SCUZE TARDIVE ALE GUVERNULUI DE LA HAGA PENTRU IGNORAREA SIGURANŢEI CETĂŢENILOR Din Olanda vine o lecţie amară pentru perspectivele solidarităţii europene

În Olanda a avut loc zilele trecute o premieră istorică. Guvernul şi-a cerut scuze, prin vocea ministrului economiei Henk Kamp, pentru ignorarea siguranţei cetăţenilor. "Îmi pare cu adevărat rău că interesele de siguranţă ale cetăţenilor din Groningen nu au primit atenţia care se cuvenea", a declarat Kamp pentru postul local de radio RTV Noord.

Scuzele ministrului economiei din guvernul condus de Mark Rutte au apărut ca urmare a publicării recente a unui raport de către instituţia independentă Dutch Safety Board (DSB), unde se arată că exploatarea gazelor naturale din regiunea Groningen s-a realizat "fără a se lua în considerare riscurile pentru siguranţa cetăţenilor" (n.a. rezumatul raportului se găseşte la adresa www.onderzoeksraad.nl).

DSB a precizat că, în perioada 1959-2013, atât compania NAM, ai cărei acţionari sunt Shell şi ExxonMobil, fiecare cu o cotă de 50% din acţiuni, cât şi Ministerul Economiei alături de instituţia de reglementare a sectorului energetic s-au concentrat doar asupra creşterii producţiei de gaze şi maximizarea profitului, ignorând complet riscul accentuării activităţii seismice (n.a. metodele de exploatare din zonă sunt cele clasice, fără implicarea fracturării hidraulice).

Pe site-ul companiei NAM (Nederlandse Aardolie Maatschappij BV) se arată că aceasta extrage gaze naturale şi petrol în Olanda din 1947, iar activitatea se desfăşoară într-un mod "sigur, sustenabil şi eficient". "Ascultarea vecinilor noştri şi a altor părţi interesate şi asigurarea sprijinului lor a jucat întotdeauna un rol important şi va continua în viitor", mai precizează compania. Într-adevăr! "Prin atitudinea sa pasivă, NAM nu şi-a îndeplinit obligaţia de a avea grijă în ceea ce priveşte consecinţele exploatării", se arată în raportul DSB.

Zona de exploatare a gazelor naturale din regiunea Groningen are o suprafaţă de 900 de km pătraţi, iar producţia totală estimată până la epuizarea rezervelor este de 2,8 trilioane mc, conform datelor de la NAM. Până la sfârşitul anului 2012 a fost extras un volum de 2,02 trilioane mc, iar restul de aproape 800 de miliarde mc va fi extras în următorii 50 de ani.

Toate aceste caracteristici plasează bazinul de extragere a gazelor naturale din regiunea Groningen pe locul al zecelea la nivel mondial şi pe primul loc în Europa de Vest.

Extracţia gazelor naturale din provincia Groningen a început în 1963, iar primele cutremure de intensitate redusă s-au înregistrat în 1993. Numărul şi intensitatea cutremurelor a crescut din 2000.

Autorităţile de la Haga au negat de mai multe ori existenţa legăturilor dintre creşterea producţiei de gaze şi intensificarea activităţii seismice, iar producţia a crescut puternic după declanşarea crizei financiare globale. Conform datelor de la Reuters, producţia din regiune a depăşit 50 de miliarde mc în 2010, faţă de 30 de miliarde mc în 2007.

Motivul? Creşterea presiunilor financiare asupra bugetului Olandei, după cum arată Reuters, pe fondul programelor de susţinere a sectorului bancar. Fără veniturile suplimentare generate de creşterea producţiei de gaze, deficitul bugetar ar fi fost de 5% în 2013, iar Olanda ar fi încălcat limitele impuse pentru membrii zonei euro. Un articol Reuters din ianuarie 2014 se arăta că veniturile bugetare anuale din exploatarea gazelor naturale în regiunea Groningen erau de circa 12 miliarde de euro.

Un cutremur de 3,6 grade pe scara Richter din vara anului 2012 a determinat o creştere considerabilă a presiunilor pentru reducerea producţiei, dar fără ecouri la nivel guvernamental. Pe fondul recesiunii economice, producţia din regiunea Groningen a crescut în 2013 până la un record al ultimelor decenii, de 53,4 miliarde mc, după cum mai scrie Reuters.

Îmbunătăţirea ulterioară a condiţiilor economice l-a determinat pe ministrul economiei Kamp să ceară o reducere temporară a producţiei în 2014 şi 2015, până la 42,5 miliarde mc, respectiv 39,5 miliarde mc.

Datele de la Biroul Central de Statistică (CBS) arată că producţia totală de gaze a Olandei a crescut cu 13,1% din 2007 până la sfârşitul anului 2013, ajungând la 81,5 miliarde mc, pe fondul unei stagnări a consumului şi a unei creşteri cu peste 37% a exporturilor nete (n.a. diferenţa dintre exporturi şi importuri - vezi graficul).

După publicarea raportului DSB, o nouă reducere a producţiei a fost decisă pentru 2015, până la 33 miliarde mc. Unul dintre factorii hotărâtori de presiune asupra guvernului de la Haga a fost apropierea alegerilor provinciale, care vor avea loc în 18 martie 2015.

Acum autorităţile trebuie să găsească mijloacele pentru compensarea pagubelor suferite de locuitorii zonei Groningen ca urmare a intensificării activităţii seismice. O ştire de pe site-ul DutchNews arată că "zeci de mii de case trebuie consolidate", alături de biserici şi alte monumente istorice.

Reducerea semnificativă a producţiei în bazinul Groningen nu va avea un impact semnificativ asupra asigurării din resurse interne a consumului local, însă vor exista efecte semnificative asupra veniturilor bugetare şi a contractelor pentru export. Ministrul Henk Kamp a declarat că este analizată opţiunea importului anual a 20 de miliarde mc din Rusia pentru compensarea declinului producţiei din regiunea Groningen, după cum mai scrie DutchNews.

Dincolo de impactul direct asupra siguranţei cetăţenilor olandezi, reacţia autorităţilor de la Haga faţă de efectele "secundare" ale exploatării resurselor naturale oferă o lecţie amară şi din alt punct de vedere, cel al solidarităţii europene în vremuri de criză.

Dacă siguranţa şi bunăstarea propriilor cetăţeni nu contează, de ce ar conta siguranţa şi bunăstarea altor cetăţeni europeni? Şi pe ce baze morale îşi mai fundamentează autorităţile de la Haga declaraţiile critice la adresa partenerilor europeni din flancul sudic, când exporturile de gaze eclipsează orice altă urmă de competitivitate externă a acestui membru din nucleul dur al zonei euro?

Iar dacă firmele olandeze, sub "atenta" supraveghere a autorităţilor, practică o politică a "pământului pârjolit" în urmărirea profitului chiar în propria ţară, atunci ce aşteptări să mai avem de la "investiţiile" în alte ţări?

Este greu de crezut că poziţia autorităţilor olandeze este singulară în ceea ce priveşte urmărirea "interesului naţional", chiar dacă aceasta se face în detrimentul siguranţei, bunăstării şi integrităţii proprietăţilor imobiliare ale cetăţenilor.

Oare ce va mai urma în lupta anticriză şi cursa pentru "înfrumuseţarea" bugetelor naţionale?