Sarea României e pusă de Ciolacu pe butuci

Ultima mare bogăţie a acestei ţări, zăcămintele de sare, cele mai mari din lume şi cele mai valoroase calitativ, sunt pe cale de a se duce pe apa sâmbetei. Prin aplicarea unui procedeu pe cât de sofisticat, pe atât de periculos. Societatea Naţională a Sării este subminată economic chiar de către Guvern, prin intermediul ANAF. Dar şi cu complicitatea unui personaj extrem de dubios, Constantin Dan Dobrea, aflat la butoanele regiei. Pretextul este o aşa-numită fraudă fiscală.

Pentru început este pusă pe butuci mina Praid, pe considerentul că aici ar fi avut loc mai mult timp activităţi neautorizate, producătoare de venituri. Aşa-zisele activităţi neautorizate au constat în construcţia în interiorul galeriilor părăsite a unor imense locuri de joacă pentru copii, spaţii muzeale, dar şi zone în care persoane cu probleme respiratorii vin în mod sistematic iarna şi vara să se trateze. În ultimii ani, la Praid s-a dezvoltat puternic şi turismul internaţional. Prin intermediul unor asemenea activităţi, care au dus faima României până departe, Societatea Naţională a Sării a înregistrat venituri de milioane de euro, care acum urmează să fie confiscate de ANAF, conform legii nr. 256 pe 2023, prin care Guvernul Ciolacu şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului. De ce am făcut mai sus afirmaţia că această operaţie este extrem de sofisticată?

Motivul este că ea se desfăşoară într-un anumit context şi într-o serie de etape, care analizate fiind ne conduc la concluzia că, aşa cum am anunţat şi în anii anteriori, există un plan de înstrăinare a ultimei bogăţii de care dispune statul român, după pierderea petrolului şi gazelor din subsol, a petrolului şi gazelor din platforma continentală a Mării Negre, a zăcămintelor de cupru, încredinţate unui om de afaceri chinez, a pădurilor, a pământului arabil şi după ce exploatarea aurului a fost practic îngheţată. De mai mulţi ani, Austria face presiuni pe toate căile asupra autorităţilor de la Bucureşti, împinsă fiind în această operaţiune şi de Kremlin, pentru a pune mâna nu numai pe zăcămintele de sare ale ţării noastre, ci şi, atenţie, mai ales pe galeriile uriaşe rezultate în urma exploatărilor de până acum şi care, cel puţin parţial, pot fi transformate în uriaşe depozite naturale de gaz. Ca să mă fac mai bine înţeles, precizez că gazul are un anumit preţ în anotimpurile de primăvara şi vară, chiar şi de toamnă, şi un cu totul alt preţ, mult mai mare, în sezonul rece. Cine este capabil să înmagazineze gaze la preţuri modice poate realiza câştiguri imense, vânzându-le ulterior mult mai scump. Ajutaţi de serviciile de informaţii ale Federaţiei Ruse, austriecii, care în bună măsură nu reprezintă altceva decât o gubernie a Federaţiei Ruse, au pus mâna, în special prin achiziţia Petrom, pe o bună parte a zăcămintelor de petrol şi gaze din această ţară şi au de asemenea acces şi la zăcămintele din platforma continentală a Mării Negre. Nu România va deveni un hub european al comerţului cu gaze româneşti, ci Austria, care nu dispune în subsolul ei nici măcar de un metru cub din acest produs. Aşadar una dintre ţinte sunt salinele. Pentru atingerea acestui obiectiv, în mod sistematic, în ultimii ani, autorităţile guvernamentale din România, dar şi reţelele comerciale controlate în mare măsură de statele occidentale şi mai ales de Austria, au pus în circulaţie pentru populaţie, dar şi pentru uz industrial nu sarea românească, care este de cea mai bună calitate, ci sare importată de peste mări şi ţări. În acelaşi timp, Guvernul nu a investit nimic pentru a rafina sarea românească şi a o face competitivă. Toate aceste măsuri conjugate au condus la subminarea financiară a Regiei Naţionale a Sării. În fruntea căreia, în mod deliberat, a fost instalat un personaj incompetent şi rău intenţionat, Constantin Dan Dobrea, pe post de coadă de topor. Acesta a instituit un regim de cazarmă şi opresiune, corupând structurile interne de antifraudă, etică şi audit.

Ca să ne întoarcem însă la scandalul momentului, trebuie să facem precizarea că, într-adevăr, perla coroanei Societăţii Naţionale a Sării, mina turistică Praid, este compromisă prin inexistenţa unei autorizaţii vizând efectuarea turismului subteran. Aparent, ANAF a procedat corect, confiscând toate veniturile rezultate din această activitatea Societăţii naţionale a Sării. Substratul este însă că, în mod deliberat, cei înşurubaţi în managementul Societăţii Naţionale a Sării au neglijat şi refuză în continuare să facă demersurile necesare pentru obţinerea unei licenţe.

Există aşadar indicii temeinice de subminare a economiei naţionale în acest domeniu. Şi de aici survin două întrebări simple. 1). Dacă Guvernul Ciolacu este bine intenţionat şi dacă într-adevăr, aşa cum declară premierul, Executivul face eforturi pentru obţinerea la buget a unor venituri suplimentare, de ce oare nu obligă managementul regiei, care îi este subordonat, să facă de urgenţă demersurile necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare în domeniul turistic? Şi de ce, dacă directorul ar refuza să se conformeze, acesta nu e demis? 2). De ce procurorii, atât de prompţi în alte situaţii, nu intervin în acest caz, în care o societate a statului pierde dintr-un foc patru milioane de euro şi, în acelaşi timp, are blocată activitatea pentru mult timp, într-un domeniu care s-a dovedit benefic din perspectivă turistică?