Ritmul României în Europa cu mai multe viteze

Victor Boştinaru: "Nu putem accepta ideea Europei cu mai multe viteze"

• "Declaraţia de la Roma - oficializarea «divorţului» Uniunii Europene de Marea Britanie"

"Declaraţia de la Roma este, dacă vreţi, oficializarea «divorţului» Uniunii Europene de Marea Britanie, dar printr-o modalitate în care se spune: «tu ai părăsit Uniunea, noi rămânem în continuare uniţi şi indivizibili»", consideră europarlamentarul Victor Boştinaru, adăugând: "Ceea ce nu este în totalitate adevărat, din păcate.

Însuşi Tratatul de la Lisabona, prin Articolul 50, face Uniunea Europeană foarte divizibilă, acesta fiind şi motivul pentru care trebuie să luptăm, în mod pragmatic, să o păstrăm unită. Europa solidarităţii declarative e posibil să fi apus. Avem nevoie de angajamente ferme, susţinute de politici şi viziuni strategice asumate de păstrare a unităţii şi solidarităţii.

Aşadar, există în această declaraţie politică semnată de reprezentanţii celor 27 de state membre şi urmele conştientizării opoziţiei la scenariile Europei cu mai multe viteze. Însă, Europa şi cetăţenii Uniunii Europene nu au nevoie de clarificări de semantică la acest moment de crize fără precedent pe continentul european. Nu Declaraţia de la Roma ar trebui să fie subiectul analizei noastre, ci mai degrabă ar trebuie să ne concentrăm pe scenariile emise de Preşedintele Comisiei Juncker, prin Cartea albă, scenarii care nu aveau cum să nu stârnească valuri. Ceea ce spune preşedintele Comisiei este foarte important, acest document nefiind emis de un ONG. Din cele cinci alternative oferite în Cartea albă, în mod natural, Europa cu două sau mai multe viteze este cea mai dăunătoare proiectului european".

Domnul Boştinaru explică: "Aşa cum este ea preconizată, Europa cu două sau mai multe viteze înseamnă înainte de toate instituţionalizarea diviziunilor. Dacă ar fi doar o coaliţie de voinţă, o cooperare consolidată şi doar atât, e ceea ce se întâmplă şi acum. Însă, nu putem accepta ideea Europei cu mai multe viteze sau cu mai multe cercuri concentrice, care ar duce la o entitate a Zonei Euro, una a spaţiului Schengen şi o zonă a periferiei. Această oficializare a diviziunii ar prejudicia grav principiul egalităţii de tratament al statelor membre şi principiul solidarităţii. Ce s-ar întâmpla în acest scenariu? În mod clar Politica de Coeziune va fi marea victimă a unui asemenea model. Vorbim aici despre eterna rivalitate dintre statele net contribuitoare şi statele recipiente din Politica de Coeziune. E posibil ca şi Politica Agricolă Comună (PAC) să fie afectată pentru că Franţa va fi greu să asigure implicarea în trei situaţii: să fie în acelaşi bloc cu statele care susţin PAC, să fie şi în Zona Euro şi să fie şi în Spaţiul Schengen, ţinând cont de faptul că statele din zona Baltică au o poziţie net diferită faţă de PAC.

Politic, efectele acestor aranjamente vor fi atât de mari încât va fi între greu şi imposibil de ajuns la un compromis.

Următorul element important de analizat este Politica de Apărare şi Securitate. Este momentul în care pentru prima dată Europa discută serios sub cele două ameninţări: securitatea la est, fluxurile migratoare şi atacurile teroriste dintr-un număr important de state membre. Poate UE să consolideze măcar speranţele, dacă nu certitudinile, în planul securităţii? Ca să accepţi transfer de securitate naţională, premisele pentru acest demers se pot crea doar într-un scenariu de încredere totală. Dacă şi în această dimensiune vor apărea incertitudini, neîncredere şi chiar temeri, atunci reflexul naţional şi poate chiar naţionalist va prelua totul".

Pentru România, o trecere în categoria a doua sau a treia de state membre din cadrul Uniunii, retrogradarea în situaţia de al doilea sau al treilea cerc concentric al UE, ar însemna politic confirmarea şi osificarea statutului de periferie, este de părere euoparlamentarul: "Din punct de vedere al luării deciziilor, noi nu vom avea dreptul la anumite decizii, cum ar fi cele care privesc Zona Euro. În plan economic, se va osifica, literalmente, decalajul de dezvoltare dintre noi şi ţările bogate, nucleul dur, pornind de la faptul că se va adopta un buget special al Zonei Euro care se va ocupa cu investiţii în zona cea mai bogată a Uniunii Europene, în vreme ce periferia va rămâne în zona de periferie economică, la dispoziţia multinaţionalelor şi entităţilor economice ale nucleului dur. România nu are cum să se ducă spre Grupul Vişegrad cum aud adesea că susţin persoane mai mult sau mai puţin inspirate. România, strategic, economic, politic, nu are interese în acest grup. Grupul Vişegrad însuşi are două pachete de state, două state din zona Euro, trei din non-Euro. În plus, Grupul vrea pe fond mai puţină Europă, în timp ce, România vrea mai multă Europă. Grupul de la Vişegrad consideră că Politica de Securitate şi de Apărare vizează doar frontiera externă, România doreşte o evoluţie către apărare europeană cu o componentă de securitate considerabilă, fără a fi o alternativă la NATO.

Politic, modelul de «democraţie iliberală» propus de Orban vreau să cred că nu poate fi propus în nicio împrejurare ca o sursă de inspiraţie pentru un partid decident.

În momentul în care adăugăm la aceste provocări viitorul relaţiilor cu Rusia, incertitudinile administraţiei Trump, evoluţia spre fragmentare şi divizare a Uniunii Europene post-Brexit, fără o Mare Britanie membră a Consiliului de Securitate, va submina rolul pe care Uniunea îl are la nivel global".

Potrivit domului Boştinaru, Brexit-ul a scos în evidenţă poate cea mai gravă slăbiciune a democraţiilor noastre europene din aceste zile: criza partidelor politice tradiţionale: "Toţi cititorii dumneavoastră trebuie să înţeleagă faptul că deciziile care vin de la Bruxelles nu îşi au întotdeauna originea acolo. Dimpotrivă, nu de puţine ori, Parlamentul European, împreună cu Comisia au reuşit să tempereze veleităţile interguvernamentaliste din Consiliu. E facil să blamezi instituţii europene fundamentale, când interesele electorale mărunte de acasă îţi dictează să o faci. Încrederea mea în aceste instituţii, în capacitatea democratică a Parlamentului European de a aduce o contribuţie decisivă la continuarea proiectului european a rămas neştirbită. Dar ceea ce se va întâmpla post-alegeri europene în anul 2019 este hotărât acum.

Pe aceste tensiuni, în anul 2019 s-ar putea constata o creştere spectaculoasă a euro-scepticismului şi anti-europenismului, fapt care ar duce la popularea Parlamentului European cu forţe anti-europene, care ar pregăti de fapt prăbuşirea Uniunii Europene. Da, până în 2019, mai avem o negociere pe Brexit, unde dimensiunea individuală ar putea să speculeze aceste frustrări. Dacă vrem însă să înţelegem tragedia ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, trebuie să ne uităm la înseşi principiile care au stat la baza acestui construct. Pe fond, campania «leave» nu a contrapus rămânerii argumente economice solide sau orice fel de plan dacă tot vine vorba. Au ales să vorbească despre şi au răspândit ură, frică, au făcut apel la naţionalism şi xenofobie prin propagandă şi minciuni. Ori în faţa acestei realităţi şi o evaluare qui prodest, există un singur răspuns. Inspiratorii şi profitorii adevăraţi ai Brexit-ului şi conspiratorii colapsului Uniunii Europene manipulează nemulţumirea şi frustrările oamenilor. Ei sunt cei care vând iluzia că îşi vor lua destinul în propriile mâini, deşi, tocmai ei reprezintă o guvernare exclusivă a oligarhiei, care desfiinţează orice idee despre drepturile şi libertăţile cetăţenilor europeni".

Odată cu anunţul oficial de invocare a Articolului 50 din partea Premierului Theresa May, Marea Britanie va avea probabil 2 ani în care să părăsească Uniunea, după 44 de ani cât a fost membră a ei.

Pe lângă efectele cumulative care se vor resimţi la scara întregii Uniunii ca reducerea alocărilor pentru Politica de Coeziune şi Politica Agricolă Comună, modificările în schimburile comerciale dintre Marea Britanie şi România, se va pune problema viitorului investiţiilor Marii Britanii în România şi de ce nu, al unor investiţii româneşti în Marea Britanie, a mai precizat europarlamentarul: "Pe lângă toate scenariile şi implicaţiile prezentate mai înainte, cei care vor fi primii afectaţi vor fi cetăţenii români din Marea Britanie. Se va impune, evident, nevoia de a proteja drepturile acestora iar acest lucru se va putea face doar în condiţiile în care România va trebui nu doar să urmărească evoluţia negocierilor, ci mai ales, va trebui să se implice în pachetul de negociere privind libera circulaţie pentru a garanta cele mai bune soluţii în cadrul pachetului negociat la nivel european.

România nu va putea să îşi atingă prin negocieri bilaterale obiectivele semnificative în acest domeniu. Depindem exclusiv de modul în care ne implicăm în pregătirea mandatului de negociere la nivel european şi cum introducem aceste elemente în forţa de negociere.

În ceea ce priveşte dimensiunea de securitate, România are o relaţie specială cu Marea Britanie, confirmată de prezenţa consistentă a unor elemente ale armatei Regatului Unit pe teritoriul ţării noastre, în cadrul aranjamentelor NATO, precum şi de relaţia îndelung exersată în domeniul luptei împotriva terorismului şi al cooperării mai generale între serviciile secrete dintre cele două părţi. Ori, eu cred că este vital ca România să îşi păstreze aceste atu-uri şi să le consolideze, pentru că ele au, în egală măsura, un ecou pozitiv asupra relaţiilor noastre cu Statele Unite ale Americii".

Traian Ungureanu: "Ideea de solidaritate europeană ca instrument de presiune pentru injecţii cu refugiaţi - ilegală"

Alarmismul premeditat a dat impresia că Brexit-ul va fi urmat de evoluţii apocaliptice, ne-a spus europarlamentarul Traian Ungureanu, precizând că Brexit-ul a fost decis democratic şi trebuie urmat de proceduri democratice.

Domnia sa ne-a transmis: "Marea Britanie şi UE pot coexista raţional şi productiv. România nu are de ce se teme.

Din câte se ştie, Guvernul britanic va fixa 29 martie ca prag legal şi juridic. Est-europenii şi vest-europenii care se află în Marea Britanie la acea dată, rămân în situaţia de dinainte de 29. Cine vine după 29 va fi supus unor reglementări noi care pot afecta regimul de asigurări sociale şi accesul la piaţa muncii. Cum vor arăta noile reglementări vom ştii cu adevărat abia peste doi-trei ani, la sfârşitul negocierilor Marea Britanie-UE".

În opinia sa, Declaraţia de la Roma este un document tipic euro-birocratic, ceea ce nu trebuie să ne liniştească: "Declaraţia nu anunţă schimbări majore dar lasă dechisă uşa pe care pot intra noutăţi foarte serioase. Înainte de orice: o Uniune Europeană cu două viteze. Sunt surprins de optimismul cu care Preşedintele Iohannis s-a întors de la Roma. Dacă la mijloc e textul Declaraţiei, confortul nostru e hazardat. Cine a citit şi declaraţiile ulterioare ale liderilor german şi francez a remarcat că, pentru ei, Europa cu două viteze e o certitudine. Ne aşteaptă, deci, un viitor de categoria a doua, dictat de o poziţie instituţională de categoria a doua. Nimic nu e, însă iremediabil. Cu condiţia să facem deosebirea între discursul şi faptele din spatele discursului european. Dacă vom descoperi curajul de a ne alătura poziţiilor exprimate de blocul estic al UE (Vişegrad), vom câştiga pondere, bineînţeles după ce vom fi, mai întâi, certaţi".

În opinia sa, România va trebui să negocieze, cu legea în braţe: "Va trebui, de pildă, să argumentăm că ideea de solidaritate europeană ca instrument de presiune pentru injecţii cu refugiaţi e complet ilegală. La fel şi sancţiunile care ar urmă să ne scadă din fonduri, în urmă refuzului de a accepta cote de refugiaţi. Şi mai importantă este capacitatea noastră de a sublinia rolul strategic al României pe flancul de Est al UE şi riscurile pe care le comportă plasarea noastră în umbra statelor membre de categoria întâi".

Norica Nicolai: "România s-a aliniat unei opţiuni de refuz a Europei cu două viteze"

Ţara noastră s-a aliniat unei opţiuni de refuz a Europei cu două viteze, este de părere europarlamentarul PNL Norica Nicolai.

Domnia sa ne-a transmis: "Declaraţia de la Roma este mai degrabă o declaraţie de continuitate decât de viziune. Nu am regăsit nimic nou, decât politicile cu care ne-am obişnuit, o parte, solid implementate în întreaga UE, o parte, doar opţiuni de care vorbim, de câţiva ani încoace, fără însă a avea vreun efect asupra realizării lor în concret. Cu siguranţă, adevărata viziune şi adevăratul model instituţional se va dezvolta după ce se va lua decizia modificări Tratatului, după summit-ul din luna decembrie. Până atunci, vom avea doar dezbateri, dar şi suficient timp pentru ca ţările să reacţioneze la cele cinci scenarii propuse de preşedintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker.

România s-a aliniat unei opţiuni de refuz a Europei cu două viteze, fără însă a explica de ce, fără însă a avea o opţiune care să o favorizeze. Opinia mea este că, în ţară, toate forţele politice au obligaţia, sper să aibă şi capacitatea, să facă o analiză a stadiului integrării, şi, din păcate, în paranteză fie spus, am aderat dar nu ne-am integrat în totalitate. Politicienii români se adresează în continuare Bruxellesului ca unei soluţii externe şi înţeleg mai puţin faptul că Bruxellesul face parte din realitatea noastră internă. Toate aceste lucruri mă fac pe mine să fiu sceptică cu privire la dezvoltarea unei viziuni, până în luna decembrie.

Cert este că, până la modificarea tratatului, Brexitul devine o realitate pentru că Marea Britanie va depune cererea de ieşire din UE (n.r. informarea a fost depusă ieri). Tratatul nu este deloc generos cu procedurile, aşa cum UE este obişnuită, pentru că nu avem decât un singur text şi nimic care să dea o cale de urmat decidenţilor britanici şi europeni, în negocierea acestei ieşiri. În aceşti doi ani, vom avea negocieri serioase pe domeniile de interes, în special pentru Marea Britanie, şi mă refer la libera circulaţie a persoanelor, la piaţa unică, la chestiuni care ţin de educaţie şi sănătate, şi la politicile exclusive ale Uniunii Europene, printre care şi pescuitul, subiect de care, probabil, o să mă ocup eu, în calitate de membru al acestei comisii din Parlamentul European.

România nu are, încă, o analiză a relaţiilor comerciale pe care le are şi va trebui să vedem în ce măsură putem continua colaborarea cu companiile britanice şi asigura prezenţa companiilor româneşti în Marea Britanie, atâtea câte sunt. Cea mai delicată problemă cu care ne vom confrunta va fi libera circulaţie a personalelor, date fiind declaraţiilor liderilor politici britanici, care nu sunt deloc fericiţi cu prezenţa pe teritoriul lor a foarte multor lucrători români, în toate domeniile, şi a foarte multor studenţi din România.

Cu siguranţă, va trebui să ne batem să le conservăm drepturile celor care locuiesc legal în Marea Britanie, cu permise de muncă şi de şedere, dar şi drepturile studenţilor români. Negocierea se va face la nivelul de Bruxelles, dar pe toate domeniile, România are posibilitatea să îşi spună cuvântul, în cadrul Consiliului, cu privire la aceste negocieri. Probabil, în curând, va trebui să realizăm, împreună, oameni politici şi experţi, o analiză a realităţilor economice şi în raport de acest lucru, va trebui să ne formulăm, cât se poate de repede, un punct de vedere pentru că, în mod normal, negocierile se vor accelera începând cu luna septembrie.

Acum se declanşează formal procedurile şi nu văd ca până în septembrie, să avem un început de negocieri. Parlamentul European va promova, în curând, o rezoluţie cu privire la Brexit. Negociatorul Parlamentului, Guy Verhofstadt , va coordona această rezoluţie şi, în raport de ceea ce conţine, vom încerca să promovăm şi texte care să consolideze interesul României".

Viorica Dăncilă: "România doreşte şi merită să fie parte deplină a proiectului european"

Declaraţia de la Roma, deşi importantă, este doar un prim pas pe care liderii Uniunii Europene îl fac pe fondul dezbaterii viitorului proiectului european, consideră europarlamentarul Viorica Dăncilă.

Domnia sa ne-a transmis: "Până la urmă, ceea ce contează este deschiderea statelor europene de a merge, după cum spune şi declaraţia, în aceeaşi direcţie. Cum se va operaţionaliza această intenţie vom vedea ulterior, iar acolo va conta cum se exprimă fiecare stat. România doreşte şi merită să fie parte deplină a proiectului european".

Pentru România obiectivele importante rămân cele fixate înainte de semnarea acestei declaraţii: să ne asigurăm că actualii piloni ai politicii de coeziune nu vor fi schimbaţi; să ne asigurăm că UE rămâne o Uniune a solidarităţii şi valorilor, nu doar un proiect cu mize economice; să ne asigurăm că drepturile cetăţenilor români în cadrul UE vor fi tot timpul egale cu ale restului cetăţenilor din statele membre, apreciază doamna Dăncilă, continuând: "Este un efort la care trebuie să se ralieze toate instituţiile şi toată clasa politică".

Referitor la procesul de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană, domnia sa consideră că trebuie să protejăm drepturile dobândite de românii din Regatul Unit: "Este vital să insistăm ca instituţiile europene să pună pe primul plan în negocieri tocmai problema drepturilor pe care cetăţenii din statele membre le vor avea în Regatul Unit inclusiv după ce Marea Britanie va fi ieşit din Uniunea Europeană.

Din start, nu trebuie să acceptăm ca efectele acestui proces să fie împărţite în mod diferit. UE trebuie să se bată pentru toţi cetăţenii săi, iar factorii de decizie de la Bucureşti să se asigure că acest lucru se va întâmpla".

Victor Negrescu: "Declaraţia de la Roma - cu siguranţă nu este o victorie"

Declaraţia politică de la Roma nu aduce nimic nou, consideră europarlamentarul Victor Negrescu, precizând: "Cu siguranţă nu este o victorie. Nu este decât o reluare a unor elemente deja prevăzute în tratate şi alte documente oficiale ale Uniunii Europene. Am fost la Roma la o serie de evenimente organizate în marja Consiliului şi vă pot spune că această declaraţie nu a mulţumit pe nimeni. Mai mult decât atât declaraţia vorbeşte de ritmuri şi intensităţi diferite, de uşi deschise, despre mai mult pentru probleme mari şi mai puţin pentru aspecte minore pentru a instituţionaliza practic ideea Europei cu mai multe viteze.

România nu are decât o singură şansă: să fie în avangarda procesul de integrare europeană dacă vrea să conteze. Din această viitoare Europă unită poţi face parte doar dacă eşti pro-activ şi angajat. În consecinţă, idei precum armata europeană sau procurorul european pot fi momente decisive pentru viitorul nostru european şi viteza pe care o adoptăm dar nu le putem accepta fără solicitarea expresă a statutului de ţară membră Schengen, criterii clare pentru zona euro şi un tratament egal pentru români în Uniunea Europeană".

Brexit-ul a depăşit etapa emoţională şi va fi predominant tehnic, conform domnului Negrescu: "Avem norme pentru aderare dar nu şi pentru ieşire. Negocierile se vor purta foarte dur, Marii Britanii i se va solicita să achite datoriile restante faţă de Uniunea Europeană în valoare de aproximativ 60 de miliarde de euro, în timp ce britanicii, afectaţi de diviziunile interne, vor solicita să rămână în piaţa internă cu limitarea dreptului de liberă circulaţie a persoanelor. România trebuie să fie corectă cu Marea Britanie, un vechi partener al României, dar să fie dispusă să îşi exercite dreptul de veto la orice solicitare sau limitare privind această libertate şi drepturile care decurg precum dreptul la muncă, la beneficii sociale, la pensie şi alocaţii în regim intra-comunicare sau la burse. Un lucru este cert, trebuie să fim transparenţi şi toată lumea să cunoască clar care sunt argumentele României în apărarea acestor drepturi. Dincolo de aceste aspecte cred că România trebuie să profite de oportunităţile economice oferite de Brexit mai ales în termeni de relocare a unor activităţi din Marea Britanie către noua zonă UE".

Theodor Stolojan: "O Europă în care se va acţiona împreună, în «ritmuri şi intensităţi diferite»"

Declaraţia de la Roma este lipsită de surprize, consideră europarlamentarul Theodor Stolojan.

Domnia sa ne-a spus că aceasta a confirmat că înţelegerea între şefii de state din Germania, Franţa, Spania şi Italia, anunţată înainte de summitul de la Roma, a fost confirmată, adică o Europă în care se va acţiona împreună, în «ritmuri şi intensităţi diferite». "Deocamdată, nu există nicio referire la o posibilă modificare de tratate, care nici nu ar fi posibilă în următorii doi ani", a adăugat domnia sa.

Potrivit lui Theodor Stolojan, Declaraţia a reiterat agenda Uniunii, cu accentele puse pe problemele rezultate din crizele prin care Europa trece - securitate şi siguranţă pentru cetăţeni, o Europa socială, care doreşte să răspundă ingrijorarior cetăţenilor cu privire la inegalităţile crescânde, şomaj ridicat, în special în rândul tinerilor.

Maria Grapini: "Declanşarea Brexit a schimbat agenda Europei"

Declanşarea Brexit a schimbat agenda Europei, apreciază europarlamentarul Maria Grapini.

Potrivit domniei sale, instituţiile europene trebuie să se ocupe de un nou acord comercial şi de investiţii, suprapuse peste alte acorduri neîncheiate: TTIP, CETA, acordul cu Japonia, noua relaţie cu China după ce a fost declarată economie de piaţă, etc. "Evident, România va suporta şi ea consecinţe ale Brexitului", ne-a transmis domnia sa, adăugând: "Schimburile comerciale vor fi afectate de taxe şi cursul valutar, mobilitatea cetăţenilor vor avea de suferit.

Din păcate, la această problema, România nu are cum acţiona, este un actor pasiv care va suporta consecinţele unei decizii politice majore - ieşirea Marii Britanii din marea familie europeană".

Maria Grapini consideră că Declaraţia de la Roma se încadrează în documentele istorice ale UE şi are o importanţă fundamentală pentru viitorul Europei: "Am fost îngrijorată de declaraţiile multor lideri politici şi am avut mai multe intervenţii în plenul Parlamentului, unde am cerut ca liderii tuturor statelor membre şi liderii instituţiilor europene să ajungă la o decizie care să ducă la unitatea Europei, la creşterea încrederii cetăţenilor în proiectul european şi la o viziune pe termen lung care să consolideze UE.

Acest lucru, necesar în contextul geopolitic nou, nu va putea fi rezolvat dacă nu vom creşte coeziunea socială, solidaritatea, siguranţa cetăţenilor şi tratamentul lor egal.

Din păcate, România nu s-a făcut remarcată prin liderii ei, cu ceva concret în textul Declaraţiei, aşa cum s-au remarcat alte ţări precum Grecia, Polonia, Ungaria, Cehia, alături de statele fondatoare. Şi avea ce spune! România trebuia să ceară un singur spaţiu european pentru cele 27 de state, să nu mai fie ţinută înafara spaţiului Schengen! Avem condiţiile tehnice îndeplinite şi suntem una dintre cele mai sigure ţări din punct de vedere al terorismului!

România nu acţionează prin liderii ei, după zece ani de la intrarea în UE, ferm şi în interesul cetăţenilor ei! Pe de o parte, nu ne impunem atunci când se stabilesc ţinte în anumite domenii (mediu, deficit, migraţie etc) şi, pe de altă parte, nu preluăm lucrurile bune care se stabilesc: directive, regulamente, recomandări, fonduri. Aşa se face că nu preluăm fondurile alocate din bugetul la care şi noi cotizăm, nu ne conectăm la alte scheme financiare benefice, cum este, de exemplu, Fondul Strategic de investiţii.

România trebuie să stabilească o foaie de parcurs clară, cu obiective şi ţinte pe care trebuie să le urmărească pentru a fi îndeplinite. Nu putem să preluăm, în 2019, preşedinţia Consiliului Europei şi noi să fim în afara spaţiului Schengen şi cu un MCV în spate! Ce autoritate vom avea ca ţară care deţine preşedinţia, dar este restanţieră, corigentă?

În foaia de parcurs trebuie puse şi ţinte economice, financiare, sociale".

Laurenţiu Rebega: "Membrii mai bogaţi din Occident vor merge mai repede şi vor creşte decalajul faţă de statele din Est"

Declaraţia politică de la Roma a fost formală şi a încercat să liniştească îngijorările legitime ale cetăţenilor cu privire la viitorul Uniunii Europene, consideră europarlamentarul Laurenţiu Rebega.

"Ceea ce am văzut în declaraţie, şi mai ales în Carta albă prezentată de preşedintele Comisiei Europene, este că nu avem în faţă o alegere, ci o obligaţie: «Europa cu mai multe viteze»", ne-a transmis domnul Rebega, adăugând: "Asta înseamnă că membrii mai bogaţi din Occident vor merge mai repede şi vor creşte decalajul faţă de statele din Est.

Ce poate face România? Trebuie să se bată cu fermitate pentru recâştigarea acelor pârghii de suveranitate care să-i permită manevre de dezvoltare care acum sunt blocate de Uniunea Europeană. Dacă rămânem o remorcă pasivă, nu numai că nu recuperăm decalajul, ci este foarte probabil ca el să crească.

Aşa cum am mai afirmat, Brexit-ul nu este o cauză, ci o consecinţă a unei proaste politici europene. Consider că Brexit-ul trebuie respectat, ca fiind voinţa democratic exprimată a cetăţenilor britanici, dar nu mă bucur de el.

Pe de o parte, Uniunea Europeană rămâne mai slabă, iar carenţele structurale vor ieşi şi mai mult în evidenţă, şi, pe de altă parte, vor exista foarte multe costuri pe care, până la urmă, le vor plăti oamenii simpli. Ca economie naţională, România va fi mai puţin afectată de Brexit decât alte state membre, dar, dacă ne gândim la românii care muncesc în Marea Britanie, consecinţele sunt negative.

În orice rău se ghiceşte, însă, şi cheia viitorului! Aşa cum se configurează la Bruxelles, situaţia Uniunii Europene nu este deloc stabilă. Asta înseamnă că lecţia Brexit-ului fie va fi înţeleasă şi asumată, fie va duce la o criză şi mai gravă. Noi suntem acum ca o piatră pornită la vale, care nu a ajuns încă la capătul pantei".