România într-o Europă dezorientată

Pesimismul românilor pentru anul 2011 nu mai este îndreptăţit, aşa cum spuneam şi într-un articol trecut. În acest an, ţara noastră poate să aibă o performanţă economică bună, dacă sunt respectate politicile economice, monetare şi fiscale din acest moment - adică fără derapaje legate de anul electoral. Până acum, declaraţiile oficiale dar şi structura bugetului de stat pentru 2012 sunt de menţinere a programului strict de austeritate în ceea ce priveşte cheltuielile, dar ce este mai important, de continuare a investiţiilor.

Cel mai probabil, pesimismul este determinat de distanţa în timp între revenirea la creştere economică şi momentul în care acest lucru se va simţi în buzunarele fiecărui român. Pentru moment, deşi economia creşte, ritmul angajărilor este încă redus şi implicit creşterile salariale întârzie. Noul cod al muncii a flexibilizat relaţia dintre angajatori şi angajaţi cu efecte benefice pe termen lung; totuşi, pentru moment ţinând cont de recesiunea prin care a trecut ţara noastră, echilibrul în relaţiile de muncă este rupt în favoarea angajatorilor. Aceştia au putut aplica politicile salariale adecvate pentru a menţine în viaţă companiile ro-mâneşti, iar pe termen scurt acest lucru a însemnat restructurarea companiilor, disponibilizări de personal şi reduceri de salarii sau alte beneficii.

Mai mult, mulţi dintre români se uită şi la rudele sau prietenii din străinătate. În trecut, aceştia erau "oameni aranjaţi" care îşi permiteau un trai mai bun decât familia lor din ţară şi trimiteau lunar sume de bani în România. Cum o mare parte dintre românii plecaţi la muncă în străinătate se află în Italia, Spania, Grecia, Marea Britanie (conform datelor BNR, peste 75% din transferurile oficiale de la lucrătorii din străinătate proveneau din aceste ţări plus Germania şi SUA) veştile recente de la ei sunt dezolante: un procent important dintre "căpşunari' nu mai au un loc de muncă, sau cel puţin veniturile lor s-au diminuat puternic, în aşa fel încât sumele de bani intrate în ţară (cel puţin pe canale oficiale) sunt la nivelul de 4 miliarde de euro, jumătate decât în anii 2007 - 2008. Pentru românii cu venituri modeste, spulberarea acestui "vis de îmbogăţire" a contat la fel de mult ca şi reducerea salariilor sau disponibilizările din sectorul bugetar...

Statistic privind, şomajul este în zona lui 5% în România, sensibil mai puţin decât în majoritatea statelor din UE şi cu aproape 2 procente sub cel din Germania, anunţat ca fiind cel mai redus de după 1991, ca să nu mai vorbim de cel din Spania care se apropie de 25% în general şi depăşeşte 30% pentru imigranţi! Din păcate însă, raportările privind şomajul în general şi în ţara noastră în particular nu sunt suficient de consistente cu realitatea (deşi ireproşabile din punct de vedere al metodei statistice): "percepţia de şomaj" sau mai bine spus procentul românilor fără ocupaţie pare a depăşi 10%, iar pierderea susţinerii financiare de la "căpşunari" face şi mai grea situaţia lor.

Totuşi, în 2012 lucrurile îşi vor reveni. Spuneam în alt articol că diferenţa de timp între creşterea economică şi revenirea nivelului de trai este de 6-9 luni; acest decalaj se apropie de sfârşit aşa că mă aştept ca începând din al doilea trimestru din 2012 să simţim şi în buzunare revenirea economică, cu o singură condiţie: ca aceasta să continue şi anul acesta. Ne putem baza pe exporturile către Germania şi ţările UE din afara zonei euro şi chiar pe investiţiile străine, atâtea câte vor fi. Desigur, ar fi bine să ne putem baza şi pe investiţiile guvernamentale în infrastructură, dar rămâne de văzut.