Români înstrăinaţi de propriile valori

Ziariştii şi "copyright"-erii s-au năpustit şi-au sfâşiat conceptul "România - Fabulospirit" propus de Ministerul de Externe drept "brand" prin care să ne promovăm ţara în restul lumii.

Sunt multe motive pentru care sunt de acord cu ei - este un concept prost (cineva a spus, înainte să o scriu eu, că de la "fabulos", la "fabulaţie" nu este decât un pas).

Dar critica asupra formei mi se pare de importanţă secundară.

Problema gravă este că purtătorul de cuvânt al Externelor a spus că n-a găsit ceva specific românesc de care să lege conceptul promovării, ceva în genul rachiului bulgăresc. Şi că, din cauza asta, a apelat la "Fabulospirit", prin care vrea să exprime specificul românesc al "bucuriei de a trăi".

Am fost tulburat să constat cum confraţii din presă publică titluri de genul "Ne-am pierdut specificul naţional", şi contraargumentează cu brânza de burduf, cu vinurile româneşti şi cu muzica populară.

De ce mă tulbură controversa?

Mă tulbură să constat că româ­ni dintre cei mai elevaţi îşi ignoră valorile specifice civilizaţiei propriului popor - valori cu care înnobilăm Europa, surclasând naţiuni a căror superioritate în toate domeniile pare copleşitoare.

În mod normal, aş scrie o bibliotecă întreagă pe subiectul ăsta. Am să fiu, însă, concis.

Românii au două caracteristici, a căror îngemânare este unică pe continentul european: ospitalitatea şi lipsa de cruţare a propriei vieţi în lupta cu duşmanul.

Sunt valori ale unei civilizaţii superioare. Sunt valori civilizatoare. Sunt valori contradictorii, a căror coexistenţă mai poate fi întâlnită la popoare din Asia, dar nu din Europa.

În pofida oricăror ironii pe care le prevăd a-mi fi adresate pentru aserţiunile de mai sus, nu vreau să argumentez acum, deşi mi-ar face enormă plăcere. Le las ca simple afirmaţii - sunt curios să văd dacă îndrăzneşte cineva să mă contrazică cu sarmale şi cu mămăligă. Că i le răstorn în cap.