Românii uniţi împotriva băncilor

Temeiul juridic al acţiunilor în judecată a bancilor se bazează în principal pe Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Analizând cererile de chemare în judecată, se pot observa uşor principalele nereguli aduse în vedere de clienţii băncilor. Acestea se referă la clauzele abuzive existe în contractele încheiate cu banca şi la nerespectarea nivelului de dobândă stabilit ca fiind fix în convenţia de credit .

În Convenţia contractuală semnată de clienţi este prevăzut că < Banca işi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbării semnificative pe piaţa monetară, comunicând Împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării >.

Prin această clauză, banca transformă dobânda din una fixă în una variabilă, deşi în cuprinsul convenţiei de creditare se precizează modul de calcul al dobânzii. Aşadar, dobânda se prezumă ca fiind fixă din moment ce aşa se menţionează în convenţie, în realitate dovedindu-se a fi variabilă. Motivul invocat de bancă pentru modificarea ratei dobânzii, respectiv "intervenirea unor schimbări semnificative pe piaţa monetară" crează o ambiguitate interpretabilă în beneficiul băncii, nepermisă de legea 193/2000, care prevede că orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Pe lângă clauza cu privire la posibilitatea băncii de revizuire a dobânzii, încă două comisioane încalcă drepturile clienţilor: comisionul de risc şi comisionul de rezervă. Bancile susţin că aceste comisoane reprezintă modalitatea de a obţine profit, comisionul de rezervă fiind introdus sub pretextul că ar fi perceput de către BNR, iar comisionul de risc cu scopul de a asigura banca împotriva riscului dat de portofoliul său de credite neperformante. Aşadar riscul băncii din creditele neperformante nu este suportat de către bancă, nici de către debitorii neperformanţi, ci de către acei debitori ce îşi îndeplinesc obligaţiile la timp.

Cum se pronunţă instanţele de judecată?

Anul 2012 dovedeşte că procesele colective împotriva băncilor sunt o formă rodnică de a lupta pentru încetarea abuzului de putere economică.

Asemenea anului trecut, în 2012 instanţele s-au pronunţat de cele mai multe ori favorabil cererilor clienţilor, susţinând caracterul ilegal şi abuziv al clauzelor din convenţia de credit a părţilor.

Luând în considerare Directiva 93/13/CEE a Curţii Europene de Justiţie, atât legislaţia internă cât şi cea comunitară este favorabilă clienţilor ale căror contracte conţin clauze abuzive şi dobânzi ascunse. Aceştia ne informează că o clauză este abuzivă dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:

nu este negociată cu consumatorul;

prin ea însăşi sau împreună cu altele, clauza creează în detrimentul consumatorului şi contrar bunei credinţe un dezechilibru între drepturi şi obligaţii.

Medierea deseori este privită ca o soluţie pentru rezolvarea acestor probleme. Acest lucru însă, presupune existenţa unui acord între părţi în vederea soluţionării problemei. Dacă avem în vedere litigiile care s-au desfăşurat până acum, majoritatea băncilor nu au fost deschise dialogului. Singura soluţie pe care băncile o oferă este de accepta doar ceea ce vor ele, fără a face niciun compromis..

Ce şanse reale au cei care se luptă cu băncile în 2012?

Ţinând cont că există deja numeroase sentinţe favorabile care s-au acordat grupurilor de clienţi, este clar că procesele intentate împotriva băncilor se caştigă. Şansele sunt reale şi confirmate de către instanţe prin hotărârile date. Ceea ce se remarcă anul acesta, este tendinţa clienţilor de a se uni în grupuri împotriva băncilor. Acest lucru era evitat în anii trecuţi, din teama acestora de a pierde procesul şi de a fi obligaţi să achite cheltuieli de judecată mult mai mari comparativ cu situaţia în care intentau acţiunea în judecată individual.

Referitor la problemele pe care clienţii le au cu plata ratelor şi executarea silită de către bancă, clienţii băncilor sunt îndemnaţi să nu încalce obligaţia de a-şi plăti ratele, deoarece acest lucru nu le va fi favorabil pe viitor. În cazul în care aceştia se află în imposibilitatea de a achita ratele, există cateva modalităţi prin care îţi pot îndeplini obligaţia asumată: reeşalonarea ratelor (în acest caz ar trebui să se aibă în vedere o revenire din punct de vedere financiar pe viitor) renegocierea contractului sau vinderea bunului achiziţionat pentru achitarea împrumutului.

Un aspect foarte important îl constiutuie un lucru bine de ştiut pentru orice cetaţean: este imperios necesar ca, ori de căte ori există un contract de semnat, acesta să fie citit cu atenţie, iar dacă ceva pare a fi în neregulă, să se discute cu persoanele aflate în masură să ofere clarificări.