STEEN JAKOBSEN, SAXO BANK: "Pe măsură ce înaintăm în 2019, Europa reintră în recesiune"

Economia globală încetineşte, pieţele de capital internaţionale sunt încă zdruncinate după un 2018 dezamăgitor, iar în pofida unei politici de menţinere a dobânzii de referinţă din zona euro în teritoriul negativ, economiile europene alunecă înapoi în recesiune, este de părere Steen Jakobsen, economist-şef & Chief Information Officer în cadrul Saxo Bank.

Oficialul Saxo Bank apreciază: "Ultimul trimestru din 2018 a fost cel mai slab din ultima perioadă (n.r. din punctul de vedere al rezultatelor financiare), iar pieţele de acţiuni au trecut prin cel mai prost decembrie din istoria modernă a tranzacţiilor, din cauza temerilor legate de încetinirea economiei mondiale, a politicii Rezervei Federale (FED), a problemelor de lichiditate (n.r. ca urmare a creşterii dobânzilor de către FED) şi războiului comercial SUA-China. Lucrurile s-au mai îmbunătăţit la începutul anului, când Jerome Powell, preşedintele FED, a anunţat că «va ţine cont de semnalele pieţei» (n.r. când va lua următoarea decizie de politică monetară), deşi a lăudat evoluţia economiei şi a declarat că FED nu a înrăutăţit situaţia de pe pieţele acţiunilor".

Potrivit lui Jakobsen, Powell e perceput diferit faţă de precedesorii săi, actualul preşedinte al FED declarând adesea că instabilitatea financiară este, cel mai probabil, sursa unei viitoare crize, nu salariile sau inflaţia. Reprezentantul Saxo mai precizează: "Asta înseamnă că Powell va fi fericit să reia creşterea dobânzii, dacă îi vor permite piaţa şi cifrele, şi nu se va opri decât la limita de sus. Această direcţie a politicii FED e un prim indicator al evoluţiei dolarului, evoluţie care va prinde elan odată cu slăbirea economiei SUA şi schimbarea politicii FED din această cauză".

Totodată, John Hardy, şeful strategiei de Forex de la Saxo Bank, afirmă: "FED începe să realizeze care este realitatea - propriul regim (n.r. de politică monetară) restrictiv şi un dolar puternic sunt incompatibile cu stabilitatea financiară, ceea ce a adus, încă de la începutul lui 2019, o schimbare de retorică (n.r. în discursul FED). Dar va mai trece ceva timp până când Rezerva Federală va recurge la o relaxare a politicii monetare".

De asemenea, Ole Hansen, care se ocupă de strategie în cadrul diviziei de mărfuri din cadrul Saxo, se aşteaptă la o cerere în creştere pentru aur în condiţiile în care metalul galben este văzut ca o protecţie împotriva volatilităţii şi incertitudinii înregistrate de alte clase de active.

Hansen notează: "Fondurile de hedging au cumpărat poziţii long pe aur (n.r. care mizează pe creşterea cotaţiei) la începutul lui decembrie, iar cu ajutorul sprijinului dat de investitorii care au cumpărat ETF-uri pe termen lung, aurul ar trebui să aibă suficient sprijin pentru a ajunge în zona de preţ de 1.360-1.375 dolari/uncie".

În acelaşi timp, Althea Spinozzi, specialist în obligaţiuni la Saxo Bank, subliniază că 2019 va fi un an de schimbări profunde, iar investitorii vor fi nevoiţi să îşi diversifice portofoliile prin achiziţia de titluri de stat pentru a se proteja de potenţiale scăderi.

"Nu am atins încă valoarea cea mai de jos pe piaţa acţiunilor, iar asta ar trebui să-i facă pe investitori să se uite şi la alte clase de active", a adăugat analistul Saxo.

În opinia lui Christopher Dembik, şeful analizei macroeconomice de la instituţia daneză specializată în inves­tiţii şi tranzacţionare online, impulsul global de creditare este din nou în scădere, mai ales în pieţele dezvoltate, din cauza normalizării politicilor monetare.

Domnia sa a notat: "Mesajul dat aici e că ne îndreptăm spre o încetinire a creşterii economice şi a cererii. Asta dacă nu cumva lumea se pregăteşte de o intervenţie concertată în 2019. (...) Ne aşteptăm ca impulsul (n.r. de creditare) să rămână puternic în trimestrele următoare, mai ales datorită Chinei, care se concentrează pe măsuri menite să contracareze impactul tensiunilor comerciale cu SUA".

Cu toate acestea, Christopher Dembik subliniază că, în primul trimestru din acest an, este posibilă atât reducerea tarifelor pentru anumite produse comerciale, cât şi reducerea cerinţelor bancare privind rezervele financiare deţinute de instituţiile de creditare.