Să ne rugăm pentru scăderea inflaţiei, deoarece băncile centrale sunt prea îngrozite pentru a-şi repara greşelile

Am intrat într-o săptămână marcată de şedinţe importante de politică monetară pentru trei dintre cele mai mari economii din Europa de Est: Polonia, România şi Cehia.

Bloomberg scrie, într-un articol sub titlul "Estul Europei are motive să majoreze dobânzile, dar probabil că nu o va face", că "va fi acordată prioritate creşterii economice", în ciuda ratelor ridicate ale inflaţiei.

Economiştii din Polonia au caracterizat creşterea anuală a preţurilor drept "uluitoare", după cum scrie Bloomberg.

În ceea ce priveşte ţara noastră, agenţia de ştiri americană afirmă că "va fi extinsă perioada de îngheţare a dobânzilor, în ciuda celei mai ridicate rate a inflaţiei din regiune". Mai mult, "banca centrală ar putea chiar să relaxeze condiţiile monetare", în condiţiile în care "guvernatorul Mugur Isărescu a indicat o potenţială reducere în rezervelor minime obligatorii".

Din păcate, modul în care sunt creaţi majoritatea banilor din economia modernă, efectiv din nimic prin acordarea creditelor de către băncile comerciale, nu este influenţat de nivelul rezervelor minime obligatorii, deoarece acestea sunt stabilite după acordarea creditelor, iar acordarea creditelor depinde de cererea din economie, care este, la rândul ei, influenţată de costurile de finanţare.

Preţurile au crescut puternic şi în Cehia, unde există divergenţe deschise între membrii Comitetului de Politică Monetară.

Iniţial, Bloomberg a publicat principalele puncte ale interviului acordat de Benda Vojtech, membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a Cehiei.

Acesta a declarat că "Cehia ar putea să piardă o parte din capacitatea de a controla inflaţia, dacă nu majorează dobânzile ca răspuns la creşterea preţurilor de consum".

După opt majorări în ultimii doi ani, dobânda de politică monetară din Cehia a ajuns la 2%, de la 0,05%, în condiţiile în care banca centrală a decis menţinerea acestui nivel la ultimele cinci şedinţe de politică monetară, deşi creşterea anuală a preţurilor de consum s-a accelerat până la 3,2% în decembrie 2019, de la 2% în decembrie 2018.

"Pentru ca inflaţia să revină la ţinta de 2%, politica noastră monetară trebuie să fie mai restrictivă", a mai declarat Benda, deoarece "misiunea noastră este temperarea inflaţiei, nu a dobânzilor, şi nu putem reveni la ţinta de inflaţie fără să facem nimic".

În opinia sa, "există un risc semnificativ ca inacţiunea băncii centrale să determine stimularea aşteptărilor inflaţioniste ale populaţiei", mai ales pe fondul apropierii unei perioade de renegociere a salariilor.

Alt membru al Comitetului de Politică Monetară, Ales Michl, şi-a exprimat recent preferinţa pentru menţinerea actualului nivel al dobânzii, astfel încât să nu fie afectată industria prelucrătoare, în timp ce guvernatorul Jiri Rusnok a declarat recent că "dobânzile vor rămâne probabil neschimbate în 2020", însă a recunoscut că este posibilă şi "o creştere mică".

La o zi după interviul lui Benda Vojtech pentru Bloomberg, viceguvernatorul Nidetzky Tomas a făcut o serie de declaraţii pentru Reuters, publicate de asemenea pe site-ul băncii centrale.

Pentru Nidetzky, "inflaţia de ieri" nu trebuie să reprezinte motiv de îngrijorare, iar "stabilitatea dobânzii de politică monetară este cel mai probabil scenariu pentru acest an".

Se pare că unii oficiali ai băncilor centrale nu sunt familiarizaţi cu fenomenul persistenţei inflaţiei, chiar dacă acesta este cazul cel mai întâlnit al dinamicii preţurilor, în special de când nu mai există nicio ancoră reală pentru tiparniţele băncilor centrale.

Cel puţin de atunci, nimeni nu mai poate afirma, fără să fie conştient că spune un neadevăr, că "inflaţia de ieri nu reprezintă motiv de îngrijorare", deoarece preţurile urmează o traiectorie exponenţială, influenţată direct şi de condiţiile iniţiale.

Reuters mai scrie că prognoza actuală a Băncii Naţionale a Cehiei arată că inflaţia va atinge un vârf de 2,9% în T1 2020.

De la începutul anului 2010 până la sfârşitul anului trecut, respectiv 120 de luni, rata medie lunară a inflaţiei din Cehia a fost de 0,15%, cu o variaţie între -0,55% şi 1,78%.

Rezultatul? Preţurile de consum au crescut cu 19,7% faţă de decembrie 2009. La noi media lunară în aceeaşi perioadă a fost de 0,226%, cu un interval de variaţie între -2,95% şi 2,58%, de unde a rezultat o creştere cumulată de 30,9% (vezi graficul).

Dinamica lunară a preţurilor arată o dominaţie clară a valorilor pozitive, atât în cazul ţării noastre cât şi al Cehiei (vezi graficul 2).

Astfel, în 89 din cele 120 de luni, respectiv în 74,2% din cazuri, preţurile de la noi au înregistrat creşteri lunare, în timp ce preţurile din Cehia au înregistrat 73 de creşteri lunare, respectiv în 60,8% din cazuri.

Din păcate, aceste cifre se referă doar la inflaţia "oficială", despre care se spune tot mai mult că nu reflectă adevărata presiune a preţurilor.

Nu, "informaţiile" nu vin de la adepţii teoriilor conspiraţiei, ci chiar de la oficiali ai băncilor centrale sau din mediul academic.

În discursul care a marcat finalul mandatului său la BCE, Benoit Coeure, membru al conducerii executive a băncii, a abordat problema aşteptărilor inflaţioniste şi a declarat că observă "o divergenţă mare între rolul jucat de aşteptările inflaţioniste în profesia noastră şi cunoaşterea efectivă de la nivelul băncilor centrale a modului în care aşteptările inflaţioniste afectează inflaţia".

Implicaţiile acestei afirmaţii sunt deosebit de grave. De ce? Pentru că arată iluzia periculoasă promovată de oficialii băncilor centrale privind o capacitate "planificare" şi "control" care nu există.

Mai mult, fostul oficial al BCE a afirmat şi că nu se cunosc aşteptările inflaţioniste care ar trebui luate în considerare, iar "comunitatea academică şi comunitatea bancherilor centrali nu a oferit încă un răspuns acestei întrebări".

Înainte de a lansa o nouă întrebare, referitoare la necesitatea schimbării indicelui armonizat al preţurilor de consum, Benoit Coeure a mai oferit o informaţie deosebit de îngrijorătoare în ceea ce priveşte "eficienţa" şi "calibrarea" politicii monetare a BCE din ultimii ani: conform unui sondaj recent din zona euro, gospodăriile populaţiei au estimat că inflaţia anuală din perioada 2004 - 2018 a fost de circa 9%, în timp ce datele oficiale arată 1,6%.

Cu câteva luni înainte de declaraţia lui Benoit Coeure, pe site-ul Essex Business School din cadrul Universităţii din Essex a fost publicat un articol în care se arată că populaţia nu acordă o atenţie deosebită anunţurilor băncii centrale (n.a. "Central Bank Announcements: Big News for Little People?", Working Paper No 50: 08-2019), chiar dacă este vorba despre Federal Reserve, cea mai importantă bancă centrală din lume.

"Am constatat că anunţurile Comitetului de Politică Monetară (FOMC) din cadrul băncii centrale americane au un efect măsurabil nesemnificativ asupra percepţiei consumatorilor şi a aşteptărilor privind inflaţia şi evoluţia dobânzilor", scriu cei doi autori.

Concluzia? "Diferenţa mare dintre inflaţia oficială şi cea percepută de consumatori reprezintă o problemă majoră pentru cei care decid politica economică", iar "dacă publicul crede că inflaţia este prea mare, atunci politicile autorităţilor nu au niciun sens".

Să ne rugăm pentru scăderea inflaţiei, deoarece băncile centrale sunt prea speriate de măsurile care trebuie adoptate pentru a ieşi din capcanele pe care şi le-au construit singure.