Ştergerea datoriilor europene - între reconstrucţia UE sau recunoaşterea insolvenţei

Ştergerea datoriilor apare tot mai des ca propunere pe scena financiară. După îndemnul făcut, anul trecut, de Papa Francisc spre iertarea datoriilor au urmat sugestiile G20 de ştergere a datoriei ţărilor sărace şi chiar un apel la acţiune făcut în cursul anului trecut de către Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) prin care cele două organisme financiare şi-au unit vocile într-o declaraţie comună pentru a solicita creditorilor internaţionali să acorde scutirea ţărilor aflate în dificultate.

Astfel de solicitări au urmat să curgă. Cea mai recentă este o scrisoare adresată săptămâna trecută Băncii Centrale Europene (BCE) în care peste 100 de economişti şi politicieni au cerut anularea datoriilor publice deţinute de bancă pentru a facilita reconstrucţia socială şi ecologică după pandemia de Covid-19.

Scrisoarea, publicată săptămâna trecută în presa europeană, informează că în timp ce datoria publică a crescut foarte mult, pentru a proteja companiile şi gospodăriile, "cetăţenii descoperă, unii cu consternare, că aproape 25% din datoria publică europeană este în prezent deţinută de banca lor".

Semnatarii scrisorii, printre care Thomas Piketty (Şcoala economică din Paris), fostul ministru belgian Paul Magnette şi fostul comisar ungar Andor Lazlo, explică: "Ne datorăm nouă înşine 25% din datoria noastră şi, dacă plătim această sumă, va trebui să o luăm din altă parte, fie împrumutându-ne pentru a rostogoli datoria în loc să împrumutăm pentru a investi, fie majorând impozitele, fie scăzând cheltuielile".

După apariţia acestei adrese, vicepreşedintele BCE, Luis de Guindos, a declarat că o "anulare de datorii nu are niciun sens din punct de vedere economic sau financiar".

Domnia sa a explicat că, prin crearea unei pierderi în bilanţul băncii centrale, aceasta va fi nevoită să-şi reducă plăţile în dividende către guverne.

"Dar nu este vorba doar de o chestiune de echivalare contabilă, ci de reputaţie, de credibilitate şi de independenţă a băncii centrale", a mai precizat vicepreşedintele BCE.

Semnatarii susţin, din contră, că prin anularea acestor datorii s-ar "oferi statelor europene modalităţile pentru reconstrucţia ecologică, dar şi pentru a repara pagubele sociale, economice şi culturale".

Ştergerea datoriilor publice prin transformarea lor în datorii permanente fără dobândă s-ar face în schimbul angajamentelor statelor de a investi "aceleaşi sume în reconstrucţia ecologică şi socială", arată scrisoarea transmisă BCE.

"Aceste sume se ridică astăzi, pentru întreaga Europă, la aproape 2.500 miliarde euro", informează adresa publicată, printre altele în Le Monde (Franţa), El Pais (Spania), La Libre Belgique, Der Freitag (Germania) şi Avvenire (Italia).

Semnatarii consideră că anularea datoriilor "nu este interzisă explicit în tratatele europene"şi "ne-a arătat de multe ori că dificultăţile juridice dispar în faţa acordurilor politice".

Îngrijoraţi de o posibilă revenire la politici de austeritate pentru reducerea datoriilor publice similare celor promovate din 2015 până la începutul crizei Covid-19, economiştii cer de asemenea "o nouă guvernanţă europeană, în special prin trecerea la majoritate calificată în materie de fiscalitate".

Pe de altă parte, economistul Daniel Lacalle susţine că anularea datoriilor europene ar însemna recunoaşterea insolvenţei.

Domnia sa a explicat într-un articol postat pe blogul personal: "Anularea datoriilor este dovada insolvenţei emitentului. Dacă, aşa cum repetă Piketty, solvabilitatea şi credibilitatea creditului zonei euro nu sunt în joc, de ce să solicităm anularea? Dacă, în plus, aşa cum susţin Piketty şi alţi apărători ai îndatorării masive a statului, deficitele nu sunt o problemă şi creşterea datoriei nu este o preocupare deoarece creează rezerve, de ce să o anulăm?".

Economistul sugerează că nu trebuie să uităm că multe dintre partidele care au îmbrăţişat ideea lui Piketty în Europa, Podemos, Syriza şi alte partide radicale europene, au depus o propunere de ieşire din euro în 2016 pe care nu au mai eliminat-o sau respins-o ulterior.

Daniel Lacalle explică: "Europarlamentarii Podemos au prezentat la Strasbourg o rezoluţie pentru ca Uniunea Europeană să pregătească mecanismele pentru «dizolvarea ordonată a sistemului euro». De asemenea, au propus să se stabilească «mecanismele care să permită unei ţări care a integra moneda unică să o abandoneze pentru a adopta o altă monedă»".

Economistul susţine că practic, partidele radicale din Europa cer ca BCE să îşi ierte datoriile şi să imprime mai mult, păstrând în acelaşi timp opţiunea de a părăsi euro.

Totodată, acesta explică: "Majoritatea statelor din zona euro se finanţează astăzi la rate negative sau randamente extrem de mici. Ar fi o greşeală să credem că aceste randamente scăzute din dobânzi sunt consecinţa unei bune politici fiscale guvernamentale. Dacă zona euro are rate scăzute ale dobânzii şi randamente scăzute, acest lucru se datorează faptului că contribuabilii europeni îl menţin solvabil. Mai ales datorită solvabilităţii financiare a Germaniei. Contribuabilii europeni susţin credibilitatea euro ca monedă şi, prin aceasta, BCE poate efectua politici expansive".

Economistul este de părere că scrisoarea adresată BCE deschide o opţiune periculoasă: monetizarea directă a tuturor şi a oricărui guvern care cheltuieşte în stil argentinian.

"Face acest lucru ignorând faptul că euro este singura monedă de rezervă globală cu risc de redenominare şi că credibilitatea sa este menţinută doar datorită încrederii pe scară largă în angajamentul zonei euro de a-şi rambursa datoriile", precizează Daniel Lacalle.

În plus, economistul mai spune că o obligaţiune în euro este un activ pentru mulţi investitori la nivel global doar pentru că se presupune că prezintă cel mai mic risc. Deschiderea cutiei Pandora de anulare a datoriilor înseamnă că dispare statutul său de activ.

"Ceea ce citim în scrisoarea lui Piketty sunt argumente populiste tipice falace. Bineînţeles, există scutiri de creanţe şi neîndepliniri a obligaţiilor: sunt dovezi ale insolvenţei unui emitent. Ceea ce nu există este o reducere a datoriilor pentru a cheltui mai mult şi pentru a obţine şi mai mult datorii, ceea ce propun ei, ceea ce duce la monetizare constantă şi anulări care, în cele din urmă, subminează soliditatea euro. Ceea ce cere Piketty este monetizarea directă de către BCE a tuturor cheltuielilor publice fără limite sau diferenţiere. Adică să o copie a Argentinei", explică economistul.

Daniel Lacalle precizează că nici SUA, nici Japonia, nici Marea Britanie nu se gândesc la asemenea lucruri, pentru că ştiu că şi-ar pierde statutul de rezervă globală.

Potrivit economistului, Banca Centrală Europeană a cumpărat deja 100% din emisiile nete ale majorităţii statelor membre ale zonei euro şi aproximativ 30% din datoria lor restantă.

"Cu ce a cumpărat BCE? Cu bonitatea agenţilor economici din întreaga zonă euro. Acest lucru este esenţial pentru a înţelege de ce datoria nu este o simplă notă contabilă şi BCE nu o poate anula după bunul plac", subliniază Daniel Lacalle.

Acesta mai arată că atunci când BCE cumpără obligaţiuni suverane din zona euro, pentru banca centrală datoria este un activ de calitate maximă şi cu un risc redus, care are valoare dacă statele membre îşi îndeplinesc angajamentele de credit şi sunt debitori de încredere. Dacă BCE ar elimina această datorie din bilanţul său, şi-ar distruge activele şi, odată cu aceasta, încrederea în viabilitatea sa, precum şi capacitatea sa de a rămâne o bancă centrală principală.

Banca Centrală Europeană poate împrumuta datorită puterii economiilor şi economiei ţărilor membre ale zonei euro.

"Anularea datoriei în mâinile BCE ar distruge poziţia sa globală ca împrumutător şi garant de ultimă instanţă, deoarece arată investitorilor mondiali că activele sale (datoria ţărilor pe care le-a cumpărat) nu sunt de înaltă calitate şi cu risc scăzut, junk insolvabil. Orice investitor poate înţelege că ceea ce pare "unic" acum se va repeta în viitor, judecând după politicile masive de cheltuire a deficitului pe care părţile care îl urmăresc pe Piketty susţin, distrugând credibilitatea euro şi a BCE", punctează Lacalle, care se întreabă: "Credeţi că, atunci când se termină această «anulare unică», majoritatea ţărilor nu ar cere mai mult de unul sau doi ani mai târziu?".

Economistul aminteşte că bilanţul BCE este considerat unul dintre cele mai sigure din lume, deoarece activele sale (obligaţiunile pe care le cumpără) sunt, de asemenea, cele mai sigure, iar propunerea semnatarilor înseamnă demolarea credibilităţii sistemului euro şi a BCE.

"Dacă BCE elimină din bilanţ ceea ce se presupune că este activul de cea mai înaltă calitate şi cu cel mai scăzut risc - obligaţiunile suverane - Ce poate crede cineva că are în bilanţ în afară de datorii toxice din ţările insolvabile? De fapt, ce s-ar întâmpla cu încrederea în bonitatea zonei euro în general, în sistemul monetar şi în stabilitatea acesteia dacă BCE decide să elimine aşa-numitele obligaţiuni, cele mai sigure din activele sale?", precizează economistul.

Acesta mai afirmă că eliminarea obligaţiunilor Spaniei, Italiei sau a oricărei ţări din activele BCE pune serioase îndoieli asupra stabilităţii, solvabilităţii şi credibilităţii sistemului: "Nu numai că recunoaşte că emitenţii nu sunt solvabili, dar pune, de asemenea, la îndoială întregul sistem".

Daniel Lacalle aminteşte că Greciei i sa acordat o scutire a datoriilor: "Adevărat, dar în schimbul a ce? În schimbul unui program amplu şi puternic de reforme şi reduceri bugetare care ar readuce ţara la un excedent primar într-un timp scurt. Restructurările datoriilor există, desigur, ceea ce nu există sunt restructurările datoriilor în schimbul cheltuielilor mai mari şi împrumuturilor chiar mai mult".

Totodată, economistul afirmă că numai cineva care nu are nicio idee despre sistemul monetar poate crede că o restructurare a datoriei în mâinile BCE va fi o călătorie gratuită: "Ar fi însoţit de multe reduceri şi sacrificii mai mari, deoarece este o dovadă a insolvenţei".

Acesta precizează că în orice caz, o reducere nu rezolvă nimic dacă deficitul anual continuă să se dezlănţuie, o problemă pe care nici Piketty, nici părţile care îşi apără teoriile nu intenţionează să o rezolve, ci dimpotrivă.

"În câţiva ani, îndatorarea ţării ar fi aceeaşi, deoarece acumulează deficite structurale mai mari", spune Daniel Lacalle.

Economistul subliniază faptul că o scutire a datoriilor nu este un cadou, este o demonstraţie că emitentul nu este solvent sau de încredere, iar prin acest lucru accesul la finanţarea actuală şi viitoare este redus foarte mult.

Daniel Lacalle mai arată: "Datoria nu este un cec gol pentru a continua să dezvolte dezechilibrele. Din păcate, acest lucru nu a contat niciodată pentru Piketty, care ar trimite zona euro în staglaţie şi dezastru monetar cu propunerile sale magice fără să clipească. Datoria nu este un număr, este un contract de angajament a cărui valoare este menţinută, deoarece garanţia şi fiabilitatea emitentului sunt asigurate. Datoria, care este un activ în bilanţul BCE, menţine stabilitatea şi solvabilitatea euro ca monedă, deoarece angajamentul statelor membre de a o rambursa nu este pus la îndoială. Odată ce încalcă acest angajament, euro şi, odată cu acesta, capacitatea de finanţare a economiei noastre, vor dispărea în scurt timp".