Rusia a primit confirmarea adevăratei valori a sancţiunilor promise de Statele Unite şi UE

A trecut puţin timp de când autorităţile americane şi europene avertizau Rusia că se va confrunta cu "sancţiuni din iad" în cazul unui atac asupra Ucrainei.

Printre acestea se afla şi opţiunea "nucleară" a deconectării ţării de la SWIFT, sistemul global de plăţi interbancare, care ar fi făcut imposibilă inclusiv plata pentru gazele naturale exportate de Rusia.

Victoria Nuland, subsecretar de stat în guvernul american, a declarat pentru Financial Times că există 18 scenarii de acţiune în cazul unui atac al Rusiei asupra Ucrainei, al căror scop este "să ofere o durere ascuţită într-un timp foarte scurt".

Doar câteva zile mai târziu a apărut o ştire în Handelsblatt, conform căreia vârful de lance al sancţiunilor, deconectarea de la SWIFT, a fost dat jos. Pe baza unor surse guvernamentale anonime, cotidianul german scrie că "sancţiunile SWIFT au fost scoase din calcul de SUA şi UE", deoarece "excluderea generală a Rusiei din SWIFT este prea delicată pentru negociatori".

Ştirea a fost preluată şi de Bloomberg, care mai arată că sunt luate în considerare sancţiuni punctuale contra principalelor bănci din Rusia, în condiţiile în care "Germania caută excepţii de la sancţiuni, astfel încât să fie posibile plăţile pentru importurile de petrol şi gaze". Bloomberg mai aminteşte că orice răspuns al Uniunii Europene trebuie să fie aprobat în unanimitate de ţările membre.

Dar de ce ar mai lua Rusia în considerare atacarea Ucrainei, posibilitate oricum negată vehement de Kremlin, dacă deja a înfrânt Europa?

Afirmaţia îi aparţine lui Jonathan Holslag, profesor de politică internaţională la Universitatea Liberă din Bruxelles şi lector la Colegiul de Apărare NATO, şi apare în titlul unui articol recent de pe site-ul Euobserver, "Even without war, Russia has defeated Europe already".

În opinia profesorului belgian, preşedintele Vladimir Putin a pus Europa în faţa unei realităţi dureroase, aceea a incapacităţii de autoapărare, în condiţiile în care nu se mai poate baza pe salvarea din partea Statelor Unite.

"Este puţin probabil ca invazia să fie opţiunea preferată a preşedintelui Putin", mai scrie profesorul Holslag, din cauza costurilor foarte mari, care "vor fi la fel de devastatoare şi pentru Europa".

În relaţia bilaterală cu Europa, Rusia nu este doar un exportator de petrol şi gaze, ci reprezintă şi o destinaţie importantă pentru exporturile Europei, după cum scrie profesorul belgian, care mai accentuează faptul că "în timp ce Kremlinul pregăteşte decuplarea graduală de Europa, o astfel de opţiune rămâne de neconceput pentru majoritatea europenilor".

Un dezechilibru cel puţin la fel de mare se înregistrează şi din punct de vedere al acceptării unui conflict militar din partea populaţiei. Profesorul Holslag consideră că "în timp ce o parte importantă a populaţiei Rusiei ar susţine o intervenţie în Estul Ucrainei, cetăţenii multor ţări europene vor accepta greu moartea soldaţilor pentru apărarea unei ţări stranii de la periferie".

Chiar dacă ar fi acceptată sacrificarea soldaţilor europeni pentru apărarea Ucrainei, mai există şi aspectul deosebit de important al dezechilibrului de la nivelul forţelor armate. Holslag scrie că forţele terestre ale Europei Occidentale s-au degradat până la nivelul unor forţe de menţinere a păcii, cu o putere de foc net inferioară Rusiei şi deosebit de vulnerabile în faţa "capacităţii imense a Rusiei de a desfăşura un război electronic".

Jonathan Holslag mai avertizează că "războaiele curate nu există în vocabularul strategic al Rusiei". Spre deosebire de accentul pus pe eficienţă în Europa, "sacrificiul, redundanţa şi rezistenţa la un război de uzură reprezintă factori importanţi pentru forţele armate ale Rusiei". Mai mult, Europa nu dispune de dotarea militară necesară pentru o confruntare directă, inclusiv la nivelul avioanelor de vânătoare avansate care ar putea penetra apărarea rusească sau a rachetelor de croazieră, după cum mai scrie Holslag.

În articol, profesorul de la Universitatea Liberă din Bruxelles mai face afirmaţii deosebit de îngrijorătoare pentru autorităţile politice din Europa. "Am auzit oameni de afaceri europeni foarte importanţi cum îşi manifestau simpatia faţă de stilul de conducere al lui Putin până la punctul în care aveai impresia că sunt mult mai atraşi de un conducător puternic decât de liberalismul occidental", subliniază Holslag.

Care este rolul aliaţilor de peste Ocean în acest tablou sumbru? Unul mic şi total insuficient pentru a preveni invazia Ucrainei.

Profesorul Holslag subliniază că Statele Unite se află în proces de refacere a arsenalului de rachete cu rază lungă de acţiune, însă acestea vor fi trimise mai degrabă în Pacific, în condiţiile în care "Washington-ul nu îşi permite un război cu Rusia acum când China a devenit aşa de puternică".

Concluzia lectorului de la Colegiul de Apărare NATO este deosebit de dură: "este limpede că la startul noului turneu dintre marile puteri Europa nu se aliniază ca o echipă unită şi puternică, ci ca o mulţime de pigmei dolofani puerili".

Şi asta nu este tot. Profesorul belgian a uitat să spună că această adunătură de pigmei manifestă înclinaţii totalitare extrem de evidente şi astfel îşi anulează posibilul avantaj oferit de implicarea cetăţenilor pentru apărarea democraţiei şi libertăţii.

Ştirea din Handelsblatt despre eliminarea deconectării de la SWIFT din lista sancţiunilor care ar putea fi aplicate Rusiei reprezintă, probabil, o confirmare a ceea ce Moscova ştia deja în privinţa adevăratei valori a sancţiunilor promise de Statele Unite şi UE.

Acum autorităţile Rusiei nu trebuie decât să aştepte şi să fie atente să nu se împiedice de pigmei, care sunt gata oricând să strige că li se calcă nimicnicia în picioare.