Spiritul Africii

În Niger, ţară din Africa de Vest*, este în plină desfăşurare un conflict social de mare amploare şi gravitate, cu tendinţa de a se transforma în război civil şi chiar în război între două blocuri de ţări vest-africane. Conflictul implică deja, pe faţă, armata granceză, propaganda ruşilor, influenţa economică şi diplomatică a chinezilor şi multe trupe de mercenari (de gen Wagner) sau organizaţii teroriste (de gen al Qaeda, Isis şi Boko Harran).

Prin lovitură de stat, Nigerul are un nou lider, în persoana lui Abdourahmane Tchiani, un ex-general din garda personală a preşedintelui Mohamed Bazoum. Actualmente dispărut, Bazoum este definiţia liderului naţional compradores - el a fost nimic altceva decât exponentul intereselor corporaţiilor occidentale şi al planurilor strategice ale Franţei în domeniul resurselor naturale. Din păcate, avem şi noi pe aici astfel de specimene prostocrate şi vacanţofile.

Niger, una dintre cele mai sărace ţări din Africa şi din lume, deţine rezerve mari de uraniu, aur, petrol şi gaze. Teritoriul său este traversat de o mare parte a conductei transsahariene de gaz, care vine din Nigeria, vecina de la sud, şi merge, prin Algeria, până la Marea Mediterană. Aceste rezerve sunt sub controlul total al Franţei, zonele de extracţie fiind păzite, pur şi simplu, de armata regulată franceză. Sub pretextul menţinerii păcii în Niger, Franţa a cantonat acolo peste 1500 de soldaţi, ţinuţi în permanenţă în alarmă de luptă.

Noul lider al Nigerului a dat un ultimatum Franţei să îşi retragă în maxim 30 de zile forţele armate din Niger şi să renunţe la orice prezenţă militară în apropierea exploataţiilor de uraniu şi aur. Toate acordurile miniere existente au fost rupte. Faptic, Franţa nu se mai poate aproviziona cu uraniu sau cu aur din Niger.

Macron a ameninţat Nigerul cu represiunea militară în cazul în care nu restaurează de urgenţă regimul anterior, "democratic", condus de Mohamed Bazoum şi nu îi îndepărtează definitiv pe pucişti.

Cu sprijinul diplomatic al SUA (sau la presiunea Franţei), Comunitatea Economică a Statelor Vest Africane (ECOWAS) a ameninţat, de asemenea, cu intervenţia militară în Niger, pentru acelaşi motiv: Bazoum.

Surpriza mare a fost, totuşi, că majoritatea statelor vest-africane nu susţin acest plan de readucere la putere a lui Bazoum, ci noua putere din Niger, instalată prin lovitură de stat.

Primele state vest africane care au luat poziţie contra ECOWAS au fost Mali şi Burkina Fasso, ambele ex-colonii franceze, ambele deţinătoare de uraniu şi alte resurse naturale care sunt basculate de mai mult de un secol în Franţa. Nici Ciad, de asemenea ex-colonie franceză, nu susţine planul ECOWAS de a-l înlătura de la putere pe Tchaini.

Parlamentul din Nigeria, vecina de la sud, s-a opus voinţei preşedintelui Nigeriei de a interveni militar în Niger, votând pentru o soluţie diplomatică.

Opoziţia senegaleză nu a fost de acord cu planurile puterii din Senegal (aţi ghicit, altă ex-colonie franceză din Africa) de a se alătura "coaliţiei vest-africane" menite a-l readuce la putere pe Mohamed Bazoum.

Macron nu doar că a ameninţat Nigerul cu intervenţia militară directă, dar a şi suspendat toate programele de cercetare-dezvoltare derulate în aceste ţări vest-africane, precum şi programele de studii în Franţa ale africanilor.

Macron agită focul într-un depozit de praf de puşcă, dar pare că nu prea are de ales.

Pentru Franţa, în special, şi pentru ţările bogate ale UE, în general, lovitura de stat din Niger şi consecinţele sale economice şi sociale reprezintă un dezastru.

După aruncarea în aer a conductei ruseşti Nord Stream şi după cele 11 pachete de inutile şi ineficiente sancţiuni economice contra Rusiei, uraniul şi gazul din Niger, Nigeria, Mali, Burkina Fasso şi Senegal erau esenţiale pentru asigurarea funcţionalităţii sistemului energetic francez şi chiar nord-vest european.

Mai mult decât orice altă ţară din Europa, Franţa se bazează pe energia nucleară. Nemaiavând uraniu din Rusia, Franţa nu se poate lipsi de uraniul din Africa de Vest.

De asemenea, în ciuda declaraţiilor ipocrite şi pompoase ale premierului francez Elisabeth Borne de anul trecut, din care rezulta că Franţa va fi prima ţară complet verde din Europa până în 2025, energia electrică şi termică obţinută din gaz este încă majoritară în Franţa. Mai mult chiar, în parteneriat cu canadienii, Franţa va deschide anul acesta o enormă capacitate de producţie pe bază de gaz. Or, de vreme ce gazul norvegian şi, mai ales, gazul lichefiat din America, sunt extrem de scumpe, gazul transportat prin conducta transsahariană este (era) crucial pentru Franţa.

În afară de presiuni diplomatice la adresa celorlalte economii dezvoltate ale lumii care fac afaceri pe doi cenţi cu aceste ţări vest-africane bogate în resurse, dar sărace, bolnave şi malnutrite, Macron ghidonează şi represaliile puterii interne, pro-occidentale, contra opoziţiei din ex-coloniile franceze Senegal, Mali, Burkina Fasso şi Ciad pentru a determina înregimentarea lor contra noii puteri recalcitrante din Niger.

Cu toate acestea, pare a fi în curs de derulare o adevărată insurecţie a ex-coloniilor franceze din Africa contra Franţei de azi, macroniene, care este rejectată pas cu pas.

Apropo ...

Liderul opoziţiei din Senegal, Ousmane Sonko, a fost arestat recent pentru că ar fi smuls un telefon din mâna unui poliţist care îi picheta permanent casa şi pentru că ar fi chemat populaţia la insurecţie. Anterior, Sonko fusese acuzat şi arestat pentru agresiune sexuală - acuzaţiile au determinat enorme revolte populare, care s-au soldat cu morţi şi răniţi.

Odată cu Sonko, a fost arestat şi avocatul său, Juan Branco, pentru terorism şi conspiraţie. Arestarea lui Branco s-a produs în Mauritania, o altă ex-colonie franceză, care l-a extrădat rapid în Senegal.

Acest Branco este un personaj deosebit de interesant.

Activist politic, scriitor şi avocat, Branco a devenit cunoscut în 2019 cu cartea sa "Crepuscule", în care i-a atacat pe Macron şi pe oligarhii şi baronii mass-media care i-au susţinut campania prezidenţială. În anul 2021, Branco a publicat cartea "A-ţi învinge duşmanul", în care propunea un ghid de preluare a puterii şi de utilizare a acesteia în vedere redării suveranităţii poporului francez. În martie 2023 a publicat o carte intitulată ... "Lovitură de stat". Editura care a publicat această carte şocantă se numeşte Au Diable Vauvert... Pur şi simplu, omul pare a fi o reîncarnare a lui Marat.

Sub forma unui tratat de anarhie, cartea Lovitură de stat expune modalităţile "revoluţiei necesare". Branco vede necesară o revoluţie acolo unde macroniştii consideră că ei şi "republica lor" sunt rezultatele ultime ale revoluţiei franceze din 1789. Branco face o comparaţie tare, între finalul evului mediu (care a făcut "necesară" revoluţia din 1789) şi finalul erei energiei şi a combustibilului fosil, susţinând că "jachetele galbene", care au marcat finalul primului mandat prezidenţial al lui Macron, au însemnat prima revoltă ecologistă din istorie ... Branco susţine că "micul" Paris (mic în sens de "lipsit de măreţie", nu în sens de Bucureşti ...) a creat fiinţe avide de bogăţie materială, ghidate exclusiv de ambiţii personale, cinice şi că Revoluţia din 1789 s-a întors contra poporului, cea "necesară" fiind menită a paraliza plutocraţia contemporană şi a face şi a permite trecerea puterii înapoi, la poporul francez. Probabil că africanii or fi citit ceva din acest tratat de mijloace şi proceduri de preluare a puterii de la plutocraţi, corporatocraţi şi birocraţi ...

Ministerul Francez de Externe nu a luat nicio atitudine până acum în privinţa lui Branco, deşi este vorba de arestarea politică a unui avocat, care îşi exercita profesia. De altfel, nici Baroul din Paris nu a zis nimic până azi, deşi au trecut două săptămâni de la arestare, iar despre Branco nu se ştie nimic (exceptând faptul că "e în custodia unei trupe de elită senegaleză", conform comunicatului oficial al ministrului de interne al Senegalului).

Nici Algeria, pe teritoriul căreia trece marea majoritate a conductei transsahariene de gaz, nu susţine demersurile Franţei.

Mai grav este că această escaladare africană a conflictului poate exploda într-un al doilea război international în care să fie implicate ţările NATO, inclusiv România.

În zona unde se derulează aceste evenimente foarte preocupante (despre care nu se spune mai nimic în mass media noastră) sunt foarte multe interese economice şi strategice ale ruşilor şi ale chinezilor.

Capitala Nigerului, Niamey, este scena unui intens desant de trupe de mercenari de tipul Wagner. De altfel, această grupare paramilitară rusă, de care s-a folosit Putin, îţi face "obişnuita" reclamă pe social media, susţinând că antrenează trupele lui Tchani.

Paradoxal este că pe twitter se relatează că trupele Wagner ar fi fost atacate, la frontiera cu Mali, de al Qaeda şi de Isis ... Probabil că, în curând, va apărea în poză şi Boko Harran, grup terorist de sorginte africană.

E destul de clar, însă, că ruşii sunt prezenţi în zonă.

Bernard-Henri Levy, un lider de opine destul de "prizat" în mediul progresist occidental, crezând că încă este interesant în fostele colonii franceze africane, s-a apucat să îi convingă pe africani să nu facă alianţe cu ruşii, pentru că ruşii sunt colonizatori. BHL a scris asta în Wall Street Journal. Mă întreb dacă africanii au râs copios sau, dimpotrivă, au explodat de mânie. Vorbeşte un francez despre pericolul colonizării... După cea mai cruntă şi cinică perioadă de colonizare franceză... Şi asta în condiţiile în care Macron declară că va ataca militar Nigerul pentru că noua putere a preluat, de la francezi, controlul asupra uraniului, aurului şi conductei transsahariene de gaz nigerian...

E, de asemenea, clar că şi chinezii sunt în zonă. Dealtfel, imperiul galben este în proces de cucerire pas cu pas a Africii. Au construit câte un TGV în Maroc, Algeria şi Egipt (inutile, căci lumea e foarte săracă acolo), autostrăzi în deşert şi parcuri fotovoltaice în savană - cu fiecare ocazie au generat datorii ale statelor africane către băncile chineze, garantate cu active şi resurse. Chinezii fac şi lucruri indubitabil bune în Africa - şcoli, spitale, locuri de muncă. Dar nimic pe degeaba, adică din pură generozitate. De altfel, cine a făcut ceva vreodată pe degeaba în Africa? Vaccinările experimentale, sclavia, exploatarea muncii copiilor, vânzările de armament pentru conflictele interrasiale întreţinute de corporaţii, traficul de droguri şi de imigranţi, înfometarea, malnutriţia - toate vin de la imperialiştii americani sau europeni, inclusiv de la sovietici/ruşi. Numai că imperialismul chinezesc nu este conceput să dureze doar de la o decadă la alta, ci pe termene de secole. O nouă China, de 2-3 miliarde de africani, poate creşte sub ochii noştri, în maxim 20 de ani ...

Aşadar, un război internaţional în Africa e pe cale să izbucnească. Scânteia acestuia ar putea fi declanşatorul colapsului Occidentului Colectiv, de care se vor bucura atât de mult ruşii şi chinezii, iar noi vom sta şi vom privi pasivi cum dispare lumea noastră, cum se transformă în fum libertatra, raţiunea şi comerţul paşnic, constructiv.

Asta pentru că am permis acestor comunisto-nazişti care controlează lumea să ne transforme în figurinele lor de plastilină - omul nou-normal.