Romcab - încă o "poveste de succes" la Bursă îşi cere insolvenţa în genunchi

Ce poleială mai frumoasă pentru viitorii investitori ai unei companii listate la BVB decât gigantul Morgan Stanley în acţionariat şi prin Consiliul de Administraţie nume celebre precum Gabriel Biriş, Sebastian Vlădescu sau Roberto Musneci?

Romcab Târgu Mureş părea pentru mulţi o companie de viitor prin 2007. Adică anul în care gigantul financiar de peste ocean intra în forţă în acţionariat cu o cotă de 23%, pentru care plătea 3,7 milioane euro. De atunci a venit criza, multe companii au falimentat, dar Romcab a crescut ca Făt-Frumos din poveste.

În 2007, anul intrării lui Morgan Stanley în companie, Romcab avea venituri totale de 91 milioane lei şi un profit de 1,2 milioane lei, iar datoriile erau de "numai" 34 milioane lei. O afacere sustenabilă. Ce s-a întâmplat de atunci a depăşit orice imaginaţie în materie de dilatare necontrolată a business-ului pe datorie. Ca să nu vă mai plictisesc cu cifrele sar direct la 2013 (date Intercapital): cifră de afaceri de 457 milioane lei, capital propriu de 89 milioane lei, datorii de 381 milioane lei şi un profit de 20 milioane lei. În 2014 cifra de afaceri urcă la 650 milioane lei, datoriile la 555 milioane (cresc deci mai repede), capitalurile proprii ajung la 104 milioane lei şi avem profit în scădere, la 15 milioane lei. În sfârşit, în 2015, ultimul an la care avem rezultate complete, cifra de afaceri este de 823 milioane, datorii de 761 milioane, profit de 42 milioane lei. În ultima raportare financiară, cea pentru septembrie 2016, compania anunţa că are afaceri aproape cât anul anterior (800 milioane), un profit comparabil cu cel din 2015 după numai 9 luni (39 milioane lei) şi datorii de aproape 900 milioane, deci mai mari decât cifra de afaceri şi de peste 4 ori mai mari decât capitalul propriu (valoarea de lichidare a companiei).

Când să bifeze miliardul în afaceri, Romcab îşi cere insolvenţa la începutul lunii februarie, după mai multe incidente cu bilete la ordin care n-au putut fi încasate de furnizori (iniţial a încercat să mascheze asta printr-un comunicat în care punea incidentele respective pe seama vacanţei de sărbători a clienţilor). Aparent, doar o afacere care a crescut necontrolat şi care este acum la un pas de faliment din cauza lipsei de prevedere a administratorilor. Cum să poţi susţine pe termen lung datorii mai mari decât cifra de afaceri în condiţiile în care dobânzile se află la minime istorice acum? De altfel, Romcab încercase pe ultima sută de metri să îşi refinanţeze datoriile în străinătate, făcând demersuri pentru o emisiune de obligaţiuni de 200 milioane euro. Sunt tare curios dacă se vor găsi amatori având în vedere insolvenţa de dată recentă.

De-a lungul timpului, prin Consiliul său de Administraţie s-au vânturat nume mari, specialişti în finanţe şi investiţii precum expertul Gabriel Biriş, fost membru în Guvernul Cioloş, şi italianul Roberto Musneci, reprezentant de bază al mediului de afaceri (aceştia au părăsit CA Romcab în 2014) sau fostul ministru de finanţe Sebastian Vlădescu, preşedinte CA 2014-2016. Poziţii de vitrină remunerate însă generos, având în vedere că membri în CA încasau salarii brute de 7000 euro lunar şi aveau şi o cotă de 5% din profitul companiei, maxim 500.000 euro (iar la 40 milioane lei profit în 2015 respectiva cotă e chiar tentantă). Compania a continuat să se îndatoreze însă accelerat în pofida acestor eminenţe cenunuşii care ar fi putut trage ceva semnale de alarmă în interior (nu ştim dacă au făcut-o). Cert este că şi în exterior începeau să apară semne că nu e totul chiar perfect în Paradis, de vreme ce Morgan Stanley îşi lichida accelerat deţinerile (începuse din 2009, dar vânzările mari de pachete s-au petrecut între 2014-2016). În plus, ce companie e aia care nu dă dividende, deşi are rate mari de creştere a profitului, se credea cumva Google? Din păcate, puţini au fost dispuşi să vadă aceste semne şi nimeni din comunitatea brokerilor şi analiştilor nu le-a anunţat. Un eveniment bizar, care putea da de gândit celor care priveau atent fenomenul Romcab, s-a petrecut în octombrie 2015, când compania a anunţat o majorare ciudată de capital prin care dorea să strângă 120 milioane lei din piaţă. Acţionarilor existenţi le erau oferite acţiuni cu o primă de emisiune enormă, astfel încât preţul final ajungea de 8 ori mai mare dect cel de tranzacţionare din acel moment (7,7 lei/acţiune). Evident, nu s-a subscris dar mulţi au tratat-o ca o bizarerie în loc să pună diagnosticul corect: disperare.

Înainte de anunţul cu insolvenţa, când preţul unei acţiuni era de 8 lei, compania avea un raport preţ/profit pe acţiune de numai 2, ceea ce indică subevaluare mare (sau probleme la fel de mari). Acum, când preţul a scăzut cu 50%, la 4,2 lei,vineri, raportul e de 0,94 (Morgan Stanley a făcut exitul la preţuri cuprinse între 5 şi 8 lei/acţiunea, grosul vânzărilor fiind la peste 7 lei). Una peste alta, o palmă pe obrazul BVB - altă poveste de succes se zbate să scape de faliment la bursă.

Recent, un emitent listat cu surle şi trâmbiţe pe AeRO, e vorba de SameDay Curier, a anunţat că se delistează după numai doi ani de experienţă bursieră.