Singura reformă cu impact major asupra mediului de afaceri din România înregistrată în perioada 2015-2016 a fost cea referitoare la îngreunarea condiţiilor specifice aferente înregistrării unei societăţi pentru TVA. Cu toate acestea, numărul companiilor nou înfiinţate a crescut cu 15%, faţă de anul precedent.
În 2016, impactul financiar a fost destul de mic, deoarece doar 333 de companii cu venituri de peste 1 milion de euro au intrat în insolvenţă, majoritatea fiind companii cu venituri de până la 500.000 de euro. Este cel mai mic număr din ultimii zece ani. Per total, numărul insolvenţelor, în 2016, a fost cu aproape un sfert mai mic decât cel din 2015.
Principala cauză a insolvenţelor a fost, anul trecut, scăderea semnificativă a veniturilor şi acumularea de pierderi. În ceea ce piveşte ocuparea forţei de muncă, numărul mediu de angajaţi pentru fiecare companie insolventă este 16, nu foarte diferit de anii precedenţi.
În acest moment, România ocupă locul al 22-lea între statele membre ale UE în ceea ce priveşte eficienţa procedurilor sale de insolvenţă. Durata medie pentru o procedură de insolvenţă, în ţara noastră, este de 3,3 ani - aceasta fiind cu mult sub media Uniunii Europene, unde media este de 2 ani -, iar rata de recuperare pentru creditori este de 34,4%, în timp ce UE are o rată de 65%.
Totodată, un alt aspect negativ este acela că majoritatea societăţilor comerciale aflate în insolvenţă ajung în situaţia de lichidare.
Dacă ar fi să ne inspirăm din practica altor state membre UE, instruirea judecătorilor şi a practicienilor, utilizarea instrumentelor digitale şi adoptarea unor măsuri care să asigure un tratament rapid al procedurilor vor îmbunătăţi eficienţa şi eficacitatea procedurilor actuale.
Faptul că nu prea există instrumente de avertizare rapidă a debitorilor cu privire la apariţia riscului de insolvabilitate şi urgenţa de a acţiona diminuează considerabil şansele de a se evita lichidarea. Restructurarea unei societăţi în stadiul incipient este absolut necesară.
Companiilor aflate în dificultăţi financiare ar trebui să li se reducă timpii de răgaz de la 3 ani la 4 luni în prima fază, cu posibilitatea de prelungire până la 12 luni, însă doar în condiţii foarte stricte. Prin această modificare, nu doar că vom facilita timpii alocaţi negocierior şi vom reduce semnificativ durata procedurilor, dar oferim previzibilitatea şi securitatea juridică pentru creditori.
Antreprenorii insolvabili oneşti ar trebui să aibă acces la o descărcare de gestiune completă a datoriei lor, după o perioadă micşorată la maxim trei ani (şase ani în prezent).
Dacă a doua şansă este una reală şi antreprenorii reuşesc să redemareze o activitate economică, atunci s-ar crea, în Europa, 3 milioane de locuri de muncă, în condiţiile în care, la nivel european, 600 de companii intră zilnic în insolvenţă şi generează 1,7 milioane de locuri de muncă pierdute pe an.