari, adică 64% din totalul investiţiilor străine în această ţară, în valoare de 1.350 miliarde de dolari. În plus, filialele firmelor europene din SUA generează în această ţară peste 3,7 milioane de locuri de muncă. Comerţul bilateral cu bunuri şi servicii dintre cele două superputeri economice totalizau 593 miliarde de dolari în 2003, ceea ce reprezintă 23% din volumul comercial american. Aceste relaţii vor continua să se dezvolte pe măsură ce noile state membre ale UE vor prospera.

Legăturile dintre UE şi SUA devin tot mai puternice prin schimburile de capital şi tehnologie, dar şi prin cele de talente şi idei. Această relaţie are la bază obiectivele comune ale politicilor publice şi sociale. Fluxurile comerciale şi financiare dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii depăşesc 1.500 de miliarde de dolari anual.

Trebuie să remarcăm că, dacă Produsul Intern Brut al zonei euro era, în 2003, de 8.209 miliarde de dolari, iar al celor 15 state membre ale UE de 10.522 miliarde, PIB-ul celor 25 de membre actuale ale UE era de 11.000 miliarde dolari. Egal cu Produsul Intern Brut al SUA. Dar scorul este favorabil americanilor, în competiţia cu UE-25, la toţi indicatorii relevanţi: PIB/cap de locuitor - 37.756 miliarde de dolari faţă de 24.000 miliarde; rata de creştere a PIB - 3,1% faţă de 0,9%; rata inflaţiei - 1,6% faţă de 2%; rata şomajului - 5,8% faţă de 8,9%. Excepţie fac exporturile, valoarea acestora fiind de 1.250 miliarde de dolari în UE, în comparaţie cu 1.021 miliarde în SUA.

Investitorii europeni au achiziţionat, în 2003, instrumente financiare americane în valoare de 225 miliarde de dolari, dintre care bonuri de tezaur de 170 miliarde de dolari, obligaţiuni corporative de 33,6 miliarde de dolari şi acţiuni de 21,4 miliarde. Observăm că europenii preferă instrumentele financiare cu venit fix şi mai puţin riscante. Investitorii din UE au achiziţionat, în perioada 2000-2003, acţiuni şi obligaţiuni americane de peste 1.000 miliarde de dolari.

La rîndul lor, investitorii americani deţin acţiuni din UE în valoare de 712 miliarde de dolari, adică 53% din totalul de 1.300 miliarde, cît valorează deţinerile americane de acţiuni străine. Din totalul obligaţiunilor străine deţinute de americani 45%, adică 227 miliarde dolari, reprezintă obligaţiuni emise în UE. Apetitul american pentru acţiuni, inclusiv pentru cele străine, este mult mai mare decît cel pentru obligaţiuni.

Legături bilaterale strînse exis-tă şi pe piaţa primară. În 2003, firmele americane au mobilizat peste 171,1 miliarde de dolari de pe pieţele de capital ale Uniunii Europene, din care 164,3 miliarde sub formă de obligaţiuni şi 6,8 miliarde sub formă de acţiuni. Investitorii din UE au achiziţionat acţiuni şi obligaţiuni din SUA de peste 1.000 miliarde de dolari în perioada 2000-2003.

Pieţele europene asigură, de asemenea, opţiuni alternative de investiţii pentru capitalurile americane în scopul diversificării portofoliului.

Dacă vom compara capitalizările de piaţă ale celor două puteri economice, realizăm de ce este necesar planul Uniunii Europene de acţiune pentru servicii financiare (FSAP). UE nu are, încă, o piaţă financiară unică, ci continuă să cuprindă mai multe pieţe financiare naţionale. Ca urmare, pieţele financiare din UE sînt considerabil mai mici. Excepţie face piaţa euroobligaţiunilor. Capitalizarea pieţelor bursiere de acţiuni din SUA totaliza 14.300 miliarde dolari la sfîrşitul anului 2003, faţă de numai 7.800 miliarde în UE. Acest potenţial imens de creştere a determinat forurile UE să considere că integrarea pieţelor financiare trebuie să devină o prioritate economică şi politică esenţială. Ceea ce a dus la elaborarea şi desfăşurarea Planului de acţiune FSAP.

Printre beneficiile pe care le va aduce realizarea planului, putem enumera diversificarea produselor financiare, reducerea costului capitalului şi a ratelor dobînzilor, precum şi preţuri mai competitive. Comisia Europeană estimează că reducerea costului capitalului va determina creşterea pe termen lung a PIB cu 1,1% anual, în toate statele membre. Pe măsură ce barierele de reglementare vor fi eliminate, iar firmele vor putea opera pe baza unui "paşaport" unic de piaţă, costurile operaţionale de afaceri vor scădea, de asemenea.

Relaţia economică transat-lantică s-a dezvoltat puternic în ultimii ani, nu numai în beneficiul semnificativ al UE ci şi al SUA. Deoarece fiecare din cele două superputeri este, totodată, cel mai important partener pentru investiţii şi schimburi comerciale, pentru aproape toate ţările, relaţia transatlantică defineşte chiar forma şi evoluţia economiei mondiale.