SIF-URILE ŞI FONDUL PROPRIETATEA/BURSA Bogdan Drăgoi, SIF Banat - Crişana: "Viitorul SIF-urilor depinde, într-o proporţie mare, de dezvoltarea Bursei"

Reporter: Cum vedeţi evoluţia SIF-urilor la 25 de ani de la înfiinţarea FPP-urilor ?

Bogdan Drăgoi: Acum 25 de ani, au fost înfiinţate FPP-urile, care aveau în administrare aproximativ 30% din avuţia naţională. Constatăm astăzi că, SIF-urile, urmaşele FPP-urilor, reprezintă cam 10% din ce erau în 1992. Nu este ceva cu care ne putem mândri. Astfel de fonduri de investiţii, în 25 de ani, cu o marjă de creştere anuală minimă de 3-4%, ar fi trebuit să aibă alt parcurs. Evoluţia SIF-urilor nu a fost, până acum, cea mai constructivă sau profitabilă pentru acţionarii lor şi putem să analizăm motivele - poate modul de împărţire a activelor (iniţial au fost mii de participaţii, nu sute câte sunt acum), poate distribuirea pe zone geografice.

Din acest motiv, ca Preşedinte şi Director general al SIF Banat Crişana, am încercat să opresc decapitalizarea SIF1 şi vânzarea de active pentru obţinerea de profit. În alcătuirea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al anului 2016, consider că am îndeplinit obiectivul de performanţă asumat în faţa acţionarilor.

Eu cred că managementul SIF-urilor ar trebui să se focuseze pe o creştere şi o profitabilitate sustenabilă - să genereze plus valoare pentru acţionari, prin investiţiile şi dezinvestirile pe care le face.

La SIF1, dorinţa de a obţine profit nu este un motiv suficient de bun pentru a decapitaliza societatea. În general, şi acţionarii, şi managerii sunt captivi în aceeaşi problemă. Acţionarilor le plac profiturile, managerii vor să fie realeşi şi, atunci intră cu toţii într-un cerc vicios. În consecinţă, ultimii 25 de ani s-au tradus printr-un proces de decapitalizare al Societăţilor de Investiţii Financiare, lucru care ar trebui să se stopeze.

SIF-urile reprezintă un pilon pe piaţa de capital şi ar trebui să se dezvolte. Eu cred în dezvoltarea lor.

Însă avem o mare problemă cu care ne confruntăm - evoluţia Bursei de Valori Bucureşti, incluzând aici toate aspectele: lichiditatea, numărul de emitenţi, promovarea la statutul de piaţă emergentă.

Pe partea de management al activelor, la SIF1, obţinem performanţă. Dar oricât de bine am performa, discountul dintre preţ şi valoarea activelor nu se va reduce dacă piaţa nu se dezvoltă.

Foarte mulţi investitori, în ziua de azi, se uită la discount. La o companie normală, este un reper pe care trebuie să îl iei în calcul şi este foarte important.

Dar, în realitate, la SIF-uri, discountul nu este principalul indicator. Noi suntem instituţii cărora le va fi foarte greu să mişte acest reper pentru că nu depinde exclusiv de activitatea noastra de management. În 2016, SIF1 a avut o performanţă unică, aceea de a obţine un profit considerabil, fără decapitalizare. Am întocmit şi realizat primul buget de venituri şi cheltuieli, dintre toate SIF-urile, de la FPP încoace, fără să ne decapitalizăm, fără să vindem active şi am înregistrat un profit consistent. Înseamnă că s-a făcut performanţă. La o capitalizare bursieră de 900 milioane lei, planul de afaceri pentru anul 2016 prevedea un profit net de 71 milioane lei, care reprezintă pentru acţionari un «return» de aproape 8%. În contextul actual global, această marjă netă este remarcabilă, având în vedere că acelaşi indicator al fondurilor mari de invesiţii a fost de aproximativ 4%.

Toate SIF-urile se confruntă cu aceeaşi problemă legată de percepţia discountului, dar acesta nu poate fi redus atâta vreme cât nu rezolvăm două mari probleme: lichiditatea pieţei şi portofoliul existent.

Toate cele cinci societăţi de investiţii financiare au un procent semnificativ de acţiuni care nu sunt lichide, nu există free float.

Piaţa de capital românească sau Bursa de Valori Bucureşti sunt subiecte pe care le abordez deseori în întâlnirile cu investitorii deoarece am convingerea că dacă acestea se dezvoltă, banii care vor fi accesaţi de piaţă vor căuta performanaţa în sectorul financiar. Astfel, SIF1 va fi o destinaţie interesantă pentru fluxurile de capital care vor intra, ţinând cont de rezultatele arătate.

Reporter: Din păcate, în ultimii doi ani, Bursa nu a avut rezultate prea frumoase - au mai ajutat ofertele făcute de stat, ofertele făcute de Fondul Proprietatea, răscumpărările pe care le-a făcut inclusiv SIF Banat-Crişana. Media tranzacţiilor zilnice a crescut artificial.

Bogdan Drăgoi: Media reală ne ţine departe de statutul de piaţă emergentă. Trebuie să aducem în piaţă tranzacţii mari. Chiar mă uitam, recent, peste criteriile pentru promovarea la statutul de piaţă emergentă. Suntem departe! Nici nu ar fi indicat să ajungem la acest statut cu nota minimă, doar să bifăm criteriile şi să promovăm. Trebuie să avem capacitatea să arătăm că suntem în plin proces de dezvoltare. Nu este constructiv să ne dorim câte o tranzacţie care să ne ajute să ajungem la acest statut şi, după aceea, să clacăm.

Reporter: Dacă vom fi retrogradaţi va fi chiar mai rău.

Bogdan Drăgoi: Aşa este. Pentru că statutul de piaţă emergentă vine şi cu obligaţii, nu doar cu beneficii. Odată ce promovezi şi vin investiţiile, care însă nu pot fi susţinute de oferta pieţei, suntem într-o situaţie complicată. Acesta este motivul pentru care eu consider că problema noastră principală este mărimea pieţei. Dacă am activa pe o piaţă lichidă, matură, dezvoltată, atunci şi noi am avea alte rezultate pentru acţionari.

Reporter: Cum arată portofoliul SIF1, după 25 de ani?

Bogdan Drăgoi: Când s-au creat FPP-urile, erau mii de participaţii, iar acum sunt sute rămase. Dacă astăzi am vrea să schimbam complet portofoliul, nu putem, nu avem cum. Constatam că, în foarte multe companii, suntem acţionar minoritar - mă refer la participaţii de sub 3% în companii în care există majoritar cu peste 50%. Suntem captivi. Partea bună este că toate aceste deţineri mărunte, în activ valorează destul de puţin. Dar nu putem să facem o diversificare astfel încât să schimbăm imediat şi radical portofoliul.

Putem însă acţiona pe partea care reprezintă grosul NAV-ului (n.r. valoarea activului net), motiv pentru care analizăm şi observăm care sunt motoarele de creştere economică.

Până la urmă, SIF-urile sunt nişte fonduri româneşti, care investesc în România şi care sunt dependente de ce se întâmplă în ţară. Ele trebuie să fie foarte conectate cu ceea ce face guvernul prin politica fiscală, la modul în care sunt direcţionaţi banii către priorităţile guvernamentale, pentru că acestea vor fi motoarele de creştere economică asumate de autorităţi. Noi încercăm să investim, să ne pliem portofoliul, în limitele pe care le avem, pe aceste sectoare cu potenţial de creştere

La SIF1, avem patru direcţii de investiţii principale. Am investit consistent în acţiuni din domeniul bancar, pentru că, în momentul de faţă, creşterea vine foarte mult din consum, mai ales din zona persoanelor fizice şi, mai departe, pe lanţ, a întreprinderilor mici şi mijlocii, care sunt principalii clienţi ai băncilor. Aşadar, băncile care au drept clienţi principali IMM-urile şi retail-ul au potenţial mare şi ne uităm spre acest segment. Ne place foarte mult zona de energie, pentru că, deşi acum suntem puţin constrânşi de piaţă, aceştia sunt principalii emitenţi şi ca lichiditate, şi ca dimensiune. Companiile energetice au o politică a dividentelor care avantajează un investitor ca SIF1.

Ne place agricultura. Considerăm că agricultura şi energia sunt domenii strategice, la nivel de priorităţi guvernamentale, spre care vor fi direcţionate fonduri consistente şi care vor înregistra creşteri importante.

Deşi nu suntem cei mai mari investitori, suntem prezenţi şi în piaţa de real estate şi datorită portofoliilor pe care le avem moştenite, şi datorită investiţiilor pe care le-am iniţiat noi.

De asemenea, focusul mare este pe societăţile în care suntem majoritari sau avem poziţii în board şi putem influenţa activitatea.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră referitoare la pragul de deţinere la SIF-uri ?

Bogdan Drăgoi: Poziţia mea în legătură cu acest subiect a rămas consecventă: sunt convins că eliminarea pragului va avea loc, întrebarea nu este dacă, ci când. Această întrebare trebuie însă adresată altor instituţii, nu SIF-urilor. Am văzut, la începutul anului, un semnal în acestă direcţie, din partea ASF. Rămâne de văzut metoda prin care se va face.

Reporter: Va fi important dacă va fi înainte sau după alegerile pentru conducerile SIF-urilor, din aprilie.

Bogdan Drăgoi: Întrebarea trebuie adresată decidenţilor. Noi suntem doar beneficiarii sau victimele, depinde de perspectivă.

Reporter: Cum vedeţi viitorul SIF-urilor ?

Bogdan Drăgoi: Din punctul meu de vedere, în 1996, SIF-urile trebuiau să iasă din unele participaţii şi să investească în altele. Vreau să fac o precizare: dacă vinzi şi apoi reinvesteşti, nu vorbim despre decapitalizare, ci reorientarea portofoliului şi este în regulă. Este, de asemenea absolut normal să vinzi şi dai dividende dacă acţionarii tăi ţi-au cerut asta sau dacă ai, prin politica ta, prin actul tău constitutiv, această strategie. Dacă acţionarii îţi dau acest mandat, acţionarul este suveran şi îi execuţi madatul.

Eu însă nu am cunoştinţă de o astfel de direcţie în cazul SIF-urilor.

Viitorul SIF-urilor depinde într-o proporţie foarte mare de modul şi de viteza cu care se dezvoltă Bursa. Dacă ea, în continuare, va avea acelaşi ritm de creştere sau de stagnare, capacitatea de dezvoltare a Societăţilor de Investiţii Financiare foarte mult este limitată.

Viitorul este atât de luminos sau atât de întunecat pe cât de mult se va dezvolta Bursa. Este adevărat că fiecare echipă de management poate să optimizeze anumite lucruri.

Eu spun că SIF1, astăzi, nu este apreciat la valoarea lui reală. Noi performăm mult mai bine decât suntem percepuţi de piaţă. Performanţa SIF Banat Crişana va putea fi apreciată corect doar pe o piaţă matură, dezvoltată.

Pe piaţa de capital românească, aprope toţi investitorii, şi noi ca SIF-uri, suntem investitori de tip «buy and hold». Nu pentru că vrem, ci pentru că nu avem o piaţă care să ne permită să tranzacţionăm. Dacă mâine am vrea sa cumpăram, de exemplu, de un milion de euro o acţiune şi s-o revindem tot mâine sau a doua zi, ne lovim de un zid. Lipseşte rulajul. Este o mare frustrare ca manager de fond să vezi potenţial într-o acţiune şi să nu poţi să o cumperi pentru că nu găseşti lichiditate. Sau să o cumperi şi apoi să nu ai cui să o vinzi. Apropo de politica de portofolii, eşti legat şi de aceste probleme.

Nu ai libertatatea să faci exit dintr-un domeniu şi să intri în altul, de exemplu.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre politica de dividende ?

Bogdan Drăgoi: Este destul de greu să avem o astfel de politică, atâta timp cât principalele noastre venituri reprezintă dividendele pe care le încasăm din alte companii, dintre care multe nu au un parcurs predictibil din acest punct de vedere.

Atât timp cât veniturile noastre sunt rezultatul plasamentelor financiare, fără vanzare de active, este dificil să ai o politică de dividende clară şi previzibilă.

În 2016, SIF1 a avut o altă strategie. Am făcut un program de răscumpărare, care a avut două avantaje pentru acţionari - în primul rând cash back, şi secundar, creşterea preţului acţiunii. Nu uitaţi că, de când am început această strategie, preţurile au urcat de la 1,35 la 1,9 lei/acţiune aproape, o apreciere de 50% a valorii acţiunii. Dar este foarte greu să promiţi o strategie de dividende, atât timp cât timp tu nu controlezi 100% veniturile tale. Lumea trebuie să înţeleagă că veniturile tale sunt de fapt dividende pe care alţii le plătesc.

Reporter: Pentru anul acesta ce vă propuneţi? Repetaţi istoria de anul trecut - nu daţi dividende şi mergeţi pe răscumpărare?

Bogdan Drăgoi: Aceste lucruri le vom discuta la AGA, unde ne vom întâlni cu acţionarii, care ne vor felicita sau ne vor sancţiona, după cum consideră, şi tot ei vor aproba bugetul pentru anul următor.

Reporter: Aţi simţit vreun dezavantaj din partea autorităţilor pieţei faţă de Fondul Proprietatea?

Bogdan Drăgoi: Nu pot să spun că am observat vreun dezavantaj sau vreo susţinere specială a FP. Dar mă aşteptam ca FP să fie mai activ pe piaţă. La SIF1 şi la toate celelalte SIF-uri veţi constata modificări de portofoliu. Se cumpără, se vinde. Eu m-am bucurat foarte mult când un jucător de talie mondială a venit să preia managementul Fondului Proprietatea.

FP a fost gândit, guvernamental, ca un SIF adaptat vremurilor. Astfel, eu mă aşteptam ca managerul fondului să fie puţin mai activ pe piaţă - să îl văd că îşi vinde unele detineri, că plasează bani în alte active. Constatăm azi că, în afara de ce au vândut şi ce au returnat către acţionari, portofoliul este identic cu ce era acum zece ani. În piaţă, nu a avut rolul la care toţi au sperat, acela de mare jucător. Toată lumea se aştepta ca ei să fie principalul jucător pe segmentul tranzacţiilor mari, însă au fost destul de inactivi pe piaţă. A fost o mare surpriză.