Şanţuri inundate cu pălincă

Codul penal îl pedepseşte mai puţin aspru pe mituitor decât pe cel care primeşte, iar primul are şi şansa de a scăpa dacă se autodenunţă. În cazul în care şpaga de la Ministerul Agriculturii şi conţinutul ei sunt reale, atunci rămâne nelămurită problema celui care a compus formula ei - halucinantă prin alăturare şi ridicolă prin actorii ei.

Ipoteza pe care o prezintă sursele din DNA şi confirmată voalat de unul dintre actori este că: un afacerist, un fost ministru al agriculturii şi actualul ministru al agriculturii şi-au riscat libertatea şi pentru nişte caltaboşi şi nişte pălincă, după ce au stabilit şpaga adevărată- 15.000 de euro şi un Audi Q7. Te cruceşti!

Un afacerist poate oferi orice, dacă asta crede că îi creşte atât de mult afacerea, încât să rămână cu un profit îndestulător după ce a plătit toate şpăgile. Omul riscă de grija propriei afaceri. Nimic nu-i poate părea extravagant dacă îi aduce profit. Şi unii chiar riscă orice pentru asta, inclusiv propria libertate.

Chiar dacă şi tentativa se pedepseşte, finalizarea actului presupune ca cineva să pri­mească sau, mai rău, să pretindă banii sau bunurile respective în schimbul ajutorului dat.

De asta şi codul penal face distincţia cuvenită, între cel care dă şi cel care primeşte.

Cei care par să fi primit sunt groparii celui mai important proiect de modernizare a agriculturii româneşti, de după 1990. Privită din perspectiva caltaboşilor şi a pălincii, nu trebuie să ne mai mire cum a sfârşit proiectul româno-american Rom"Ag"98, prin care trebuiau refăcute instalaţiile de irigaţii şi ajutaţi fermierii să cumpere utilaje cu banii de pe recoltă.

Fostul ministru al agriculturii, Ioan Avram Mureşan, şi actualul ministru, Decebal Traian Remeş, sunt poate cei mai importanţi actori ai proiectului care a costat România zeci de milioane de dolari. Fără semnătura lui Remeş, pe atunci ministrul finanţelor, programul agricol nu ar fi beneficiat de garanţii guvernamentale (predecesorul său, Daniel Dăianu se împotrivise cu înverşunare implicării statului în acest program, prin garantarea creditului de 80 de milioane de dolari). Iar, modul dezastruos în care colegul său, Ioan Avram Mureşan, l-a gestionat a făcut din proiect o mare gaură în bugetul de stat, adică în buzunarele noastre.

Cei doi nu au fost puşi de nimeni să explice încâlcita afacere Rom"Ag, care chiar aşa strâmb cum fusese proiectat, ar fi putut preveni paguba din ultimii ani de secetă, dacă ar fi fost bine gestionat.

Mai grav, dezastrul proiectului a inhibat apoi orice altă iniţiativă de refacere a sistemului naţional de irigaţii- înăbuşind din faşă un alt proiect de 1 miliard de dolari, care prinsese contur prin 2002. De teamă că va fi reluat scandalul Rom"Ag, pe care PSD-ul a încercat să-l muşamalizeze (căci un ministru important al Guvernului Năstase şi un cumnat al său erau adânc implicaţi în afacere), Guvernul Năstase a abandonat noul proiect. Când premierul Tăriceanu a venit cu soluţia Remeş la agricultură n-am înţeles ce expertiză îl recomanda pe un finanţist să conducă Ministerul Agriculturii. Tăriceanu şi PNL au făcut aceeaşi gafă ca cea a ţărăniştilor prin desemnarea unui inginer electronist, Ioan Avram Mureşan, să ducă grija agriculturii româneşti. Acum cei doi par să-şi fi dat mâna, peste ani, în cel mai penibil scandal de corupţie. Probabil că sejurul lor la ministerul agriculturii le-a deformat simţurile, căci, altfel, nu pot înţelege cum poţi amesteca litrii de palincă şi cârnaţii cu un Audi şi mii de euro. Deh, nici şpaga nu mai e ce-a fost în România!

Toată vânzoleala asta, prin care, doar pe criterii politice, nişte inşi cu mintea la pălincă şi caltaboşi ajung să conducă destinele agriculturii româ­neşti, a sfârşit într-o tragicomedie. Tragedia este însă că agricultura este arată încă cu boii pe mari parcele din ţară, iar singurul ministru al agriculturii în România, pentru ţărani, este doar Dumnezeu, la care se roagă să plouă în verile secetoase. Căci miniştrii noştri visează la şanturi inundate cu pălincă care să irige toată agricultura românească.