Semne de război

Când manipularea de presă ajunge la Sky News, atunci putem suspecta că adevărul a căzut drept victimă şi întrucât spune Eschil că "În război, prima victimă este adevărul", rezulă, simplu, că se fac pregătiri de război.

În ultima lună, ţara noastră a fost în centrul a două ştiri, infirmate ulterior de autorităţi, care au creat dezbateri intense. Mai întâi, televiziunea britanică Sky News a difuzat un reportaj despre traficanţi de arme din ţara noastră, care s-a dovedit a fi o înscenare, iar jurnaliştii şi presupuşii traficanţi sunt investigaţi, acum, de DIICOT. Apoi, publicaţia online EurActiv.com, a scris, pe surse, că Statele Unite ale Americii au început transferul de arme nucleare din Turcia către România, pe fondul deteriorării relaţiilor dintre Washington şi Ankara, informaţia fiind infirmată ferm de autorităţile noastre.

Sky News a difuzat, la două zile după reportajul despre presupuşii traficanţi de arme din România, un alt material de investigaţie, care dezvăluie că armata rusă antrenează în secret mercenari pe care îi trimite să lupte alături de trupele loiale lui Bashar al-Assad. În urma difuzării acestui material, la Moscova a izbucnit un scandal similar celui din România. Presa rusă susţine că unul dintre personajele cu care ar fi stat de vorbă jurnalistul Sky News şi care ar fi făcut dezvăluirile este, de fapt, un actor, căruia i s-a spus că joacă un rol într-un film, conform postului TV Digi 24.

În aprilie 2015, fostul director al Serviciului Român de Informaţii (SRI), George Maior, a avertizat, într-o postare pe blogul Financial Times, că Rusia a intensificat războiul informaţional împotriva Occidentului.

În februarie 2016, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Excelenţa Sa Hans Klemm, spunea că pericolele cu care ne confruntăm în prezent sunt mult mai complexe decât au fost în orice altă perioadă a istoriei recente.

"Trăim vremuri nesigure şi periculoase", a subliniat diplomatul american: "La est avem de-a face cu o Rusie revanşardă care destabilizează securitatea europeană. Rusia a devenit extrem de inovatoare în privinţa utilizării unor tipuri de război tipice pentru secolul al XXI-lea, inclusiv războiul informaţional, cibernetic şi hibrid".

Potrivit fostului consilier prezidenţial Iulian Chifu, războiul informaţional reprezintă crearea de realităţi alternative prin pervertirea adevărului obiectiv - realizat pe baza datelor, faptelor şi argumentelor concrete - răstălmăcirea lui prin utilizarea unei combinaţii de elemente, fapte şi bucăţi de adevăr selectate, interpretate, combinate cu raţionamente alterate prin utilizarea de silogisme, sofisme, propagandă, interpretare forţată, totul împănat cu o multitudine de minciuni. Domnia sa a scris în presă: "Într-o lume în care informaţiile circulă rapid către un număr mare de oameni, în timp real, prin intermediul televiziunii, internetului şi a social media, percepţia asupra unui anumit eveniment este uşor de format, de deraiat, de alterat şi impus. Prezentarea ulterioară a adevărului, va duce la o schimbare minimă de opinie la scară largă din cauza lipsei gândirii critice la nivelul majorităţii populaţiei, a abordării conservatoare în asumarea recunoaşterii propriei greşeli, la nivelul populaţiei largi, şi a uşurinţei utilizării explicaţiei deja interiorizate de către o persoană obişnuită, mai ales aflată într-o comunitate care a dezvoltat un conformism şi are propria descriere, percepţie şi propriul «adevăr». Obiectivul general, principal, al războiului informaţional este acela de a determina, de a controla sau măcar de a altera decizia strategică".

Deşi, la noi, Rusia este cel mai des arătată cu degetul că practică dezinformarea şi propaganda, în cadrul războiului hibrid, manipularea prin presă nu este o excepţie nici în Uniunea Europeană.

La începutul acestui an, zeci de femei au fost agresate sexual şi jefuite, la Koln, în zona Gării Centrale, de aproximativ o mie de refugiaţi, care i-au atacat pe cetăţenii ieşiţi în stradă ca să sărbătorească intrarea în Noul An sau care treceau prin zonă, potrivit presei germane. Astfel de incidente au avut loc şi la Hamburg sau Stuttgart. Iniţial, autorităţile germane au negat existenţa acestor evenimente, presa de stat subordonată Puterii (care numără circa 30.000 de angajaţi), anunţând că niciun refugiat nu a participat la atacuri.

Sub presiunea martorilor şi a materialelor video, jurnaliştii au recunoscut, ulterior, că au avut loc evenimentele, în condiţiile în care poliţia a primit circa 60 de plângeri de agresiuni sexuale şi una de viol, victimele afirmând că agresorii provin dintr-un grup de circa 1.000 de bărbaţi care par de origine arabă sau nord-africană.

Presa germană susţinea atunci că autorităţile germane au comandat o muşamalizare a infracţiunilor comise de refugiaţii musulmani -violuri, furturi, trafic de droguri -, ca să evite inflamarea populaţiei în ceea ce priveşte problema imigranţilor pe care Germania i-a primit pe teritoriul său.

După tentativa de lovitură de stat eşuată din Turcia, din 15 iulie, patruzeci şi trei de jurnalişti au fost arestaţi, iar pe numele altor cel puţin 100 au fost emise mandate de arestare în cadrul măsurilor luate de autorităţile turce, potrivit unei asociaţii a jurnaliştilor, citată de Hurriyet Daily News.

De altfel, libertatea presei în Turcia începuse să se deterioreze cu mult înainte de puciul eşuat.

Şeful pe Germania al Reporteri fără frontiere, Christian Mihr a declarat, în aprilie, pentru Deutsche Welle: "Un trend important, remarcat încă de anul trecut, este sporirea presiunilor exercitate asupra jurnaliştilor independenţi la nivel global. Vedem tot mai multe tendinţe autocrate în ţări ca Egiptul, Rusia şi Turcia, observăm cum ţări cu guverne naţional-conservatoare, ca Polonia şi Ungaria, încearcă să aducă sub control presa de stat, dar şi celelalte voci din mass-media. Şi, tot foarte important, în multe ţări iau amploare represiunile împotriva jurnaliştilor prin invocarea unor ideologii religioase, a legilor de securitate şi, cum e cazul în Turcia, a legilor privind interzicerea criticilor la adresa preşedintelui: prin astfel de legi jurnaliştii au fost trimişi chiar la închisoare. Dacă ne uităm la Germania, ţara a căzut patru locuri în clasament pe poziţia a 16-a, în principal din cauza înmulţirii masive a atacurilor împotriva jurnaliştilor".

Potrivit domniei sale, în Europa, se constată continuarea erodării rolului europenilor ca lideri ai libertăţii presei în lume, fenomen început în 2014. Conform Reporteri fără Frontiere, ţările cu cea mai mare libertate a presei sunt Finlanda, Olanda şi Norvegia.

Libertatea presei de îngustează şi nu ne rămâne decât să sperăm că acest rezultat are loc sub presiunea crizei financiare, iar nu că este un semn prevestitor de război. Deşi războaiele izbucnesc din crize.