România va rămâne principala piaţă externă pentru grupul Eurobank EFG

• Interviu cu Mihai Bogza, preşedintele Bancpost

Reporter: Domnule preşedinte, cum comentaţi declaraţiile recente ale şefului FMI, Dominique Strauss- Kahn, referitoare la posibila încetare de plăţi în cazul României şi a altor ţări din regiune?

Mihai Bogza: Declaraţiile directorului general al FMI nu semnalează neapărat un pericol iminent, dar trebuie să atragă atenţia autorităţilor noastre asupra faptului că România este percepută în continuare ca o ţară cu un risc semnificativ. Depinde numai de noi pentru a confirma sau a infirma aşteptările negative ale unor analişti şi investitori. Dacă vom face toţi paşii corecţi, nu avem motive să ne temem că am putea ajunge în încetare de plăţi.

Fondul Monetar Internaţional a plasat nişte bani în România prin aranjamentul stand-by şi, în mod evident, ca orice împrumutător grijuliu, trebuie să se asigure că împrumutatul ia măsurile corecte pentru a nu exista dificultăţi în returnarea banilor. Iar România, în etapa actuală, nu îşi poate permite paşi greşiţi. Să nu uităm totodată că, deşi performanţele economice au fost destul de inegale de-a lungul perioadei de tranziţie, până acum România a reuşit să evite cu succes situaţiile de intrare în încetare de plăţi, chiar şi atunci când mulţi dintre analiştii externi îi cântau prohodul.

Trebuie spus că poate a fost bine, în anumite situaţii, că am primit astfel de aprecieri negative, pentru că acestea ne-au stimulat şi până la urmă am luat măsurile corecte.

Reporter: Cum ne influenţează situaţia ţărilor cu probleme din zona euro (Irlanda, Portugalia, Spania)?

Mihai Bogza: Momentan, nu ne influenţează în niciun fel. Este evident însă că un efect de domino cauzat de eventuale prăbuşiri ale economiilor acestor ţări, prin intrarea în încetare de plăţi sau prin renegocierea plăţilor datoriilor, ar putea creşte percepţia de risc privind România printr-un efect de contaminare. Investitorii ar vedea că, în anumite ţări care păreau stabile până la un moment dat, lucrurile au mers în direcţia greşită şi atunci s-ar aştepta ca şi în alte ţări mai expuse aparent pericolelor lucrurile să urmeze un curs similar. Să sperăm că nu va fi cazul.

Cât priveşte Irlanda, am văzut o mobilizare a zonei euro şi este bine că acest sprijin s-a materializat şi că Irlanda l-a acceptat până la urmă. Să sperăm ca în cazul Portugaliei şi Spaniei să nu fie necesar un astfel de ajutor.

Consider însă că este foarte important ca România să înveţe lecţiile din aceste ţări şi să se ocupe de propria sa situaţie. Dacă noi vom face ordine în propria casa, şansele să fim negativ afectaţi de evoluţiile internaţionale vor scădea. Nu vor dispărea probabil cu totul, dar se vor diminua. Trebuie să tragem învăţăminte din experienţa altora, e mai ieftin decât din cea proprie.

Reporter: Dacă Spania va avea probleme, România va fi de două ori afectată, în primul rând din cauza contextului internaţional şi, în al doilea rând, românii plecaţi acolo la muncă se vor întoarce sau nu vor mai trimite bani în ţară.

Mihai Bogza: Dacă ar avea probleme, Spania ar fi în dificultate să-şi ramburseze datoria publică. Acest lucru nu va afecta neapărat nivelul şomajului din Spania. Slujbele pe care le deţin românii acolo sunt puţin mai inelastice la situaţia finanţelor publice, deşi vulnerabile la situaţia economică în general. Cred că foarte puţini dintre românii plecaţi acolo lucrează în sectorul public, deci nu ar fi afectaţi în mod direct, eventual ar fi afectaţi indirect.

Apoi, mulţi români care şi-au făcut un rost acolo nu mai doresc să revină în România. Percepţia lor este că, oricât de rău ar duce-o în Spania, este mult mai bine decât în ţara noas-tră. Nu cred deci că s-ar grăbi să se întoarcă şi nu cred că va exista un exod masiv al româ-nilor din ţările din vest către România.

E adevărat însă că declinul economic al unor ţări cum sunt Spania sau Italia, în aceas-tă perioadă de criză, s-a văzut în contul curent al balanţei de plăţi a României, unde suma trimisă de muncitorii români din străinătate s-a redus destul de mult. Din păcate, acest lucru va continua.

Reporter: Care este situaţia actuală a Greciei?

Mihai Bogza: Până acum, Grecia îşi onorează cu succes obligaţiile de reformă a economiei. Autorităţile de la Atena au luat încă de la început măsurile cele mai dure, ceea ce e un mare avantaj. Situaţia deficitului public se îmbunătăţeşte, iar economia a absorbit deja şocul reducerilor de salarii şi al economiilor în sectorul bugetar. În plus, Grecia are în faţă mai bine de 2 ani în care mai poate conta pe ajutorul programului de stabilizare convenit cu Uniunea Europeană şi cu FMI. Sunt convins că, dacă vor rămâne în grafic cu ajustarea bugetară, nu vor avea probleme.

Iar în România, noi, Bancpost, nu am fost afectaţi şi nu simţim în niciun fel o slăbire a sprijinului pe care ni-l acordă banca mamă, Eurobank EFG.

Reporter: Se vorbeşte tot mai mult despre destrămarea zonei euro şi desfiinţarea monedei euro...

Mihai Bogza: Eu nu văd neapărat o problemă legată de monedă.

Într-un caz extrem, dacă se va des-trăma acest sistem, probabil am vedea o întoarcere la monedele naţionale ale statelor membre, urmată imediat de o devalorizare a monedelor mai slabe. Ceea ce ar permite o ajustare mai uşoară a economiei prin influenţa cursului.

Dar să nu uităm, aceasta este o posibilitate. Până acum am văzut destulă hotărâre din partea zonei euro pentru a-şi ajuta membrii mai afectaţi.

Coordonarea eforturilor a fost des-tul de bună, am văzut rezultate până la urmă, aşa că eu cred că acest lucru nu se va produce.

Şi mi-e greu să-mi imaginez consecinţele în cazul în care acest lucru se va întâmpla.

Reporter: Sesizaţi vreo îmbunătăţire a situaţiei economice a României în ultima perioadă? Au fost benefice măsurile luate de guvern în acest an? Cum comentaţi setul de măsuri propus de Consiliul Investitorilor Străini?

Mihai Bogza: Criza în România a început în octombrie 2008, odată cu atacul masiv asupra monedei naţionale şi cu o anumită panică a deponenţilor care, din fericire, nu s-a materializat în retrageri masive.

Negativ este că această recesiune se prelungeşte şi este clar că va mai dura.

Deşi analiştii sunt mai optimişti în ceea ce priveşte anul 2011, totuşi nu se vorbeşte de reluarea creşterii la începutul anului, ci, mai degrabă, într-unul din trimestrele viitoare, începând poate din al doilea.

Problema este că, atunci când ai o astfel de boală cronică, cum este o criză prelungită, sunt companii care încep să-şi piardă solvabilitatea, pur şi simplu funcţionează prea mult timp producând şi vânzând sub masa lor critică, cea care le permite să fie profitabile.

La fel se întâmplă şi în situaţia persoanelor fizice, care, până la urmă, sfârşesc prin a-şi epuiza economiile sau reduc din consum ceea ce consideră că este neesenţial, afectand cererea agregată. Şi aşa intrăm într-un cerc vicios: consumul se reduce, întreprinderile produc mai puţin, au rezultate financiare mai proas-te, generează mai puţine venituri şi plătesc mai puţine impozite şi taxe, iar statul trebuie să îşi ajusteze în jos cheltuielile. Această spirală vicioasă se auto-alimentează şi trebuie să fie întreruptă. Deocamdată nu s-a întâmplat acest lucru, dovada este că suntem în continuare în recesiune.

Din fericire, au început să apară unele semne îmbucurătoare. Se pare că exporturile au fost reluate, indus-tria manufacturieră, în principal, are o creştere aproape continuă, e adevărat că nu la niveluri foarte mari care să semnalizeze ieşirea din criză, însă destul de susţinute. De asemenea, anumite ţări din vestul Europei şi-au reluat creşterea, ceea ce înseamnă că îşi revine măcar piaţa externă, dacă piaţa internă nu funcţionează încă la parametrii la care ar trebui să o facă.

Opinia mea este că în acest moment este necesară pentru ţara noas-tră menţinerea macrostabilităţii, prin încadrarea în continuare în prevederile acordului cu Fondul Monetar Internaţional, care dă o garanţie asupra stabilităţii monedei, a dobânzilor, a fluxului investiţiilor străine. Dar, în acelaşi timp, avem nevoie şi de măsuri de stimulare a creşterii economice, pe care, din păcate, nu le-am văzut până acum. Nu mă refer la stimuli care să implice cheltuieli bugetare majore, pentru că nu ni le putem permite în momentul de faţă.

Eu spun că avem nevoie de măsuri care, cu un efort minim financiar din partea statului, pot genera mişcări pozitive în economie.

Consiliul Investitorilor Străini a venit cu un set de propuneri la care, din păcate, nu am văzut reacţii. Poate nu trebuie ca autorităţile să-şi însuşeas-că neapărat acele propuneri, însă nici nu au venit cu alte formule. Este necesară stimularea economiei într-un fel sau altul, dacă vrem să nu asistăm resemnaţi la ceea ce se întâmplă şi dacă vrem să ieşim mai rapid din recesiune.

Atragerea fondurilor europene este una din măsurile evidente de stimulare economică. Însă, până acum s-a tras doar circa 1% din suma totală de finanţare europeană. Recunosc că nu este un proces uşor, însă nici nu pot spune că, cu astfel de rezultate, autorităţile şi-au făcut datoria. În lumea corporatistă, unde ceea ce contează sunt rezultatele, şi nu explicaţiile, cineva ar răspunde pentru o astfel de performanţă.

Din păcate, la noi, încă nu s-a întâmplat nimic şi, chiar dacă au fost discuţii, nu se vede nimic care să ne asigure că lucrurile se mişcă în privinţa atragerii fondurilor europene. E adevărat că au existat câteva măsuri organizatorice, dar rezultatele întârzie. În mod normal, atunci când economia merge prost şi statul nu are bani, este păcat să nu fie folosite sursele externe gratuite. Fondurile europene erau o sursă care putea să împingă economia înainte, injectând bani care nu ar fi afectat deficitul bugetar.

Reporter: Cum a reuşit Polonia să nu fie afectată de criză?

Mihai Bogza: Nu cunosc la nivel de detaliu situaţia Poloniei, dar cred că acolo piaţa internă a fost mai puternică, iar dezechilibrele create în perioada de creştere au fost mai mici decât la noi.

În mod cert, România a încercat să crească pes-te potenţialul economic şi lucrul acesta nu a părut deranjant în perioada pre-criză pentru nimeni, nici pentru factorii interni, fie că a fost vorba de bănci, actori economici, populaţie, Guvern, nici pentru analiştii externi, pentru că toată lumea a considerat că dezechilibrele care se creau în acea perioadă vor putea fi acoperite, pe măsură ce economia va creşte. Să ne amintim că, la un moment dat, leul se apreciase până la un curs de 3,11leu/euro. A venit însă criza internaţională care a stopat această evoluţie şi ne-a readus cu picioarele pe Pământ - şi nu am fost singurii în această situaţie. Prin contrast, Polonia s-a dezvoltat puţin mai echilibrat şi cred că nici nu a avut o migraţie atât de mare ca România.

La noi, o parte însemnată din cetăţenii activi au plecat la lucru în ţările din Vest, ceea ce a părut să fie bine la un moment dat, datorită banilor trimişi în ţară. Problema este că prin această migraţie, statul a fost privat în mod cert de nişte venituri, cum ar fi de exemplu contribuţiile la sistemul de asigurări sociale, şi aceasta a dus la discrepanţa mare dintre ceea ce trebuie plătit ca pensii şi posibilităţile statului de a asigura resursele. Un raport între salariaţii din Româ-nia şi pensionari este prea mic în momentul de faţă. Probabil că în Polonia nu a fost cazul.

Reporter: Care este situaţia CDS-urilor (n.r. Credit default swap - instrument financiar de protecţie împotriva riscului de neplată al unui creditor) pentru România comparativ cu a altor ţări?

Mihai Bogza: În momentul de faţă, stăm surprinzător de bine comparativ cu alte ţări, cum ar fi Irlanda sau Grecia. Piaţa are mai multă încredere în România faţă de cum percepem noi, românii, iar expectaţiile investitorilor că vom intra în default sunt la un nivel acceptabil. Deşi un CDS în jur de 300 de puncte procentuale pare destul de ridicat în momentul de faţă şi ca împrumuturile ţării noastre să fie mai scumpe, nu trebuie să uităm că este o situaţie de criză, în care cuvântul de ordine a devenit prudenţă pentru toţi investitorii şi atunci nivelul acesta pare să fie în limitele normalităţii.

Atâta vreme cât alte ţări din Uniunea Europeană au CDS-ul mai prost decât al României, uneori chiar substanţial mai prost, noi nu am avea dreptul să ne plângem. Dacă reuşim să ne corectăm cu succes dezechilibrele macro, atunci nivelul acesta se va îmbunătăţi în continuare.

Iar presa joacă un rol important în percepţia investitorilor. Dacă citeşti o anumită parte din media autohtonă, ai impresia că România ar trebui să aibă un CDS de 20%, pentru că sunt unele vehicule media în care România este prezentată atâta de negativ, de dezastruos, încât te miri cum investitorii străini ne dau o notă atât de bună prin CDS-uri. Acest lucru înseamnă fie că cei din media au dreptate şi greşesc analiştii care generează nivelul CDS-urilor, adică piaţa până la urmă, fie că investitorii străini au dreptate şi atunci media ar trebui să fie mai constructivă. Dacă mesajele interne sunt doar negative, nu avem cum să ne aşteptăm ca economia să iasă foarte curând din criză.

Reporter: Este răsunătoare manipularea pe care o face presa la noi, în principal din motive politice.

Mihai Bogza: Sunt de acord. Atâta timp cât o parte din presă, în loc să-şi facă treaba de informare, se situează pe nişte poziţii partizane politic, mesajele sunt distorsionate şi nimeni nu are de câştigat. Modul în care se manipulează informaţiile şi mai ales penetrarea foarte puternică pe care o au mesajele negative încurcă foarte mult ieşirea din criză. Amintiţi-vă că până şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, renumit prin calmul lui, a răbufnit din cauza aces-tor manipulări. Economia României este mai afectată decât ne place să credem de aceste mesaje negative transmise de presă.

Reporter: Statul se tot împrumută. Vom avea bani să plătim aceste datorii?

Mihai Bogza: Din nou, depinde numai de noi, românii, ca aceste împrumuturi să fie achitate la timp. Nivelul de îndatorare al statului român nu este exagerat. Dacă autorităţile vor lua măsurile corecte pentru relansarea economiei, veniturile generate vor asigura plata fără probleme a datoriei. Dacă însă nu vom lua aceste măsuri, putem să avem dificultăţi la rambursare, chiar dacă nivelul datoriei publice din România nu este foarte ridicat.

Reporter: Pare că s-a dezmorţit activitatea economică.

Mihai Bogza: Există semne de dezmorţire, si acestea trebuie utilizate pentru obţinerea unui efect la scară mai mare. De exemplu, există câteva zone ale ţării care funcţionează ca un barometru anticipativ al reluării creşterii economice, adică revigorarea în zonele respective ar trebui urmată teoretic de o expansiune mai largă. Acestea sunt, în general, Bucureştiul şi câteva oraşe cheie. Dacă mă refer la vestul ţării, sunt oraşe aproape de graniţă - Arad, Timişoara, Oradea, Cluj - care nu sunt atât de afectate de lipsa infrastructurii. Din Oradea, de exemplu, faci câteva zeci de kilometri şi te-ai conectat la reţeaua de autostrăzi din Ungaria, iar de acolo poţi cu uşurinţă să transporţi mărfurile care se produc în zonă. Iar aceste oraşe mari din vest par să semnaleze o anumită reluare a creşterii.

Dacă se reia creşterea în Europa de Vest, în ţara noastră e normal să se sesizeze creştere tot pe zona de vest; după aceea ar trebui să vedem efectul în care locomotiva din vest să tragă dupa ea restul ţării.

Şi Constanţa merge bine, dar nu atât datorită portului şi ieşirii la Mare, cât mai ales energiei eoliene care a demarat ca activitate pe scară largă şi se fac investiţii mari acolo. În zona de nord-est a ţării se simte mai puţin dezmorţirea economiei, dar Iaşiul este unul dintre centrele care te aştepţi să genereze un efect de propagare.

"Bancpost" a organizat anul acesta câteva evenimente majore pe care le-am numit "Zilele Bancpost" în care am mers câte două zile în fiecare dintre oraşele mari, ne-am întâlnit cu clienţii, am luat pulsul regiunii res-pective. Am identificat companii unde sunt promisiuni de creştere şi încercăm să ne implicăm în finanţarea lor. Până la urmă, una e să vorbeşti despre criză şi alta este să încerci cu adevărat să faci ceva în condiţii de criză. Băncile nu şi-au tras obloanele în perioada asta, activitatea lor poate că a încetinit, dar nu ar fi fost bine să se oprească. Oricum noi cu siguranţă nu am făcut acest lucru.

Aceasta a fost una din căile pe care le-am găsit pentru a reveni pe o creştere adevărată, respectiv să identificăm zonele cu potenţial, să mergem acolo şi să încercăm efectiv să impulsionăm afacerile din regiunile respective.

Reporter: Banii de la instituţiile financiare internaţionale pe care "Bancpost" i-a atras în acest an au ajutat activitatea băncii?

Mihai Bogza: În condiţiile aces-tea de criză, în care activitatea de creditare a încetinit, lichiditatea nu era principala noastră problemă. Nu aveam nevoie neapărat de bani din alte surse, însă ne-am zis că, dacă atragem sume de la instituţiile financiare internaţionale, dăm un semnal mai clar, mai credibil că suntem interesaţi să rămânem implicaţi în economia românească şi putem acorda clienţilor noştri un anumit tip de finanţare pe care, poate, din sursele proprii, nu am fi reuşit să îl oferim.

De exemplu, banii de la Banca Europeană de Investiţii sunt mai ieftini, banii de la BERD au anumite caracteristici în ceea ce priveşte scadenţele care pot să îi facă atractivi pentru anumiţi clienţi. Acum urmează să tragem banii de la IFC (75 milioane de dolari). Încercăm să fim foarte activi în relaţia cu instituţiile financiare internaţionale pentru că aceste sume pot fi mai uşor utilizate în creditare.

Reporter: Care este situaţia credite/depozite în portofoliul Banc-post? Dar situaţia creditelor neperformante?

Mihai Bogza: Am menţinut tot timpul raport credite/depozite subunitar în această perioadă. Iar dacă luăm în calcul şi sumele pe care le atragem de la instituţiile financiare internaţionale, ca să nu mai vorbim de fondurile proprii, poziţia noastră de lichiditate este mai mult decât confortabilă.

Deşi din punctul nostru de vedere partea acută a crizei pentru sectorul financiar-bancar din România pare să se fi terminat, atâta timp cât va rămâne criza ne vom uita la acest indicator - credite versus depozite - cu foarte mare atenţie. Vrem să rămâ-nem suficient de lichizi încât orice eveniment negativ s-ar produce să fim stabili.

În ce priveşte creditele neperformante, evoluţia acestora reprezintă în continuare o preocupare principală pentru banca noastră. Vedem o creştere a acestora în linie cu ceea ce se întâmplă în restul economiei şi al sistemului bancar. Încă nu sunt convins că am văzut vârful lor, însă exis-tă cu siguranţă o diminuare a trendului de creştere. Faţă de începutul crizei am pus la punct diverse produse prin care încercăm să venim în ajutorul clienţilor şi să trecem împreună cu ei peste această perioadă.

Pe partea de persoane juridice, ne confruntăm cu destul de multe insolvenţe, e aproape un sport naţional. La persoanele fizice, ultimul val de credite neperformante s-a înregistrat la bugetari. Situaţia pentru celelalte persoane fizice se stabilizase, însă acum au apărut problemele cu neplata creditelor pentru bugetari, care până acum erau buni platnici.

Reporter: Presupun că cele mai puţine credite neperformante se înregistrează la imobiliare.

Mihai Bogza: E adevărat că la creditele ipotecare, nivelul de neperformanţă este sensibil mai redus decât la celelalte categorii de credite. Pe zona corporate, cel mai mult au fost afectate întreprinderile foarte mici, iar pe zona persoanelor fizice cele mai multe default-uri sunt pe creditele de consum.

Pe viitor, faţă de perioada dinaintea crizei, creditele se vor da cu două condiţii: vor fi mai restrictive pe partea de criterii de risc şi vor fi mai scumpe. În momentul de faţă, în modelele noastre de credit scoring, atunci când stabilim preţul, luăm în calcul un risc de credit mai ridicat. Nu mai putem crede că riscul de credit pe România este atât de redus.

Reporter: Vor mai creşte dobânzile la credite?

Mihai Bogza: Mi-e greu să spun, poate conjunctural se va întâmpla acest lucru. Cred că în momentul de faţă nivelul dobânzii este suficient de ridicat ca să acopere această neperformanţă la plată. Dacă vom vedea un nou val de neperformanţe, este posibil să înregistrăm şi o astfel de situaţie. Iar dacă vom asista la o creştere semnificativă a CDS-ului României, atunci, având în vedere faptul că o parte din sursele noastre le aducem din exterior şi acestea reflectă riscul de ţară al României, este posibil să vedem din nou o creştere pe partea costului resurselor, dar altfel nu cred.

Dacă totul rămâne constant, probabil că, mai degrabă, vom vedea o scădere uşoară a dobânzilor, cel puţin de la momentul în care nivelul de creştere a neperformanţei se va plafona.

Reporter: Care sunt obiectivele pe care se bazează "Bancpost"?

Mihai Bogza: Încercăm în perioada următoare să reluăm masiv creşterea.

La începutul acestui an ne-am propus să avem o creştere cu două cifre a creditării. Nu am reuşit acest lucru decât pe zona de credite ipotecare şi parţial pe anumite segmente ale creditării companiilor.

Nu ne-am îndeplinit obiectivele pe partea de credite de consum, pentru că există efectul direct al menţinerii încrederii consumatorului la un nivel foarte redus şi nici pentru creditele destinate întreprinderilor mici unde situaţia a fost destul de dramatică pentru multe dintre ele.

Din acest motiv, vrem să începem anul 2011 cu măsuri de reluare a creşterii pe câteva direcţii. Vom avea campanii susţinute pentru toate produsele de credit de retail în prima jumătate a anului 2011. Noi credem că, deşi economia încă nu dă semne foarte clare de revigorare, este momentul să creăm noi înşine cerere.

Dacă vrem să relansăm creditarea, evident că, pe lângă partea de marketing, în ceea ce priveşte retailul trebuie să oferim produse competitive şi să avem criterii de risc adaptate momentului.

În ceea ce priveşte creditele corporate, nu am încetat nicio clipă să avem o atitudine activă. Am organizat întâlniri cu diverşi clienţi, în anumite oraşe, am avut discuţii concrete, am analizat produsele deja existente. Am avut o activitate bogată pe zona de marketing below-the-line.

Reporter: Cum preconizaţi rezultatele băncii în acest an?

Mihai Bogza: Am încercat să împărţim costurile crizei cu clienţii, adică să nu rămână toate costurile la ei şi toate beneficiile la noi. De aceea nu numai că am acordat multe facilităţi de restructurare clienţilor cu dificultăţi, dar am trecut şi noi prin programe masive de reduceri de costuri. În 2009 am făcut chiar reduceri foarte mari, însă în acest an nu a fost nevoie să mai fim atât de radicali, pentru că dacă tai prea mult din costuri îţi afectezi şi forţa de vânzări.

Am rămas foarte uşor pozitivi la nivelul operaţiunilor grupului pe ansamblul ţării şi sperăm să continuăm la fel. Dacă situaţia economică se va îmbunătăţi, evident că obiectivele noastre vor deveni mai ambiţioase în ceea ce priveşte profitabilitatea.

Reporter: Îşi reafirmă Eurobank EFG încrederea pentru România?

Mihai Bogza: În continuare, banca noastră mamă consideră România ca piaţă strategică. Poziţia lor este foarte simplă: Grecia este o piaţă relativ saturată, acolo nu se mai poate creşte mult. Prin contrast, România îşi va reveni la un moment dat din criză şi va reîncepe să-şi manifeste potenţialul ridicat de creştere pe care îl deţine. Aşa că mesajul pe care l-am primit constant din partea băncii-mamă în această perioadă a fost că trebuie să rămânem ambiţioşi în legătură cu obiectivele de dezvoltare.

Reporter: Cum comentaţi situaţia actuală a cursului?

Mihai Bogza: Piaţa pare să fie confortabilă cu nivelul actual. Nu mai avem atacuri mari pe curs în momentul de faţă. Sigur, situaţia aceasta se manifestă acum, dar dacă Româ-nia, de exemplu, ar ieşi din acordul cu FMI, s-ar putea să vedem nişte atacuri destul de dramatice. În momentul de faţă însă, toată lumea pare confortabilă, exportatorii nu par să se plângă, importatorii nu ar avea nici ei de ce.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră referitoare la legea insolvenţei persoanelor fizice?

Mihai Bogza: Sper sincer să nu treacă de Parlament pentru că mă tem că şi această lege, cel puţin la început, va declanşa distorsiuni majore atât în sensul interpretării pe care ar da-o instanţele, cât şi în sensul aşteptărilor pe care le-ar avea persoanele fizice. În lipsa unei educaţii corespunzătoare pe zona financiară, lumea ar putea crede că e suficient să dai o notificare că eşti în insolvenţă şi ai scăpat de orice problemă. Nu te mai urmăreşte nimeni.

În realitate e un proces destul de dramatic şi nu e vorba numai că nu mai iei credite pe viitor, ci ar exista şi consecinţe negative imediate. Cred de aceea că pentru perioada aceasta de criză, în care mulţi ar putea fi tentaţi să vadă numai avantajele unei eventuale legi a insolvenţei şi nu şi dezavantajele, ar fi mai bine să nu treacă acum de Parlament, ci eventual să fie adoptată într-o perioadă de boom economic, în care tentaţiile citirii greşite a aces-tei legi să fie mai reduse, numărul de cazuri să fie mai mic şi ca atare să existe timpul necesar învăţării din eventualele greşeli.