SE REDESCHIDE DOSARUL MINERIADEI 13-15 IUNIE 1990 Ion Iliescu ar putea fi cercetat pentru omor

Cercetările în cazul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 vor fi reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, unele victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în ţară.

Instanţa supremă a confirmat, ieri, decizia procurorilor Parchetului ICCJ de redeschidere a urmăririi penale în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în anchetă fiind vizate circumstanţele în care au fost rănite sau omorâte mai multe persoane, în timpul evenimentelor care au avut loc la Bucureşti.

Decizia ICCJ este definitivă, dosarul urmând să fie repartizat unui procuror care va emite, în baza probelor strânse, o rezoluţie.

Acest procuror urmează să stabilească dacă se impune fie trimiterea în judecată a celor implicaţi în dosar, fie clasarea cazului.

Pe rolul Parchetului de pe lângă instanţa supremă au fost deschise mai multe dosare cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990, fără însă să fie găsiţi vinovaţii pentru acele fapte.

Primul dosar, 74/P/1998, înregistrat la data de 23 octombrie 1998, la Secţia Parchetelor Militare, are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care au fost omorâţi prin împuşcare, în perioada 13 - 15 iunie 1990, Mitriţă Lepădatul, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghiţă şi Drumea Dragoş. În acest dosar au fost trimişi în judecată, în 18 mai 2008, generalii în rezervă Mihai Chiţac şi Gheorghe Andriţa, precum şi coloneii Traian Ştefan Călin, Dumitru Costea şi Vasile Constantin, pentru instigare şi tentativă la ucidere.

Dosarul a fost restituit la procurori pentru completarea urmăririi penale, iar prin rechizitoriul din 27 iulie 2007 s-a dispus, din nou, trimiterea în judecată a lui Chiţac, Andriţa, Costea şi Constantin. Dosarul a fost din nou restituit procurorilor, în 23 iunie 2008, pentru refacerea urmăririi penale.

În acelaşi dosar, prin rezoluţia din 19 iunie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de fostul preşedinte Ion Iliescu. Ulterior, procurorul general a dispus, în 7 decembrie 2007, infirmarea rezoluţiei din 19 iulie 2007 prin care a fost începută urmărirea penală faţă de Ion Iliescu şi continuarea ceretărilor de către procurori desemnaţi din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.

Prin rezoluţia 1122/P/2007 din 3 septembrie 2008 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu pentru omor calificat, omor deosebit de grav şi tentative la cele două infracţiuni, sub forma participaţiei improprii, întrucât faptele nu există.

Referitor la redeschiderea dosarului mineriadei, fostul şef de stat, Ion Iliescu, a declarat, în 5 februarie, potrivit Mediafax, că oricine este liber să analizeze şi să comenteze evenimentele de atunci şi că nu este nicio problemă dacă cei interesaţi sau istoricii se ocupă şi de acele momente.

Întrebat dacă el crede că redeschiderea acestui dosar îl vizează în vreun fel sau îl va afecta, Iliescu a răspuns: "De ce? Nu. Am fost contemporan cu evenimentele şi am avut nişte răspunderi, dar asta (redeschiderea dosarului, n.r.) e cu totul altceva".

Fostul preşedinte a arătat că în 13-15 iunie 1990 au fost "nişte fenomene şi nişte manifestări" pe care le-a trăit şi care au constituit "factori perturbatori ai vieţii sociale, începând cu organizarea societăţii româneşti".

Un alt caz, înregistrat la 23 octombrie 1998 la Secţia Parchetelor Militare este dosarul 76/P/1998. El are avea ca obiect cercetarea împrejurărilor în care, deşi prezenţi în perioada 14 - 19 iunie 1990 la Bucureşti, minerii din Valea Jiului şi din alte bazine carbonifere au fost pontaţi în mod fictiv, situaţie în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual, uz de fals, fiind conexat prin ordonanţa din 8 ianuarie 2001 la dosarul 75/P/1998.

Dosarul 77/P/1998, înregistrat la Secţia Parchetelor Militare în data de 23 octombrie 1998, având ca obiect prezumtiva moarte suspectă a 60 de persoane, care ar fi fost îngropate la Cimitirul "Străuleşti II", aspecte sesizate de "Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990 - 1991", a fost conexat, prin ordonanţa din 8 ianuarie 2001, la dosarul 75/P/1998.

Mai târziu, prin ordonanţa din 23 iunie 2005, emisă în dosarul 75/P/1998, Secţia Parchetelor Militare a declinat competenţa în favoarea Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, ca urmare a unei plângeri a Mariei Necula, care a invocat încălcarea prevederilor legale cu ocazia arestării preventive efectuate de către procurorii Procuraturii Tribunalului Bucureşti a celor 72 de inculpaţi menţionaţi în cuprinsul rezoluţiei.

Ca urmare a acestei declinări, la nivelul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a fost înregistrat dosarul 751/P/2005, în care s-au efectuat cercetări faţă de procurorii Petre Buneci, Dinu Emil Dumitru, Alexandru Ţuculeanu, Horia Ghibănescu şi Valentin Leancă.

Prin rezoluţia din 31 mai 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Procurorii au urmărit elucidarea împrejurărilor în care s-au declanşat şi au avut loc evenimentele din 13 - 15 iunie 1990 în Bucureşti, contribuţia şi rolul unui număr de 27 de învinuiţi civili, printre care şi Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu, precum şi a unui număr de şapte persoane care erau militari la momentul desfăşurării evenimentelor, printre care Mihai Chiţac şi Corneliu Diamandescu.

Procurorii Secţiei Parchetelor Militare au stabilit că în urma evenimentelor au rezultat un număr de aproximativ 1.300 de persoane care au suferit vătămări şi în jur de 100 de persoane au decedat.

În 17 septembrie 2014, România a fost obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Această instanţă sublinia, la acel moment, obligaţia statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.

Marea Cameră a CEDO a constat că România a încălcat articolele 2, 3 şi 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, după ce reclamanţii Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990.

• Miron Cozma: "Pedeapsa pentru Iliescu e una singură - condamnarea pe viaţă"

Fostul lider al minerilor din Valea Jiului Miron Cozma spune că are o mare satisfacţie că dosarul mineriadei va fi redeschis, susţinând că pentru fostul preşedinte Ion Iliescu există o singură pedeapsă - "condamnare pe viaţă pentru crime împotriva umanităţii".

Miron Cozma a spus: "Am marea satisfacţie că, alături de alţi doi domni, despre care părerea mea e că şi lor trebuie să li se aprobe acel dosar - Doru Mărieş de la Asociaţia 21 Decembrie şi Marin Stoica, victimă a bătăilor crunte de la televiziunea naţională -, am reuşit în 2010, să cerem anchetarea evenimentelor şi, bineînţeles, redeschiderea dosarului iunie "90, pentru că adevăraţii vinovaţi sunt încă în libertate şi nu au plătit. Toate cele trei dosare au fost reunite şi soluţia e cea pe care o ştiţi şi sunt chiar încântat că se va relua ancheta asupra evenimentelor iunie "90, pentru că minerii nu au fost altceva decât propagandă şi nu au fost nici măcar, culmea ironiei, foarte mulţi. Nu a văzut nimeni şi, numai după ce eu am început demersurile pentru adevăr, s-a aflat că, de fapt, minerii nu au fost pe 13 iunie 1990 în Bucureşti, atunci când au fost omorâţi şase oameni. Or, minerii au venit cu un tren pus la dispoziţie de Traian Băsescu, cu 15 vagoane, un altul cu şapte şi altul cu patru vagoane. Deci, au fost prea puţini mineri şi nu atât de mulţi câţi se zice că au fost. Se fac confuzii între iunie "90 şi septembrie "91, când minerii au venit în formă".

Întrebat dacă fostul preşedinte Ion Iliescu ar trebui pedepsit, Miron Cozma a spus ca acesta ar trebui condamnat pe viaţă:

"Este cea mai mare satisfacţie a mea (că Ion Iliescu ar putea fi urmărit penal - n.r.), nu sunt ranchiunos şi nu vorbesc nici dintr-un punct de vedere al unei satisfacţii personale, ci pentru adevărul istoric care trebuie aflat şi s-a dovedit că minerii au fost o forţă nu represivă, cum s-a spus, ci o forţă care a luptat în permanenţă pentru drepturile lor şi pentru idealurile noastre ale celorlalţi. De ce nu se dă dosarul meu de la Securitate? Pai de ce să-l facă pe Miron Cozma erou? Eu, în 1977 l-am sechestrat pe Ceauşescu, cu minerii de la Lupeni şi din Valea Jiului. Din punctul meu de vedere, pedeapsa lui Ion Iliescu e una singură: condamnarea pe viaţă, pentru că e vorba de crime împotriva umanităţii".

În 26 februarie, Miron Cozma afirma, în cadrul unei dezbateri pe tema Mineriadei din iunie 1990, că nu are remuşcări pentru persoanele ucise în timpul evenimentelor, întrucât el ar fi fost adus cu forţa la Bucureşti.