Religia în şcoală - de ce să fie

MAKE
Ziarul BURSA #Cultură / 6 martie 2015

Religia în şcoală - de ce să fie

În niciuna din dezbaterile în jurul admiterii predării religiei în şcoli, nu mi-am regăsit punctul de vedere - este o idee bună, dar poate deveni toxică dacă este impropriu aplicată, aşa cum a mai fost aplicată în aceşti ani.

De la început precizez că, mai presus de orice îndoială, sunt ateu; o fac pentru ca să nu-mi confundaţi poziţia, atunci când susţin că religia în şcoli este o idee bună, dar prost aplicată.

Nu cred că preoţii sunt profesorii potriviţi pentru predarea religiei în şcolile laice, pentru că ei nu pot rezista ispitei să facă prozeliţi, ba chiar, printre ei, se găsesc persoane intolerante, cu orizont spiritual îngust, care îşi închipuie că li s-a deschis coteţul cu pui să fie înfulecaţi, în deplină legalitate.

Problema calităţii profesorilor de religie preocupă numeroase alte ţări din Uniunea Europeană şi este cauza pentru care, în unele, aplicarea ideii a fost inhibată.

Iar eu însumi cred că, până nu este configurat corect scopul predării religiei în şcoli şi până nu sunt formaţi profesori potriviţi, predarea religiei în şcoli poate deveni toxică.

De ce cred că, totuşi, ideea este bună?

Pentru că religiile din spaţiul nostru şi al vecinilor apropiaţi şi îndepărtaţi - creştinismul (în toate variantele sale), islamismul şi iudaismul - au crescut în jurul aceleiaşi Cărţi, care consider că este cea mai generoasă creaţie spirituală de care dispun oamenii.

În mintea mea s-a ţesut o legendă despre cum va fi ajuns Cartea în mâinile noastre.

Nu am verificat-o, nu m-am străduit să cercetez documentarea.

Şi n-am făcut-o, pentru că legenda din mintea mea este într-atât de frumoasă, încât chiar dacă documentele ar infirma-o, atunci istoria nu ar fi relevantă.

Eu cred că, mai întâi, Cartea nu a fost consemnată în scris, dar nu pentru că Moise n-ar fi ştiut să scrie, cum caraghios afirmă unii, ci pentru că va fi existat o interdicţie să fie fixată, deoarece scrierea i-ar fi amputat funcţiunea.

Religioşii afirmă că ea va fi fost scrisă după dictarea Dumnezeiască, iar eu, în pofida şocului pe care poate că îl veţi avea, sunt absolut de acord.

O parte dintre creştini, o parte dintre islamici şi o parte dintre iudei îl caută pe Dumnezeu, în sine (după cum ortodocşii afirmă că fiecare îl primeşte pe Dumnezeu după propriile puteri).

În această accepţie, Dumnezeu poate dicta Cartea, iar omul să o transmită oral (şi eventual, la final, să o consemneze în scris), aşa cum, de altfel, descrie Mahomed când spune cum a scris Coranul.

Citez din memorie spusele lui: "Uneori auzeam vorbele limpede, alteori ele erau acoperite de bubuituri şi îmi lua lung timp să le desluşesc".

Este de observat aici că textul Cărţii rezultă dintr-o lucrare între Dumnezeu şi om, ceea ce anticii numeau "teurgie" - lucrul cu zeii, divinăţie.

În termeni moderni, este vorba despre un proces abisal fără sprijinul psihanalistului (ceea ce este comun creaţiei artistice autentice, de pildă, unde este numit "stare de graţie").

Poruncile - 620 la număr sunt locuri de întâlnire cu Dumnezeu (nu vreau să explic aici de ce afirm asta - articolul ar deveni prea amplu, iar argumentele prea complicate, implicând semiotică; e de ajuns că aserţiunea este frumoasă), iar Cartea creşte în jurul lor.

Imaginez că interdicţia consemnării ei în scris urmăreşte să nu o închidă în Canon.

Imaginez că Biblia are vocaţia unei Cărţi infinite.

Cred că funcţiunea ei urmărea să ajute omul într-un mod cât se poate de practic.

Este o scenă clasică, relatată chiar şi de bancurile despre evrei, când un iudeu aflat în necaz îi cere sfatul rabinului, iar acesta consultă Cartea şi îi dă soluţia.

În antichitate, studiul necesar consacrării ca rabin dura un deceniu.

De ce oare, atât de lung timp?

Pentru că, pe de o parte, era nevoie să-şi însuşească principiile Cărţii, pe de altă parte să înţeleagă variantele de interpretare ale textului preexistent şi în sfârşit, pentru că trebuia să dobândească elasticitatea de gândire şi calităţile sufleteşti necesare creaţiei, prin sine.

În faţa unei solicitări, rabinul se afla confruntat, uneori, cu o problemă practică, de viaţă, care, eventual, nu-şi regăsea ecoul în cuprinsul Cărţii preexistente; ca să dea soluţia, trebuia să se strecoare până dincolo de luciditate şi să se întoarcă sub rigorile Poruncilor - un proces complex, de teurgie, presupunând, adesea, extenuarea rabinului pentru lung timp.

"Uneori auzeam vorbele limpede, alteori ele erau acoperite de bubuituri şi îmi lua lung timp să le desluşesc".

Cred că aşa a crescut Biblia, după dictarea lui Dumnezeu.

Cred că, de aceea, nu a existat, pe atunci, ideea "copyright"-lui, pentru ca ea să poată creşte, să plutească în jurul oamenilor ca o pasăre, să se aşeze acolo unde apărea o problemă, să o soluţioneze şi să-şi ia zborul din nou, îmbogăţită.

Faptul că Vechiul Testament este o creaţie "teurgică" devine evident la o examinare atentă a scriiturii, a cărei înălţime nu a mai putut fi ridicată de nici un text scris de om - nici măcar de Shakespeare; simplitate, înţelesuri stratificate care interacţionează între ele, constituind un fel de generator de alte înţelesuri, ce pot fi urmărite după puterile fiecăruia - un alt fel de infinit al Cărţii.

O parte a calităţilor s-a menţinut chiar şi după consemnarea în scris, ba chiar şi după traducerea ei în greacă şi mai departe.

Dar zborul Cărţii a fost îngheţat - de unde plutea în jurul lumii, acum a devenit axa fixă, în jurul căreia se roteşte planeta.

Asta aş fi vrut să studieze copiii mei la orele de religie, să caute în Carte înţelesurile, să se găsească pe ei înşişi, să priceapă cum să-şi construiască rosturile în lume, să se minuneze de înălţimea şi frumuseţa înaintaşilor şi să le fie recunoscători pentru buna lor intenţie.

În loc de asta, am aflat că preotul îi punea să se roage, în fiecare oră de religie.

Mi-am retras copiii.

Am preferat să le citesc Biblia eu însumi, duminica dimineaţa.

Într-un timp, vinerea, am încercat să stabilesc Redacţiei o oră de dezbateri în jurul textului Biblic.

Am făcut-o de câteva ori, dar nu a ţinut, iniţiativa s-a pierdut.

Religia în şcoli este o idee bună.

Dar trebuie să fim pregătiţi pentru asta.

POST-SCRIPTUM

Vă rog să nu-mi reproşaţi vreo inadvertenţă faţă de realitatea istorică, în cele ce-mi imaginez despre scrierea Cărţii - nu mă interesează.

Şi încă ceva: în opinia mea, distanţa dintre credincioşi şi atei a fost prea mult exagerată, în realitate nu este vorba decît de nuanţe ale aceleiaşi trăiri.

Opinia Cititorului ( 30 )

  1. Foarte frumos text.

    Deci, conform exigentelor absolut justificate in articol, la ora actuala sistemul nostru de educație nu este pregătit să predea copiilor religia! 

    Părinții care vor să își facă copiii buni creștini, ortodocși sau catolici, musulmani,

    nu stiu dacă ar fi mulțumiți asistând la o oră de religie, așa cum se desfășoară acum in școlile românești. 

    1. Da.

      Pentru asta exista bisericile, templele, geamiile... 

    Nu te amagi ca esti un ateu, care are propria lui religie ce incepe tot cu o revelatie: nu exista nicio zeitate. Diferenta dintre textul tau si orice alta erezie este ca tu esti un eretic in rapport cu toate religiile, inclusiv cu ateismul. Ce propui tu, ca eretic, nu este o alta varianta religioasa - cum face orice eretic - ci desfiintarea oricarei religii, care urmeaza sa fie inlocuita de meditarea omului asupra lumii si a lui insusi si stabilirea propriilor reguli cu privire la ce este bine si ce este rau. Nu ai nevoie nici de Biblie si de altfel de niciun text sfânt pentru asta. Propunand o Biblie deschisa pentru interpretare oricarui om care o citeste cu ochelarii propriei sale situatii, a propriilor sale interese, necazuri, experiente si cunostinte, propui de fapt abandonarea Bibliei, pe care o citesti tocmai pentru ca a existat o vreme cand niste oameni au hotarat sa fixeze pentru "eternitate" o serie de credinte, valori si comportamente care să modeleze formarea asemanatoare a tuturor oamenilor. Te anunt ca nu ai nevoie nici de Biblie, nici de Coran, nici de Confucius sau de textele sfinte egiptene sau sumeriene pentru asta. Obtii acelasi lucru citind piesele lui Shakespeare, nuvele lui Cehov, romanele lui Thomas Mann, privind un tablou bun, ascultand o muzica buns sau pur si simplu privind cu atentie peisajul din jurul tau, fie el unul natural, fie o piata sau o strada aglomerată. Ce propui pentru invatamant nu sunt lectii de religie mai inteligente decat acum, ci lectii de gandire libera si personala. Nu am nimic impotriva si raspunsul meu nu este un repros. Este doar un efort de a-ti explica ce ai scris dupa ce am gandit "liber si personalizat" textul tau.

    1. Pentru mine, ateismul nu este definit (cum o face dictionarul) drept atitudine critica fata de religie (si eventual, negare a lui Dumnezeu), ci precum absenta a impulsului religios.

      Pentru islamicii secolelor de inceput, ateul este acela ingrat fata de Dumnezeu, caci este ininteligibil sa-i negi existenta si deci intelesul atribuit astazi ateismului este un nonsens. 

      Sint de acord ca beletristica si metafizica pot sa ajute, dar, in opinia mea, niciuna dintre carti nu a fost scrisa precum Cartea si niciuna nu este loc de intilnire al tuturor, cum este Cartea. 

      Faptul ca are vocatia infinitului nu conduce la propria negare - Poruncile ne unesc.

      Desigur, este parerea mea, care nu propune vreo alta religie, ci o interpretare de buna intentie. 

      Deoarece trebuie sa fie,MAKE. Nu sunt unom religios ,nu-mi place ca statul plateste o groaza de bani cultelor( care fie vorba intre noi sunt mai bogate decat statul , dovada faptul ca dupa 1989 la fiecare scoala construita s-au ridicat 6 biserici),nu sunt de accord nici cu faptul ca aceste culte nu ajuta oamenii aflati in situatii grele(batrani fara urmasi , bonavi cronici e.t.c) Cred totusi ca religia trebuie predata in scoala .Ordodoxismul ar trebui sa uneasca poporul roman ,iar credinta in Dumnezeu sa-i dea speranta in viitor Cat despre prozeliti depinde de fiecare dintre noi Pe timpul lui Stalin tatal meu ,un bun crestin ,participand la slujba de Paste a fost dat afara din invatamant .In schimb eu fiul lui m-am dus rareori la biserica (si mai ales dus de sotie)

      Titlul articolului nu se incheie cu semnul intrebarii, prin urmare acel "de ce sa fie" nu este o intrebare, ci anunta ca imi voi explica opinia cu privire la faptul ca ar fi bine ca religia sa fie predata in scoli.

      Dar felul in care a fost inteles, pina acum, sa fie predata, o plaseaza intr-un cadru nepotrivit, orele ar fi trebuit sa fie tinute la biserica. 

      daca spui ca biblia a fo scrisa'dupa dictarea lui Dzeu' eu inteleg ca 'scriitorii' erau dusi cu mintea , numa astia aud 'voci'' nu , biblia e o colectie de basme, la care milioane de popi au stat cu picioarele in apa rece si au facut interpretari la care ar ramane muti de uimire autorii: doamne ce destepti am fost

      Este greu sa afirmi ca Mahomed era dus cu mintea, desi äuzea voci".

      Nu te sfatuiesc sa citesti Coranul, pentru ca se pare ca are inriurire doar in limba araba. 

    Nu dom'le, eu nu sunt de acord cu predarea Religiei in scoli. Si nu pentru ca predarea religiei in scoli este interzisa de Constitutia americana, nu pentru ca in societatile occidentale, cu al caror model social si cultura rezonam cel mai mult, recensamintele arata ca nivelul educatiei, al avutiei, nivelul cultural este invers proportional cu cel de religiozitate (a se vedea Germania, Franta, UK, unde deja peste 50% din populatie este ateista)...

    Scoala, Make, este locul in care societatea (cel putin cea ociidentala) isi eficientizeaza educatia tinerilor, in sensul ca se transmit acestora acele cunostinte obligatoriu de dus mai departe, pentru progresul societatii. Modificarea programelor scolare se face precum updatarea dictionarului explicativ al unei limbi, observand ca daca, de exemplu o greseala lingvistica se propaga intr-o perioada lunga de timp la majoritatea populatiei, atunci aceasta devine acceptata in limba respectiva. De exemplu, in US s-a schimbat modul in care este predata scaderea, iar copii nu mai sunt invatati sa aseze numerele unele sub altele si sa translateze unitati din ordinul superior de marime, ci sa scada succesiv sutele, apoi zecile si unitatile scazatorului din descazut. 

    Dar sa nu divagam. Societatea trebuie sa transmite unele informatii generatiei tinere, ca sa nu fie obligata sa reinventeze roata de fiecare data. Si atunci, in scoala se incearca invatarea UNOR INFORMATII UNANIM ACCEPTATE CA FIIND CERTE SI AXIOMATICE, sau considerate certe si axiomatice pana la proba contrara, precum legile matematice si fizice, teoreme, corolare si axiome, asupra carora nu exista dubii, in general, a stiintelor exacte. Desigur, pe langa acestea mai exista Istoria, Filozofia, Desenul, stiinte inexacte dar necesare sub anumite aspecte. 

    Religia, insa, in opinia mea, nu are acest caracter unanim acceptabil, si nu ma refer aici la diferite religii, unde divergentele sunt clare si extrem de abrupte, ci ma refer chiar la adeptii aceleiasi religii. Religia nu are acelasi nivel de acceptare, nu are acelasi nivel de intelegere sau de asimilare in mintea si sufletul oamenilor, si de aici multitudinea de controverse. RELIGIA NU ESTE FUNGIBILA, ca sa ma exprim in termeni financiari. Modul in care tu il urasti pe Sima este diferit de modul in care o fac eu, modul in care tu o iubesti pe Ancuta Stanciu este diferit de al meu :))))) 

    De aceea, Religia nu face parte din acele materii de studiu standardizabile, religia nu se invata in sistem uniformist si mai mult, ea are caracter intim si deloc experimental (desi, la cat de vehementa si agresiva este Patriarhia Romana, nu mi-ar fi de mirare sa ceara si infiintarea de laboratoare, in care sa se faca prelevare si pupare de moaste, sa exeperimenteze fierberea smoalei, confectionarea traznetelor sau afurisirea prin satelit!).... 

    Nu poti sa inveti la scoala Dragostea - si aici as lansa o idee Ministerului, fara sa ma refer la a o titulariza pe Alina Plugaru ca Inspector Sef - ci ma refer la dragoste ca sentiment in sine, asa cum nu se poate invata Ura la scoala, Dezgustul, Recunostinta, etc. 

    Scoala nu poate transmite, din motive de eficienta, decat acele adevaruri absolute, aceasta este consluzia mea.  

    Dar da, daca am putea asigura fiecarui copil cate un duhovnic, care sa ii predea cel mai potrivit nivel de spiritualitate acelui copil, sunt de acord, si l-as da si pe al meu la ora de religie. Pana atunci, consider ca spiritul nu este deloc fungibil, asa ca, NOPE! 

    Cred ca acest lucru imposibil de externalizat trebuie sa ramana in continuare in sarcina parintilor si a bisericii, atunci cand acestia nu se simt competenti.

    Chiar daca sunt ateu, mi se pare deprimant cum o societate religioasa ca cea romaneasca, incearca sa arunce vina educatiei precare asupra scolii, asa cum fac majoritatea parintilor, crezand ca datoria lor este sa trimita copilul la scoala fara sa il supravegheze si sa il ajute completand scoala care nu poate oferi decat un minim necesar, chiar si in cazul educatiei spirituale, si sa lasa apropierea de D-zeu dorita pentru propriul copil in sarcina unor oameni mai mult sau mai putin competenti. 

    1. Ha, ha, ha!

      Inteleg ca ne cunoastem personal si ca am putea continua controversa fata in fata. 

      Este mult de raspuns, dar am sa aleg sa precizez ca sentimentele mele pentru redactorul nostru sef, colega de 16 ani cu mine, sint certamente diferite de ale tale; si ca vizavi de infamia lui Cristian Sima nu port ura (faptul ca mi-a furat bani nu ma impresioneaza intratit), ci dezgust. 

      Pe de alta parte, articolul este explicit - studiul Cartii, descoperirea splendorii sale pot fi inlesnite in sistemul de invatamint, daca ar dispune de profesori calificati din afara preotimii, fie ei atei ori religiosi. 

      In scoala sint studiate poezia, desenul, muzica.

      De ce nu si religia?! 

      Da, ne cunoastem de multi ani, si mi-ai dezvaluit odata despre modul de predare din scolile evreiesti, bazat pe dezbaterea Cartii despre care vorbesti si diferit de cel occidental, bazat preponderent pe transmitere si memorare de informatie. Am fost de acord cu superioritatea celui evreiesc. In acest sens, iti recomand un articol bun pe aceasta tema, scurt, aparut azi in Catavencii, in care se sugereaza alternative la ora de religie bazate pe inocularea in mintea copiilor a faptului ca exista putine adevaruri absolute si multe ipostaze in care oamenii vad lucrurile diferit, intr-un mod extrem de tolerant.

      In alta ordine de idei, sa studiezi Religia este una, si cu asta as fi de acord, sa inveti Religia este altceva...limita dintre Religie si prozelitism este extrem de fina si a fost incalcata salbatic in Romania. Intoleranta este la fel de prezenta.

      Si nu te mai alinta asa, si eu ii admir redactorului tau mai mult efervescenta pixului decat fermitatea bustului! :p 

      Când se spune "a se vedea Germania, Franta, UK, unde deja peste 50% din populatie este ateista", acest lucru este fals.

       

      Studiul "Is Atheism Increasing at the Expense of Theism?" arată evoluția în două eșantionări la distanță de 10 ani. Doar Germania de Est are peste 50% ateiști iar acolo sărăcia este destul de mare prin comparație cu Vestul. Germania de Vest avea 12% în 1998 și 10% în 2008. America are doar 2% ateiști. 30% ateiști mai sunt doar în Cehia. Țările cu 20% sunt Olanda, Franța și Suedia. 

       

      Studiul este interesant pentru că întreabă dacă ești ateist, dacă ești teist (orice fel) sau dacă nu ai nicio îndoială în existența unui Dumnezeu. Deci practic arată o scară a tăriei opiniei în această problema: de la absolutism în ateism la o ateism marginal, apoi la teism marginal, până la absolutism al teismului. Astfel, cele 20% arătate mai sunt sunt persoane care sunt absolut ateiste. 

       

      Problema mea cu acel studiu al International Social Survey Program, comentat în diferite pagini, precum Science and Religion Today, este aceea că folosesc la bază noțiunea de grade de ateism. Eu pot să înțeleg grade de religiozitate: cred în asta și în asta, dar nu prea cred în minunea asta și cealaltă. Asta pot să înțeleg. Iar răspunsul cuiva poate fi "dacă asta scrie, așa o fi fost, eu nu știu". 

       

      Dar nu pot să înțeleg degrade-uri în ateism. În fapt, este negarea unei perspective asupra unei lumi cu miracole. Cum poate un ateist să spună: nu există divinitate sau miracol dar probabil că Big Bang-ul este un model cosmologic dincolo de care ceva miraculos s-ar fi putut întâmpla. Însăși acceptarea că ar putea fi ceva miraculos este o negare a ideii de ateism. Deci studiile grupează împreună pe cei ce se declară marginali ateiști cu cei ateiști adevărați pentru a-și demonstra punctul de vedere. Un ateist convins spune că nu avem intelectul pentru a înțelege universul ci doar îl aproximăm cât putem. 

      Realitatea este, cred eu, că majoritatea în Europa, oscilează, precum MAKE, între incertitudini metafizice, nu sunt atei. În America, Spania, Italia, Irlanda sunt teiștii cei majoritari. 

      Stimate Cristi C., am definit, deja, felul in care inteleg termenul de "ateism".

      Faptul ca ii dau o acceptie personala este determinat de exact problema respingerii miracolelor de catre ateismul vulgar si dupa cum vezi, sint de parere ca ateismul poate fi de mai multe feluri, asta fara sa insemne ca as fi sovaitor. 

      Frumusetea vietii sta in miracol si de aceea, viata ateului vulgar este dificila, adesea golita de rost, permeabila la nihilism, disponibila la sociopatia suspendarii Poruncilor, strepezita in existentialism. 

      Ma bate gindul sa scriu un "Ghid al miracolelor pentru atei", dar probabil ca nu o voi face.

      Este o sarcina proprie generatiilor care vor face religie in scoli, intr-un mod potrivit. 

      Faptul ca ma misc lesne prin metafizici nu inseamna ca n-as fi limpede, ori ferm in convingeri. Dimpotriva.

    Nici eu nu resping cu totul ideea de studiere a religiei in scoli. Din pacate, in acest moment ora de religie serveste interesul bisericii, nu al copilului. Lucrurile ar trebui sa stea invers si interesul copilului sa primeze. Fac aceasta afirmatie in deplina cunostinta de cauza, in calitate de tata al unui copil de clasa a V-a, care studiaza deja religia de cativa ani.

    In primul rand, consider ca studiul religiei pe parcursul unui an scolar sau a cel mult doi ani de scoala ar fi suficient, nu ca acum de la clasa primara si pana in liceu. Programa scolara a copiilor nu trebuie incarcata inutil.

    In al doilea rand, continutul actual al manualelor de religie nu este altceva decat catehism ortodox, scris intr-un limbaj destul de greoi, care uneori depaseste posibilitatile de intelegere ale elevului. Ora de religie nu trebuie sa transmita elevilor preceptele religiei ortodoxe, ci doar valorile morale si comportamentale pe care credinta se presupune ca se intemeiaza. Din pacate, Biserica Ortodoxa fortand nota cu ora de religie in actualul format s-ar putea sa obtina un efect psihologic invers: saturati de orele de religie, copiii nu vor simti nicio placere sa treaca pragul unei biserici. 

    1. De acord.

      Problema ,cu fortarea notei este adevarata.Referritor la Nickname doresc sa affirm ca nu sunt inebunit nici dupa scoala britanica nici dupa scoala germana Stiti cate medalii de aur au castigat elevii britanici si germani (impreuna)in ultimi 60 de ani la olimpiadele de :matematica ,fizica ,chimie si informatica ? Cam cat castiga romanii intr-un an.

      Subiectul predarii religiei in scoli poatefi o oportunitate sa dezbatem scopul scolii.

      In formula actuala, nici parintii, nici sistemul de invatamint nu duc grija formarii copiilor ca oameni, ci sint multumiti daca ii pregatesc pentru malaxorul exploatarii.

      Este ceea ce amicul Nicname admira. 

      Este in afara dezbaterii, dar sa stii ca acolo, spre deosebire de RO, profesorilor le este interzis sa se ocupe preponderent de ''olimpici'' si sa ii neglijeze pe ceilalti, in vreme ce in RO profesorii iau bonusuri pentru elevii olimpici !!!!

      Am fost absolut consternat ca pana si la ora de sport, pustiul meu care face un sport de performanta - si il face bine! - a fost trimis de profa de sport la cros, fara pregatire specifica, fara sa i se spuna ce riscuri pot exista in alergarea cu turma, doar pentru ca a intuit ca la 11 ani copilul isi va da sufletul pentru bonusul doamnei de sport!!!! 

      ori, ca si in cazul olimpicilor la mate si fizica, si in sport, este in primul rand meritul materialului genetic, apoi al muncii si eforturilor financiare ale parintilor si in ultimul rand al scolii pentru rezultatele de exceptie ale copiilor. Cel mai recunoscut indicator al invatamntului este procentul de accedere din numarul total de elevi la institutiile bune de la nivelul superior, iar la ultimul nivel, valoarea salariilor incasate de absolventii de master sau de universitate....iar la capitolul acesta invatamantul romanesc este departe de cei din occident, deoarece acei cativa olimpici ai nostri nu pot sa traga prea mult in sus media turmei inculte...hai sa fim mai mult rezonabili decat patrioti si sa ne uitam in jur! 

      Si ca sa revin la subiect intr-un mod anecdotic, stii ca se organizeaza Olimpiada de Religie?? :))))

      Si eu am constatat ca sunt unele scoli publice in care unii profesori pun accent pe performanta, in detrimentul elevilor medii si mediocri. De aceea scoala romaneasca produce multi olimpici internationali (care reprezinta insa un numar infim raportat la numarul total al elevilor), dar produce in acelasi timp o multime de tineri someri, nepregatiti pentru cerintele actuale ale pietei muncii (si care numeric sunt foarte multi).

      Eu am fost profesor de chimie prin anii1980(n-am rezistat decat 3 ani)si drept sa spun nu stiam cum ajung elevi de liceu mai mult de jumatate de clasa(unii aveau problem cu capul, altii parca n-aveau creier(nu puteau sa articuleze coerent o fraza Intodeuna profesorul preda la nivel mediu(desi n- ar trebui) In fond liceul nu este obligatoriu .Ar trebui predat la nivelul varfurilor si vom avea mai multi studenti de mare valoare(si la marile universitati ale lumii)

      Nu admiram Make, din contra, spuneam ca parintii - lasa-i pe profesori, ca rar vezi unii cu vocatie si constiinta - sunt autosuficienti si isi lasa copii, atat la disciplinele reala cat si la cele de categorie umanista, exclusiv in grija scolii, si spuneam ca Religia, mai mult decat orice, dar si educatia spirituala si civica, ar trebui sa se faca acasa sau in locasele de cult, nicidecum sa fie abandonata exclusiv pe mana scolii.

      Mihai, ma bucur ca nu ai ramas in invatamant. Poate ai fi fost un chimist bun, dar niciodata un dascal potrivit. Dupa logica ta, cu un invatamant destinat varfurilor, copiii cu „probleme cu capul” sau cei care ”parca n-ar avea creier” nici nu trebuie sa mai mearga in aceste conditii la scoala. Ar fi inutil pentru ei si, mai mult, i-ar incurca pe olimpici. Din pacate, invatamantul romanesc este slab pentru ca subfinantarea are ca efect clase supraaglomerate, dar si dascali (nu toti) fara har pedagogic, unii gandind ca tine. Am avut ocazia sa vad si alte sisteme educationale si de integrare a copiilor, inclusiv a celor cu probleme (de exemplu Olanda) si filosofia era total diferita. Si iti dau un exemplu extrem: incercau ca pe un copil care era aproape o leguma sa il faca sa fie capabil sa se autosustina, pe cat de mult era posibil. Probabil ca in gandirea ta acesti copii ar trebui tinuti inchisi. Desi cam asta se cam intampla la noi.

      Dar nici exclusiv pe mina parintilor.

      Aici sintem de acord si nu vad de ce ai respinge ca pot fi formati profesori potriviti pentru predarea religiei in scoli, cu scopul principal sa indrume descoperirea Cartii. 

      Eu m-am referit la liceu nu la scolile ajutatoare.Liceul nu este obligatoriu Merge cine e capabil In Bucuresti sunt multe licee de varfuri: Liceul de Infomatica ,Liceul Sava ,Liceul Lazar.

    Eu propun altceva, nu stiu insa daca Make se va lasa induplecat. 

    Ce zici Make? eu cred/sunt sigur ca ar fi "bataie" intre posturile TV si ti s-ar oferi spatiu generos, ca, la o ora potrivita la care majoritatea copiilor de scoala sa poata viziona emisiunea, sa incepi un curs (sau cum vrei sa-l numesti) prin care de la A la Z sa incepi iluminarea novicilor. 

    Sunt sigur ca langa fiecare copilas de scoala va fi permanent un tatic (sau ambii parinti) toti "ochi si urechi" pentru a se initia in tainele religiei (celei universale) pentru care, din pacate, societatea inca nu a gasit mijlocul prin care sa ne putem edifica.

    Daca Make ar putea/ar vrea sa initieze un asemenea demers, societatea "s-ar intoarce pe dos" in sensul bun al cuvantului. 

    1. Nu sint pregatit.

      Pot purta dezbateri cu initiatii, pentru copii imi trebuie un nivel mai ridicat. 

      imi place articolul lui make la fel cel al lui nickname,pacat ca discutiile starnite sunt in ziarul bursa care este citit de foarte putini.!

      Se pare ca ziarul Bursa are influenta directa in mass media.

      Make, sunt ocalitati in care cantaretul in strana de la biserica preda religia in scoala si altele in care "preoti" omoara timpul (ora) de religie. N-ai un nivel mai ridicat decat ei? sti cum se spune, ca trebuie sa te multumesti si cu mai putin. 

Comanda carte
fngcimm.ro
danescu.ro
raobooks.com
boromir.ro
Mozart
Schlumberger
chocoland.ro
arsc.ro
domeniileostrov.ro
leonidas-universitate.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

20 Dec. 2024
Euro (EUR)Euro4.9764
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7908
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3538
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.9910
Gram de aur (XAU)Gram de aur401.4137

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

erfi.ro
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
petreceriperfecte.ro
novaplus.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb